DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 145/2014

Ședința publică din data de 18.02.2014

Președinte: H_____ L_____

Judecător: C_____ A_______

Judecător: S_______ C_______ C______

Grefier: J_______ C_________

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-petentă __________________, cu sediul în Bacău, _____________________, ______________ jud. Bacău, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, cu sediul în Bacău, ______________. 33, jud. Bacău, cu privire la sentința civilă nr. 1118/2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în data de 07 februarie 2013, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect „plângere contravențională”.

La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și reține spre soluționare recursul formulat.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 20.12.2012 petenta __________________ a chemat în judecată intimata AFP Bacău, formulând plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 16.11.2012, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În motivare, arată că procesul-verbal este lovit de nulitate deoarece agentul constatator nu a descris fapta săvârșită de către contravenient, neîndeplinind unul din elementele de la art. 16 din OG 2/2001. Susține că procesul-verbal nu a fost semnat de societate și nici de vreun martor, contrar art. 19 din OG 2/2001. consideră că amenda este nejustificată deoarece urmare a săvârșirii contravenției nu a fost cauzată nicio pagubă, nu a existat nici un pericol social. Solicită să se țină cont și de situația economică actuală, de criza mondială care a afectat în mod direct și societatea, care se află la prima abatere.

II. Prin sentința civilă nr. 1118/2013 din data de 07 februarie 2013 Judecătoria Bacău a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar motivele invocate de petent nu sunt justificate. A reținut că situatia mentionata in procesul-verbal este reala si se circumscrie contraventiei pentru care petenta a fost sanctionată.

III. Împotriva acestei hotărâri petenta a declarat recurs solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței recurate, în sensul anulării procesului-verbal.

În motivarea cererii de recurs recurentul arata că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, instanța de fond a înlăturat în mod greșit apărările sale privind viciile procesului-verbal, interpretând greșit decizia nr. 22/19.03.2007 a ICCJ. Mai arată că ulterior datei de 30.06.2012 raportarea contabilă a fost depusă, astfel încât scopul urmărit de art. 42 alin. 2 lit. E din Lg 82/1991 a fost atins, iar pericolul social a fost greșit apreciat de instanța de fond. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

IV. Analizând înscrisurile aflate la dosar, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivele invocate de recurentă privind nelegalitatea procesului-verbal, tribunalul reține că instanța de fond a răspuns prin hotărârea recurată tuturor argumentelor invocate de contestator.

Obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauzele Perez c. Franței [MC], nr. xxxxx/99, par. 80-81; Ruiz Torija c. Spaniei, par. 29; decizia de inadmisibilitate Jahnke și Lenoble c. Franței, nr. xxxxx/98). Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

În cauză, instanța de fond și-a respectat obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, considerentele sentinței pronunțate urmând a fi complinite cu prezentele considerente.

Criticile privind greșita interpretare a deciziei nr. 22 din 19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii sunt neîntemeiate și vor fi înlăturate, instanța de fond făcând o corectă aplicare a deciziei obligatorii menționate mai sus.

Din interpretarea dispozițiilor legale incidente în cauză, care reglementează mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal, precum și condițiile ce trebuie îndeplinite la întocmirea acestuia, nu se poate reține vreo obligație în sarcina agentului constatator de a încheia procesul-verbal numai în prezența contravenientului, nici vreo obligație de a-l convoca pe acesta la o anumită dată, pentru a fi de față la întocmirea actului de constatare și sancționare a contravenției și a i se aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni.

În art. 16 din OG 2/2001 sunt prevăzute o ________ cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal se sancționare și constatare a contravenției, iar în alin. 7 al acestui articol se prevede, sub sancțiunea nulității, obligația agentului constatator de a-i aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni. Față de natura interesului ocrotit prin dispozițiile art. 16 alin.7 din OG 2/2001 referitoare la aducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni, nulitatea care intervine pentru nerespectarea acestor dispoziții nu poate fi decât relativă, condiționată de existența vătămării ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. Mențiunile obligatorii a căror lipsă atrage sancțiunea nulității absolute, necondiționat de existența vreunei vătămări, sunt cele indicate expres în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001, neîndeplinirea dispozițiilor art. 16 alin. 7 nefiind inclusă în enumerarea limitativă a textului legal sus-menționat.

Prin decizia nr. 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, s-a constatat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 atrage sancțiunea nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției condiționat de producerea unei vătămări petentului, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Prin urmare, petenta este cea care, în măsura în care înțelege să invoce nulitatea pentru acest motiv, trebuie să dovedească faptul că prin această omisiune i s-ar fi produs o vătămare, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petentă, fiind întocmit în lipsa acestuia. Prin plângerea formulată petenta nu a arătat în ce mod ar fi fost vătămată prin neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni, limitându-se la a invoca nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea acestei obligații. În aceste condiții, având în vedere inclusiv faptul că agentul constatator are posibilitatea expres permisă de lege de a încheia procesul-verbal și în lipsa contravenientului, fără a avea vreo obligație de a-l chema sau convoca în mod expres la întocmirea procesului-verbal, reținând și faptul că prin plângerea formulată petenta a avut posibilitatea de a deduce analizei instanței toate criticile și obiecțiunile sale privind procesul-verbal, tribunalul reține că nu operează sancțiunea nulității pretinsă de petentă.

Referitor la criticile privind nerespectarea dispozițiilor privind martorul asistent. Tribunalul reține că în art. 19 din OG 2/2001 sunt prevăzute o ________ cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal de sancționare și constatare a contravenției, fără a se preciza că nerespectarea acestor cerințe atrage sancțiunea nulității, însă există și nulități virtuale, care operează independent de menționarea expresă a acestei sancțiuni. Față de natura interesului ocrotit prin dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 referitoare la martorul asistent, nulitatea care intervine pentru nerespectarea acestor dispoziții nu poate fi decât condiționată de existența vătămării ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. Pentru a opera sancțiunea nulității, petentei îi revine sarcina de a dovedi că prin nerespectarea acestei dispoziții legale i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit în acest mod. În speță petenta nu a făcut dovada că ar fi fost în vreun fel vătămată prin lipsa martorului asistent care să ateste faptul că nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal, ci a recunoscut prin plângerea formulată și nu a contestat faptul că nu ar fi fost de față la întocmirea procesului-verbal.

Cum martorul asistent în plângerile contravenționale este chemat să ateste exclusiv lipsa contravenientului la întocmirea procesului-verbal, refuzul, sau imposibilitatea de a semna procesul-verbal de către contravenient, nu și situația de fapt reținută prin procesul-verbal, lipsa acestuia produce o vătămare numai în cazul în care se contestă de către petent faptul că nu ar fi fost de față la întocmirea actului, refuzul de a semna sau imposibilitatea semnării, în speță nefiind incidentă această situație. În consecință, instanța constată că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea dispozițiilor privitoare la martorul asistent, invocată de către petent, nu operează, în lipsa oricărei vătămări produse acestuia.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, precum și pe cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora printre criteriile ce vor fi avute în vedere la aplicarea sancțiunii se numără împrejurările în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.

În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate petentei, respectiv minimul prevăzut de lege, instanța apreciază că acesta este proporțional cu gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite. Tribunalul reține că nu se poate face abstracție de perioada îndelungată de timp de nerespectare a obligațiilor legale, raportarea contabilă fiind depusă la organul fiscal cu 4 luni întârziere față de momentul la care legiuitorul a stabilit că trebuia depusă, aspect ce rezultă din indexul de încărcare privind depunerea formularului tip S 1027, care indică faptul că raportarea contabilă pentru perioada de raportare iunie 2012 a fost depusă la organul fiscal în iunie 2012, cu toate că potrivit dispozițiilor legale ar fi trebuit depusă la 16.08.2012.

În conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 879/25.06.2012, publicat în Monitorul Oficial nr. 427 din 27 iunie 2012, pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2012 a operatorilor economici, data limită privind depunerea raportării contabile pentru perioada iunie 2012 a fost 16 august 2012.

Susținerile petentei privind lipsa vreunei urmări cauzate prin săvârșirea faptei nu sunt pertinente, întrucât dispozițiile art. 41 pct. 2 lit. 2 din Lg 82/1991 nu condiționează reținerea contravenției de vreo urmare specifică produsă, ci instituie o contravenție de pericol, prin punerea organului fiscal în imposibilitate de a analiza situația financiară a unui operator economic în timp util.

Solicitarea de înlocuire a sancțiunii aplicate cu avertisment nu este justificată, având în vedere perioada îndelungată în care obligația legală nu a fost îndeplinită, omisiunea petentei de a administra vreo probă de natură a forma convingerea instanței cu privire la situația financiară dificilă a societății. Simplele afirmații privind criza mondială care ar fi afectat activitatea societății nu au fost în nici un fel dovedite de aceasta, neputând fi reținute ca atare, iar amenda a fost aplicată în cuantumul minim legal, de 1500 lei.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în mod corect a procedat instanța de fond când a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, drept pentru care tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 C.proc.civ, va respinge ca nefondat recursul formulat.

Prezenta decizie este irevocabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. 2 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-petentă __________________, cu sediul în Bacău, _____________________, ______________ jud. Bacău, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, cu sediul în Bacău, ______________. 33, jud. Bacău, cu privire la sentința civilă nr. 1118/2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în data de 07 februarie 2013, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect „plângere contravențională”.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2014.

Președinte, Judecător, Judecător, H_____ L_____ C_____ A_______ S_______ C_______ C______

Grefier,

J_______ C_________

Tehnored. 2 ex, C.A., 28.03.2014

Jud. fond S_____ M_________