R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA CIVILĂ NR.708

Ședința publică de la 11.12.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE -C_______ D___

Judecător -M_______ G____

Grefier -D______ R____

Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat de apelanta-intimată POLIȚIA L_____ G_____ împotriva sentinței civile nr.xxxxx/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul-petent V______ N______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție PM NR. xxxxxx”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015 când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.11.2015 și apoi la data de 11.12.2015.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă xxxxx/16.12.2014 (dosar XXXXXXXXXXXXX ) a Judecătoriei G_____ a fost respinsă excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale și a fost admisă plângerea formulata de petentul V______ N______, in contradictoriu cu intimata Politia Locala G_____ și anulat procesul verbal de contravenție ________ nr xxxxxx/25.03.2014. A fost exonerat petentul de la plata amenzii aplicate.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr xxxxxx/25.03.2014, petentul a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 3 lit. h din HCL nr. 307/2006 reținându-se, în sarcina sa, că a amplasat pe domeniul public aferent blocului L3, de pe ___________________. 4, o construcție provizorie din metal si tabla cutata fără a avea autorizările legale.

Cu privire la excepția prescrierii dreptului de a aplica sancțiunea contravenționala reglementata de disp art 31 din L 50/1991, a constatat că prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx/06.04.2012 numita V______ E____ a fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 3 lit. h și 22 lit. d din HCL nr. 307/2006 reținându-se, în sarcina sa, că a amplasat pe domeniul public aferent blocului L3, de pe ___________________. 4 două construcții provizorii din metal și a schimbat destinația spațiului verde turnând alei betonate fără a avea autorizările legale.

Așa fiind, se constată că la data de 06.04.2012 exista o construcție, însă in cauza nu s-a făcut nicio dovada că ar fi vorba despre aceeași construcție si nu despre una noua.

Cum a considerat că există dubii cu privire la acest aspect, instanța a respins excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, deoarece nu se poate stabili momentul finalizării construcției si, implicit momentul săvârșirii faptei.

Analizând motivele de nulitate invocate de petent, instanța a constatat că așa cum a statuat ICCJ in decizia XXII/19.03.2007, doar mențiunile prevăzute in art 17 din OG 2/2001 sunt sancționate cu nulitatea absolută a actului in caz de absenta a lor, restul depinzând de dovada existentei unei vătămări aduse, or, in speța de fata nu s-a făcut o atare dovada, amenda aplicata neputând fi considerata in nici un caz o vătămare.

De asemenea, instanța a constatat că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării si sancționării contravenției.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la susținerile petentului privind faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, instanța a avut in vedere că nici o dispoziție legala nu impune obligativitatea încheierii actului de sancționare pe loc, ci dimpotrivă, față de dispozițiile art.13 din OG nr.2/2001 (prescripția dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale) si art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 ( menționarea unui martor-asistent atunci când contravenientul nu este de fata), rezulta implicit ca actul poate fi încheiat si ulterior, in limita termenului de prescripție.

De asemenea, instanța a constatat că dispozițiile OG nr.2/2001 nu impun nici obligativitatea încheierii procesului-verbal de contravenție numai in prezenta contravenientului.

Legiuitorul a înțeles sa instituie doua situații de încheiere a procesului-verbal de contravenție si anume in prezenta sau in lipsa contravenientului, fără ca aceasta lipsa sa poată afecta valabilitatea actului, câtă vreme nici un text de lege nu impune obligativitatea convocării contravenientului înainte de întocmirea procesului-verbal.

Curtea Constituțională a României a decis că „procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal.

Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art.47 din OG nr.2/2001 face referire la dispozițiile codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori , ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din CEDO. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei (decizia nr.1096/08.09.2009 Curții Constituționale).

Pe de altă parte, organul constatator nu a depus dovezi cu privire la persoana care se face vinovată de comiterea contravenției, singura dovadă fiind o planșă foto din care rezultă că s-a executat un gard de plasă și o alee betonată.

Pentru toate aceste motive a admis plângerea si pe cale de consecința a dispus anularea procesului verbal de contravenție ________ nr xxxxxx/25.03.2014 si exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate.

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel Poliția L_____ a Municipiului G_____ arătând că în mod greșit instanța de fond , față de probatoriul administrat a reținut că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției , întrucât petentul a mai fost sancționat pentru aceeași faptă, acesta dovedind perseverență cu privire la încălcarea dispozițiilor legale. A arătat apelanta că în dosarele xxxxx/233/2013, respectiv xxxxx/233/2013 ale Judecătoriei G_____ prin soluțiile date, s-a constat că petentul din prezenta cauză se face vinovat de contravenția privind ocuparea domeniului public aferent blocului L3 situat pe _____________________.4 G_____, cu o construcție metalică fără autorizație legală.

A mai arătat apelanta faptul că fapta reținută în procesul verbal contestat în cauză , corespunde realității, petentul nefăcând nicio dovadă contrară, astfel încât acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea procesului verbal de contravenție.

În consecință a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate cu apel , în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.

În apel nu s-a solicitat administrarea de probe noi.

În termen legal , petentul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

În motivarea cererii acesta a arătat faptul că că agentul constatator nu a depus dovezi suficiente din care să rezulte vinovăția contravenientului . A mai arătat petentul că pentru aceeași faptă a fost sancționată și soția petentului V______ E____ , procesul verbal fiind atacat prin plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal încheiat la data de 25.03.2014 s-a reținut că petentul V______ N______ a ocupat domeniul public aferent blocului L3 de pe Bdv. T_____ V___ nr.4 din G_____ cu o construcție provizorie din tablă cutată fără să dețină autorizație legală ,menționându-se că a mai fost sancționat anterior pentru aceeași faptă.

Săvârșirea abaterii contravenționale de către petent nu a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul constatator. În această situație era necesar ca agentul constatator să aducă probe din care să reiasă că fapta a fost săvârșită de către V______ N______. Simplul fapt că la dosarul de fond a fost atașată o planșă foto (f. 18 fond) executată la data de 25.03.2014 cu o construcție metalică amplasată în apropierea unul ___________________ conduce automat la concluzia că fapta reținută prin procesul verbal ar fi fost săvârșită de V______ N______.

Așa cum s-a arătat in practica CEDO (cauza A_____ contra României) « Curtea amintește că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție. El cere, între altele, ca îndeplinindu-și funcțiile, membrii instanței să nu plece de la ideea preconcepută că inculpatul a comis fapte atribuită; obligația prezentării probei revine acuzării și îndoiala e folosită în avantajul acuzatului. În plus, aceasta trebuie să indice interesatului căror acuzații va face obiectul pentru a-i oferi ocazia de a-și pregăti și prezenta apărarea în consecință și de oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție (Barberà, Messegué și Jabardo împotriva Spaniei, Hotărârea din 6 decembrie 1988, _______, nr. 146, pag. 33, par. 77; Bernard împotriva Franței, Hotărârea din 23 aprilie 1998, Colecția de hotărâri și decizii 1998-II, pag. 879, par. 37).

Răspunderea contravențională are un caracter personal , iar contravenția se referă la ocuparea domeniului public prin edificarea unei construcții astfel incât prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal neavând caracter absolut trebuia completată cu probe mai ales asupra aspectelor care nu au fost constatate personal de agentul constatator.

Tribunalul apreciază că in mod corect prima instanță a considerat că existând îndoială cu privire la persoana vinovată de comiterea contravenției, îndoială care este de natură să profite contravenientului.

Pe baza celor ce preced, în baza art. 480 din Noul C.p.c. Tribunalul ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/16.12.2014 a Judecătoriei G_____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de apelanta-intimată POLIȚIA L_____ G_____, cu sediul în G_____, _________________, județul G_____ împotriva sentinței civile nr.xxxxx/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul-petent V______ N______,cu domiciliul în G_____, __________________.4, ___________ având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11.12.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

C_______ D___ M_______ G____ D______ R____

Red.CD

Tehnored.DR/4exp/05.01.2016

Fond- C______ F_________ M_____