Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 1715/2015 din 18 noiembrie 2015 dată de Tribunalul SUCEAVA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul SUCEAVA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
1715/2015 din 18 noiembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.1715

Ședința publică din 18 noiembrie 2015

PREȘEDINTE: H_______ L______

JUDECĂTOR: P_______ I____

GREFIER: I______ T______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petenta ____________________ C-lung Moldovenesc prin administrator U___ I______, sediul în mun.C-lung Moldovenesc, __________________, ___________, _________________, împotriva sentinței civile nr. 3552 din 04.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORT RUTIER-I____________ TERITORIAL NR. 3 Iași ZONA N-E, mun.Suceava, str. _______________________. 16, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța rămâne în pronunțare cu privire la soluționarea apelului.

După deliberare;

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 3552/04.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXX/2014 s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta ____________________ C-lung Moldovenesc prin administrator U___ I______ împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxx/16.07.2013 ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014 întocmit de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier I____________ Teritorial nr. 3 Iași, petenta ____________________ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei, constatându-se că în data de 09.07.2013, ora 23⁰⁰, pe DN 2, km 443, în apropierea localității Pătrăuți, a fost verificat în trafic prin cântărire ansamblul de autovehicule cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, condus de către O_______ I_____, ce efectua un transport rutier de lemn rotund rășinoase, în baza avizului de însoțire nr. xxxxxxx din data de 09.07.2013, reținându-se, în urma verificării prin cântărire a ansamblului de autovehicule sus menționat, o greutate totală de 50,60 tone față de 40 tone admise de legislația în vigoare; 21,25 tone pe axa dublă față de 19,0 tone cât prevede în legislația în vigoare, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. p) din O.G. nr. 43/1997.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014 nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că reprezentantul legal al societății petente nu este de față pentru a formula obiecțiuni. De asemenea, agentul constatator a menționat că actul contestat a fost încheiat în lipsa unui martor asistent, întrucât procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatului unde nu a fost posibilă identificarea unui martor.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentei _______________ au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Cu privire la critica adusă de către petentă procesului verbal contestat în sensul că nu a fost convocată pentru a face obiecțiuni cu privire la fapta reținută în sarcina sa, instanța a amintit că potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare; obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Din textul legal mai sus menționat, instanța a apreciat că agentul constatator nu avea obligația legală de a convoca societatea petentă pentru a-i oferi posibilitatea de a formula obiecțiuni, legiuitorul oferind dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atunci când contravenienta este prezentă. Pe cale de consecință, instanța consideră că apărarea petentei este neîntemeiată, agentul constatator făcând mențiunea în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014 că reprezentantul legal al societății petente nu este de față pentru a formula obiecțiuni.

Având în vedere susținerile petentei în sensul că ar fi putut formula obiecțiuni, instanța a amintit că lipsa obiecțiunilor din procesul-verbal atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, nulitate virtuală, ce nu este menționată în dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, legiuitorul stabilind că în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, mențiuni care vor fi consemnate distinct, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Prin urmare, refuzul agentului constatator de a insera obiecțiunile contravenientului în cuprinsul procesului-verbal este sancționat de lege cu nulitatea expresă, nerespectarea obligației agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni fiind sancționată cu nulitate virtuală.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014, instanța a reținut că în actul constatator s-a menționat împrejurarea că la momentul efectuării controlului nu s-au formulat obiecțiuni deoarece reprezentantul legal al societății petente nu este de față.

De asemenea, instanța a reținut că dreptul la apărare al petentei (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal. Prin urmare, în acest caz nu s-a produs vreo vătămare petentei care să impună anularea actului.

Cu privire la critica adusă de către petentă procesului verbal contestat în sensul că se impune constatarea nulității întrucât nu a fost semnat de către un martor asistent, instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 statuează că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014, instanța a reținut că acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei și a unui martor asistent, agentul constatator menționând că reprezentantul legal al societății nu este prezent, iar persoanele de față nu pot semna în calitate de martori asistenți. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că agentul constatator a respectat dispozițiile legale mai sus menționate.

Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal; în actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate trebuie menționată în mod expres.

De asemenea, instanța a constatat că fapta petentului a fost încadrată și sancționată potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. p) din O.G. nr. 43/1997. Din analiza O.G. nr. 43/1997, instanța reține că actul normativ nu prevede în mod expres posibilitatea contravenientului de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal.

Pe cale de consecință, instanța a considerat că agentul constatator a încheiat procesul verbal contestat respectând dispozițiile legale, petenta neavând posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul transporturilor rutiere, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța a amintit că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța a apreciat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza dedusă judecății, instanța a constaat că petenta ____________________ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014, reținându-se că în data de 09.07.2013, ora 23⁰⁰, pe DN 2, km 443, în apropierea localității Pătrăuți, a fost verificat în trafic prin cântărire ansamblul de autovehicule cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, condus de către O_______ I_____, ce efectua un transport rutier de lemn rotund rășinoase, în baza avizului de însoțire nr. xxxxxxx din data de 09.07.2013, reținându-se, în urma verificării prin cântărire a ansamblului de autovehicule sus menționat, o greutate totală de 50,60 tone față de 40 tone admise de legislația în vigoare; 21,25 tone pe axa dublă față de 19 tone cât prevede în legislația în vigoare.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a ___________ nr. xxxxxx din data de 16.07.2014 este susținută de tichetul de cântărire nr. xxxxxxx din data de 09.07.2013, din care reiese că ansamblul de autovehicule cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX/ XXXXXXXXX avea, la momentul cântăririi o greutate totală de 50,6 tone (față de 40 tone admise); autovehiculul avea 21,25 tone pe axa dublă față (față de 19 tone admise )– (fila 39).

De asemenea, instanța a constatat că operațiunea de cântărire a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din buletinul de verificare metrologică a aparatului nr. xxxxxxx din data de 06.11.2012 (fila 42).

În ceea ce privește declarația martorului Țețec R___, instanța a înlăturat-o, apreciind că susținerile acestuia sunt nesincere. Astfel, instanța a reținut că martorul a declarat, la termenul de judecată din data de 04.09.2014, că nu lucrează la societatea petentă, ci că doar îl cunoaște pe șoferul ce a fost oprit în trafic, pentru control, în data de 09.07.2013 (fila 39). Or, din conținutul actului constitutiv depus în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX/a1, instanța reține că numitul Țețec R___ are calitatea de administrator al societății petente (filele 14-17 și 19 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX/a1).

În ceea ce privește declarația martorului O_______ I_____, instanța a apreciat că anumite dubii cu privire la sinceritatea acestuia sunt generate de faptul că martorul propus de către petentă se află cu aceasta din urmă în relații de natură a îi afecta obiectivitatea, respectiv angajator - angajat. De asemenea, instanța a reținut că în timp ce martorul O_______ I_____ a precizat că autovehiculul a fost cântărit într-o parcare cu pietriș și denivelări, martorul Țețec R___ a precizat că aparatul de cântărit nu era amplasat pe denivelări.

Susținerea petentei în sensul că nu a fost depășită greutatea permisă de lege întrucât, la destinație - Rădăuți, autovehiculul a fost cântărit, fiind depus la dosar bonul de cântărire nr. xxxxx din data de 10.07.2013, urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată. Astfel, instanța reține, pe de o parte, că intimatul a efectuat controlul în data de 09.07.2013, la ora 23²¹, în localitatea Pătrăuți, iar, pe de altă parte, că petenta a efectuat o nouă cântărire, în data de 10.07.2013, în localitatea Rădăuți. Prin urmare, bonul de cântărire nr. xxxxx din data de 10.07.2013 nu poate să ducă la concluzia că, la momentul efectuării controlului, autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX/ XXXXXXXXX, respecta dispozițiile O.G. nr. 43/1997 referitoare la greutatea permisă de lege.

Față de aceste aspecte, instanța a considerat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta ____________________ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea transporturilor rutiere pe drumurile publice, menite a asigura protejarea populației și a celorlalți participanți la trafic.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentei care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

De asemenea, instanța apreciază că sancțiunea amenzii se impune în prezenta cauză pentru a permite petentei să înțeleagă regulile de desfășurare a transportului de material lemnos, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel petenta ____________________ , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului societatea a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins plângerea contravențională, fără a analiza cu obiectivitate și diligență legalitatea procesului verbal contestat, precum și întreg probatoriul administrat în cauză.

A mai arătat petenta apelantă că procesul verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa mențiunii celui de-al doilea agent constatator din cuprinsul său, fiind încălcate disp.art.7 al.4 din Normele metodologice aprobate prin OMTI nr.995/2001.

De asemenea, apelanta a reiterat neregularitatea procesului verbal, susținută și în plângerea contravențională.

În mod greșit instanța de foind a înlăturat declarația martorului Țețec R___, întrucât acesta a avut, într-adevăr calitatea de administrator al societății, însă la o data anterioară presupusei contravenții.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța de fond a făcut aprecieri greșite cu privire la gravitatea faptei, la atitudinea petentei, fără a constata că aceasta este la prima abatere de agest gen.

Legal citat, intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și să mențină sentința apelată ca temeinică și legală, iar pe fond respingerea ca nelegală și nefondată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii așa cum a fost stabilită în actul de control.

În motivare a arătat că, instanța de fond a apreciat în mod just respingerea plângerii contravenționale având în vedere că, petenta apelantă nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională.

În ceea ce privește susținerile petentei referitor la efectuarea controlului în trafic de câte doi agenți constatatori, a arătat intimata că la momentul controlului, așa cum reiese din procesul verbal contestat, erau prezenți un număr de 3 inspectori.

În ceea ce privește încheierea procesului verbal cu încălcarea art.17 și 19 din OG nr.2/2001, a arătata apelanta că acesta nu constituie motiv de nulitate întrucât procesul verbal se poate întocmi atât în prezența, cât și în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.

Mai mult,. Rolul martorului asistent este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului verbal reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se află de față și nu i-a fost îngrădit în acest mod dreptul de a formula obiecțiuni.

Consideră că nu se impune reducerea sancțiunii amenzii contravenționale, invocând prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Instanța de fond a apreciat în mod corect și legal ca nu pot fi reținute dispozițiile art. 7 și art. 5 alin. 2 lit.a din O.G. nr. 2/2001, deoarece scopul acțiunii nu poate fi atins prin aplicarea avertismentului.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:

Analizând procesul- verbal în ceea ce privește legalitatea acestuia, tribunalul reține că în mod corect a apreciat prima instanță că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG nr.2/2001.

Contrar susținerilor apelantei, dispozițiile art.7 alin.4 din normele metodologice aprobate prin OMTI nr.995/2011 se referă la controlul în trafic și nu la încheierea procesului verbal de contravenție, în cuprinsul procesului verbal de contravenție fiind menționate datele agentului constatator care a încheiat procesul verbal de contravenție.

Neîntemeiată este critica apelantei vizând nulitatea procesului verbal de contravenție încheiat în lipsa conducătorului auto și în lipsa unui martor, cât timp agentul constatator a menționat că reprezentantul societății nu a fost prezent, iar persoanele de față nu pot semna în calitate de martori asistenți, fiind respectate dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, se constată că apelanta a invocat faptul că operațiunea de cântărire a fost defectuoasă, pe o suprafață de teren cu denivelări și cu o înclinație considerabilă, nefiind plană.

Referitor la modalitatea de cântărire a unui autovehicul tribunalul constată că art. 4.1.3 din Ordinul nr. 291/2005 al Biroului Român de Metrologie Legala, anexa 1 – norma de metrologie legala NML 059-05 “Instalații portabile pentru determinarea sarcinii pe axa la vehicule rutiere” prevede că Zona de cântărire trebuie să cuprindă receptorul de sarcină și zonele de apropiere amplasate de o parte și de alta a receptorului de sarcină. Zonele de cântărire special amenajate, sau suprafețele rutiere pe care sunt montate instalațiile portabile pentru determinarea sarcinii pe osie trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

c) Zonele de cântărire trebuie să mențină toate rotile autovehiculului în același plan, în timp ce autovehiculul traversează receptorul de sarcină. Locurile din zonele de cântărire, în care trebuie montate platformele portabile, rampele de acces, platformele oarbe sau covorașele, trebuie să fie marcate, astfel încât să permită o poziționare ușoară și corectă a acestora; de asemeni trebuie marcată linia centrala (longitudinala) a zonei de cântărire;

d) Zonele de cântărire trebuie să fie stabile; structura care susține sarcina trebuie să fie construită din beton sau dintr-un material cu durabilitate echivalentă și să aibă o fundație corespunzătoare; aceasta structura trebuie să asigure orizontalitatea, planeitatea, duritatea și rezistenta în timp a zonelor de cântărire;

e) Cerințele privind orizontalitatea, planeitatea, duritatea și rezistența în timp ale zonelor de cântărire trebuie să fie verificate de personal calificat, cu mijloace de măsurare adecvate, înainte de utilizarea inițială și ulterior la intervale de timp care să nu depășească 12 luni, iar art. 4.1.4 din același ordin stabilește că În cazul unei instalații destinate să fie montate direct pe o suprafață de drum obișnuită (nemarcată și neverificată), instalația trebuie să conțină dispozitive de avertizare și de blocare, care să împiedice montarea și funcționarea pe un amplasament necorespunzător.

Este adevărat că pct.1.4 din aceste norme stabilește că prezenta normă nu se aplică instalațiilor portabile care efectuează cântărirea simultană a tuturor axelor unui autovehicul, în regim static. Instalațiile menționate la acest punct vor fi încadrate în categoria aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată și li se vor aplica reglementările în vigoare pentru această categorie de aparate, însă chiar și în cazul în care aparatul efectuează cântărirea simultană a tuturor axelor, norma trimite la reglementările în vigoare pentru această categorie de aparate.

Nu se poate considera că norma de trimitere ar fi NML 056-05 – Aparate de cântărit cu funcționare neautomată aprobate prin Ordinul 305/23.11.2005 cât timp aceste norme reglementează doar verificarea metrologică, nu și condițiile de utilizare a aparatului din punctul de vedere al conformității la utilizare. Un argument în acest sens îl constituie și pct.2 din aceste norme NML -056 în care se menționează : dacă locul și condițiile de utilizare ale aparatului sunt cunoscute, trebuie să se examineze dacă acestea sunt corespunzătoare,fără a se mai preciza în raport de ce norme și criterii ar fi corespunzătoare.

În lipsa acestor norme urmează a se aplica prin analogie dispozițiile din NML-059 referitoare la condițiile ce trebuie îndeplinite de zona de cântărire, și anume art.4.1.3 cu consecința în plan probator că agentului constatator îi revine obligația de a proba îndeplinirea acestor condiții, ulterior petentul având posibilitatea de a proba contrariul.

De altfel, chiar în cuprinsul adresei înaintate de BRML (fila 41), se menționează că în certificatul de examinare CE de tip TCM 128/04-4103 la pct.4.1 –cerințe de bază la instalare, sunt enumerate caracteristicile zonei de cântărire, și anume carosabil plan, curățat de impurități, cu anumite cerințe vizând înclinația longitudinală și transversală maximă a carosabilului.

Prin urmare, sarcina probei privind suprafața de cântărire revenea intimatei, aceasta având obligația de a dovedi că această suprafață respectă normele în vigoare. Or, în prezenta cauză, intimata nu a probat că suprafața pe care s-a efectuat cântărirea autovehiculului aparținând petentei respectă normele enunțate.

Faptul că instalația de cântărire a fost verificată metrologic nu înseamnă că suprafața de cântărire respectă cerințele de planeitate și orizontalitate, fiind chestiuni total diferite, NML 056-05 reglementând doar verificarea metrologică, nu și condițiile de utilizare a aparatului din punctul de vedere al conformității la utilizare.

Susținerea intimatei că ar fi fost verificate condițiile de utilizare a aparatului nu reprezintă decât o simplă afirmație din moment ce la dosarul cauzei nu există o astfel de verificare efectuată anterior cântăririi cu privire la amplasamentul pe care s-a efectuat cântărirea.

În consecință, se reține că nu au fost respectate condițiile impuse de lege în ceea ce privește modul de cântărire a autovehiculului aparținând petentei, motiv pentru care proba tehnică ce a stat la baza încheierii procesului verbal se impune a fi înlăturată, consecința fiind anularea procesului-verbal.

Față de cele constatate, tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate de apelantă..

Având în vedere aspectele reținute anterior, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, se va admite apelul, se va schimba în tot sentința apelată în sensul că se va admite plângerea contravențională și se va anula procesul verbal de contravenție contestat.

În temeiul art.451 Cod procedură civilă, se va obliga intimata la plata în favoarea apelantei a sumei de a sumei de 1020 lei, cheltuieli de judecată din care 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 1000 lei onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de petenta ____________________ C-lung Moldovenesc prin administrator U___ I______, sediul în mun.C-lung Moldovenesc, __________________, ___________, _________________, împotriva sentinței civile nr. 3552 din 04.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORT RUTIER-I____________ TERITORIAL NR. 3 Iași ZONA N-E, mun.Suceava, str. _______________________. 16, jud. Suceava.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Admite plângerea.

Anulează procesul verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxx încheiat în data de 16.07.2013 de intimat.

Obligă intimatul la plata în favoarea apelantului a sumei de 1020 lei, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 18 noiembrie 2015.

Președinte,Judecător,Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ I______ T______

Red. HL.

Jud. TME

Tehnored. R.L. 4 ex/

Publicitate