Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1192/R/2014

Ședința publică din data de 4 iunie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE E___ B_____

Judecător A_______ G_______ C______

Judecător F_____ C______ J_____

Grefier: C_____-C_______ T___

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta ______________________________ R___ F_____ împotriva Sentinței civile nr. 572/2013 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, privind și pe intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.

Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 572/2013 pronunțată de Judecătoria G_____ la data de 08.05.2013 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petenta S.C. T________ Călători S.A. in contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 18.06.2012, în urma unui control realizat în trafic de către intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier- I____________ Teritorial 4, ora 16,35, în localitatea J___ jud. Cluj a fost oprit și verificat conducătorul auto B______ M_____, conducând autobuzul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deținut și utilizat de către petentă, în timp ce efectua un transport de persoane contra cost, pe traseul B_______ - Cluj N_____. În urma verificării datelor digitale din cardul conducătorului auto, cu ajutorul TACHOSCAN, s-a constatat faptul că, în data de 08.06.2012 orele 8:10 - 17:06, conducătorul auto a depășit perioada de conducere maximă neîntreruptă 4 h, 30 min cu 3 h, 3 minute, motiv pentru care societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei, conform art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG nr. 37/2007 pentru încălcarea prevederilor art.9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007.

Prima instanța a mai reținut că petenta nu a făcut dovada contrară a stării de fapt consemnate in procesul verbal de contravenție și că petenta este vinovată de săvârșirea contravenției de a efectua de operațiuni de transport rutier de persoane fără respectarea perioadei minime de repaus zilnic, faptă ce ilustrează un grad de pericol social ridicat, ca urmare a posibilități punerii în pericol a pasagerilor, a celorlalți participanți la trafic și chiar a șoferului, fiind de notorietate că majoritatea accidentelor rutiere sunt cauzate de oboseala conducătorilor auto.

Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din Codul de procedură civilă și de art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, petenta S.C. T________ Călători S.A. a promovat calea de atac a recursului, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate iar în rejudecare înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond în mod eronat a reținut că gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat și că încălcarea legii nu s-a făcut în mod intenționat.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul I.S.C.T.R. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, arătând că recurentul a săvârșit contravenția reținută in sarcina sa iar instanța de fond in mod judicios a apreciat că în speță nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, având în vedere că fapta contravențională are un grad de pericol social ridicat (filele 12-13).

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:

Recurenta S.C. T________ Călători S.A. solicită modificarea Sentinței civile nr.572/2013 a Judecătoriei G_____, în sensul a se dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Sub acest aspect, tribunalul reține că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

Procedând conform dispozițiilor exprese ale art. 34 alin. 1 teza finală din O.G. nr.2/2001 la verificarea sancțiunii contravenționale principale aplicate prin procesul verbal contestat, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii aplicată petentei în cuantum de 4.000 lei este una adecvată.

Ținând cont de aspectele avute în vedere de prima instanță, și anume de gradul de pericol social ridicat, ca urmare a posibilități punerii în pericol a pasagerilor, a celorlalți participanți la trafic și chiar a șoferului prin săvârșirea contravenției de efectuare de operațiuni de transport rutier de persoane fără respectarea perioadei minime de repaus zilnic, tribunalul consideră că în mod judicios s-a concluzionat că sancțiunea aplicată nu este una prea severă, fiind proporțională cu gradul de pericol social. Iar aceasta întrucât este de notorietate că majoritatea accidentelor rutiere sunt cauzate de oboseala conducătorilor auto.

Este de remarcat faptul că recurenta nu mai contestă săvârșirea contravenției dar apreciază că pauzele făcute de prepusul său, deși nu respectă durata legală, relevă buna credință și ar putea fi considerate drept circumstanță atenuantă.

Având în vedere faptul că depășirea perioadei de conducere continue a fost mare, de 3 ore și 3 minute, iar recurentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007, tribunalul apreciază că individualizarea sancțiunii a fost una corectă și că nu se poate proceda la aplicarea avertismentului, sancțiune prea blândă prin raportare la pericolul pentru siguranța rutieră pe care îl prezintă contravenția în discuție.

Pentru aceste considerente, soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art.304¹ din Codul de procedură civilă, se impune respingerea ca nefondată a recursului.

În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. T________ Călători S.A. împotriva Sentinței civile nr. 572/2013 pronunțată de Judecătoria G_____ la data de 08.05.2013 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o menține în totul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2014.

Grefier

C_____-C_______ T___

Red.AGC/tehn.MG

2 ex. 03.09.14

Jud. fond C_____ S______