Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1286/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C_______ P_____
JUDECĂTOR - S_____ A___ D____
JUDECĂTOR - A____ M_____
GREFIER - M______ S_____
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - C______, cu sediul în București, sectorul 6, _____________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-petentă ____________________ SRL, cu sediul în Câmpina, _____________________________, nr. 22, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, dosarul fiind luat la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că au fost înaintate înscrisuri din partea intimatei, dovada comunicării sentinței atacate de către recurenta intimată.
Tribunalul pune în discuție excepția tardivității formulării recursului, invocată de către intimată, pe care o respinge ca neîntemeiată, având în vedere faptul că din actele aflate la dosar nu rezultă data la care aceasta a depus cererea de recurs și având în vedere prevederile art. 310 Vechiul Cod de procedură civilă, conform cărora dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.
Tribunalul constată recursul în stare de judecată și rămâne în deliberare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 05.06.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta ____________________ SRL a formulat în contradictoriu cu intimata C_____ SA-C______, plângere contravențională împotriva procesului - verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012, solicitând anularea actului sancționator.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât la data constatării acesteia nu mai avea calitatea de proprietar al autovehiculului indicat în procesul verbal contestat, vehiculul fiind înstrăinat numitului J_______ V_____ G______.
În susținerea plângerii, petenta a depus înscrisuri.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. xxxxx din 20.10.2014, Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională formulată de către petenta ____________________ SRL, cu sediul în Câmpina, _____________________________, nr. 22, jud. Prahova împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ 12 număr xxxxxxx/02.05.2012 emis de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - C______, cu sediul în București, sectorul 6, _____________________. 401A, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012, a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale aplicate și a înlăturat obligația de achitare a tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal menționat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentei că în ziua de 22.03.2013, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe DN1, în localitatea Românești din județul Prahova, fără a fi înregistrat cu rovinietă valabilă.
Pentru fapta comisă, petenta a fost sancționată contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, fiind totodată obligată la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 122,49 lei.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Printre criteriile de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale se regăsesc: modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile, prin raportare la criteriile enunțate, respectiv:
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentei, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în ziua de 22.03.2013, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 02.05.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța de fond a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petentă în susținerea plângerii.
Împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat recurs intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - C______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că probele au fost greșit interpretate în raport de art. 304 pct. 8, art. 312 alin. 3 C.pr.civ. și art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța hotărând astfel că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă.
A susținut că potrivit art. 13 alin 1 din OG 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la săvârșirea faptei, iar procesul-verbal a fost comunicat contravenientului cu respectarea disp. art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, a apreciat recurenta – intimată că, prin adoptarea Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a urmărit ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată întocmi alte acte sancționatorii, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, fără însă a se institui prin art. 9 alin. 3 un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât cel general, de 6 luni.
În drept, recurenta - intimata si-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312 alin. 3 C.pr.civ.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recurenta a depus la dosar înscrisuri în copie certificată (fileel 32-36).
Legal citată, intimata – petentă ____________________ SRL a formulat întâmpinare la recursul formulat de C_____, solicitând în principal, admiterea excepției decăderii din termenul de exercitare a recursului, conform art. 103 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea excepției decăderii din termenul de exercitare a recursului, a arătat că față de data comunicării sentinței, data la care s-a înregistrat recursul pe rolul Judecătoriei Ploiești – 01.04.2015- depășește cu mult termenul de recurs de 15 zile, iar recurenta nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicată în vreun fel să exercite calea de atac prevăzută de lege.
Pe fond, a invocat, în esență, că nu poate fi angajată răspunderea societății petente pentru lipsa de diligență a noului proprietar cu privire la schimbarea datelor aflate în evidența C_____ pentru autovehiculul în cauză, deoarece din punct de vedere tehnic, nu avea posibilitatea faptică de a solicita radierea din circulație, nefiind în posesia documentelor necesare, conform prevederilor O.U.G. nr. 195/2002 și ale Ordinului nr. 1501/2006, respectiv certificatul de înmatriculare și cartea de identitate în original, acestea fiind transmise noului proprietar.
De asemenea, a solicitat ca instanța să aibă în vedere dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 a ÎCCJ referitoare la nulitatea procesului-verbal pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În ședința publică din data de 17.12.2015, tribunalul a respins excepția tardivității recursului, invocată de intimată, cu motivarea prevăzută în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului și ținând cont de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
În analiza motivelor invocate, tribunalul reține că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.
În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1 din același act normativ, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012 prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.
Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.
Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.
Tribunalul apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului comunicării unui prim astfel de act sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale, de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului-verbal de contravenție.
În acest sens, nu se poate vedea care a fost rațiunea legiuitorului la modificarea O.G. nr. 15/2002, în cazul în care, raportat la norma generală, s-ar fi schimbat doar termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, de la 1 lună la 30 de zile.
În ceea ce privește momentul constatării faptei, raportat la specificul acestei contravenții, tribunalul reține că, potrivit art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Totodată, potrivit art. 11 alin. 1 din Ordinul nr. 769/2010, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, se efectuează cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR, care, conform alin. 2 lit. b, pot fi dispozitive amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv sisteme de camere video, fixe sau mobile și care au rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat.
A___. 3 stipulează că, în cazul utilizatorilor români, dacă se constată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute la alin. 2 lit. b, lipsa rovinietei valabile pentru vehiculul verificat, în baza datelor privind utilizatorul acestuia furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, personalul abilitat aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției. Conform alin. 5, procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzut la alin. 3 se încheie ulterior, în lipsa contravenientului.
Potrivit alin. 7 procesul-verbal de constatare a contravenției, încheiat conform alin. 3 sau 6, se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
Sintetizând aceste dispoziții legale, tribunalul reține că, în cazul comiterii contravențiilor incriminate de O.G. nr. 15/2002, atunci când sunt utilizate sisteme de camere video amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, ca în cauza de față, constatarea abaterii se face în momentul folosirii respectivului dispozitiv, care identifică numărul de înmatriculare al vehiculului, și prin interogarea bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat, se poate stabili lipsa rovinietei.
Ulterior acestui moment, în baza datelor privind utilizatorul autovehiculului, furnizate de Ministerul Administrației și Internelor, se aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției.
Față de specificul modalității de constatare a unor astfel de abateri, având în vedere și modificările legislative survenite, tribunalul apreciază că momentul constatării faptei este cel al utilizării dispozitivului omologat, când se realizează captura fotografică a autovehiculului, moment de la care agentul constatator are obligația ca, în termen de 30 de zile, să obțină datele utilizatorului acestuia furnizate de Ministerul Administrației și Internelor și să încheie actul sancționator, în cazul depășirii acestui termen survenind prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.
În aceeași măsură, după cum noua lege contravențională, modificând condițiile de tragere la răspundere, prin modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, are caracterul unei legi mai favorabile, ea este pe deplin aplicabilă în cauză.
Față de cele de mai sus, instanța de control judiciar constată că procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012 a fost întocmit la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, 22.03.2012, astfel că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.
Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 312 alin.(1) C.pr.civ., instanța va respinge recursul formulat de recurenta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - C______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-petentă ____________________ SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - C______, cu sediul în București, sectorul 6, _____________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-petentă ____________________ SRL, cu sediul în Câmpina, _____________________________, nr. 22, jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17.12.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
C_______ P_____ S_____ A___ D____ A____ M_____
Grefier,
M______ S_____
Operator date caracter personal 5595
Red. M.A./Tehnored. S.M.
2 ex./28.12.2015
d.f. nr. XXXXXXXXXXXXXX - Judecătoria Ploiești
j.f. F_________ R_____ N______
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025