Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 62/2016

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ A____

Judecător M______ V____

Grefier C______ M______ C________

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de către petentul C____ S_____ împotriva sentinței civile nr. 4867/04.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția netimbrării apelului și anularea acestuia ca netimbrat, iar, în subsidiar, dacă se va timbra până la sfârșitul ședinței, fondul apelului.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 11.08.2014 sub nr. de mai sus, petentul C____ S_____ a contestat procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/27.07.2014 , solicitand anularea acestuia.

In motivarea plangerii s-a aratat ca petentul a circulat cu viteza legala de 50km/h. S-a solicitat agentului de politie sa prezinte proba video, insa acesta i-a comunicat ca mașina de politie nu este dotata cu aparat radar si ca înregistrarea s-a făcut de către un alt echipaj de politie aflat la circa 4-5 km în spate pe direcția mea de deplasare. Procesul- verbal contestat este lovit de nulitate absoluta, motivat de faptul ca agentul constatator M______ O_____, care l-a oprit pe petent si care a întocmit procesul verbal de contravenție nu face parte din echipajul care a constatat contravenția. In ceea ce privește mențiunile agentului constatator făcute in procesul-verbal se arata ca obligația acestuia conform art. 109, alin. 2 din OUG 195/2002 republicata era de a trece in procesul-verbal la rubrica descrierii faptei marca, tipul, ________ numărul aparatului radar folosit.La incadrarea faptei, agentul constatator nu a tinut seama de erorile tolerate ale aparatelor radar.

Prin sentința civilă nr. 4867/2015, Judecătoria Pitești a respins plângerea, cu motivarea că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/27.07.2014 petentul a fost sancționat cu amendă de 810 lei și suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, constând în aceea că, la data de 27.07.2014, a fost depistat în timp ce conducea pe DN 73, km 4+700m, raza localității Mărăcineni, jud. Argeș, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu o viteză de 107 km/h, depășind cu 57 km/h viteza legală admisă pe acel sector de drum, înregistrată cu aparatul radar marca Python _________-xxxxxxxxx, montat pe auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, procedându-se și la măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere potrivit art. 111 din OUG 195/2002.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator. Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

În sarcina agentului constatator nu există obligația legală de a prezenta presupusului contravenient probele care au stat la baza întocmirii procesului verbal, în speță planșele foto. Neprezentarea acestor dovezi la momentul întocmirii actul constatator nu produce nicio vătămare persoanei care este considerată vinovată de comiterea contravenției, atâta timp cât are posibilitatea de a lua la cunoștință de acestea în fața instanței, în situația în care înțelege să formuleze plângere, neputându-se afirma că se aduce vreo atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil. Mai mult, in cuprinsul actului sanctionator este prevazuta ________________ radar, inclusiv autoutilitara pe care a fost amplasat, respectiv xxxxxxxxx, montat pe auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar – al cărui atestat de operator radar se află în copie la dosar – nu constituie un motiv de nulitate a acestui act. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia. Prin urmare, instanța va înlătura acest motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție. De asemenea, instanța a apreciat că, față de înregistrarea aparatului radar, oprirea petentului de către agentul constatator este una legală, urmărindu-se prin aceasta identificarea persoanei care a încălcat normele rutiere.

În legătură cu autotestarea aparatului radar, potrivit precizărilor Biroului Român de Metrologie Legală, Direcția Tehnică și în conformitate cu prevederile NML 021-05, existența înregistrărilor reprezinta dovada că aparatul a corespuns la autotestare și a trecut în regim de măsurare. Autotestarea se efectueaza automat la pornirea aparatului. Potrivit precizărilor Biroului Român de Metrologie Legală, Direcția Tehnică, verificarea cerințelor cuprinse in NML 021-05, printre care se numără și erorile tolerate conform paragrafului 3.1.1 din norma menționată se realizează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. În cadrul acestor evaluări, se determină erorile de măsurare ale cinemometrelor și se verifică încadrarea lor în limitele erorilor tolerate impuse. Aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu.zisă a cinemometrelor. Astfel, dacă cinemometrul în condiții normale de utilizare, în trafic, în regim de deplasare sau în regim staționar afișează o viteză de 107 Km/h, se consideră că autovehiculul are această viteză, nefăcându-se alte ajustări ale valorii afișate de cinemometru. Având în vedere acestea, operatorul nu face decât să constate valoarea măsurată și afișată de cinemometru.

Agenții de politie sunt obligați sa aibă la ei, pe toata durata executării serviciului, atestatul de verificare metrologica a echipamentului si atestatul de lucru cu paratele radar (operatorii radar) alături de documentele de identitate personala , ale autoturismului si pe cele de constatare, precum si registrul de evidenta a abaterilor, insa nu sunt obligați sa le prezinte decat organelor de control abilitate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere principiile mai sus menționate, instanța a constatat că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului condus de petent s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru marca Python _________-xxxxxxxxx, montat pe auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Din buletinul de verificare metrologică din data de 18.04.2014, depus la fila 27, a rezultat că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 28). Din cuprinsul planșelor foto depuse la dosar – fila 25, inregistrarea video, coroborate cu raspunsul furnizat de CNADNR de la fila 45, a rezultat fara dubiu ca punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 107 km/h, se afla în localitatea Maracineni, unde limita de viteza este de 50 km/h.

Față de aspectele de mai sus, instanța a reținut că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 57 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Având în vedere cele de mai sus, a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate instanța a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 57 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. S-a avut in vedere si faptul ca, potrivit cazierului auto depus la dosar, petentul nu se afla la primele incalcari ale legislatiei rutiere.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței). Având în vedere faptul că petentul nu a solicitat administrarea de probe care să răstoarne prezumția relativă de veridicitate și legalitate a actului contestat, în raport de materialul probator existent în dosar, se constată că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator cu numărul de mai sus.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul.

La termenul de judecată de astăzi s-a pus în discuție excepția netimbrării apelului, față de care, în conformitate cu prevederile art. 248 Ncpc, tribunalul reține următoarele:

Prin rezoluțiile de la filele 4 și 10, dosar apel, și pe citația de la fila 15 s-a pus în vedere apelantului achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform OUG 80/2013.

Potrivit art. 33 - 38 din OUG 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată; neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În cauză, așa cum s-a reținut, apelantului i-a fost pusă în vedere achitarea taxelor judiciare de timbru, aspect despre care a luat cunoștință prin citație, însă nu a înțeles să se conformeze obligației instanței. De menționat că acesta nu a formulat cerere de ajutor public întemeiată pe dispozițiile OUG 51/2008 R și nici cerere de reexaminare întemeiată pe prevederile art. 39 din OUG 80/2013.

Față de considerentele expuse, constatând că, la data de 12.01.2016, la dosar, nu s-a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru și că prezenta acțiune nu face parte din categoria celor scutite de la plata acestor taxe (a se vedea art. 29 și urm. din OUG 80/2013), tribunalul urmează a admite excepția invocată și a anula apelul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat apelul declarat de către C____ Ș_____, cu domiciliul ales în București, __________________, sector 3, la Cabinet Avocat G_____ – Nemethi A________ împotriva sentinței civile nr. 4867/2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind IPJ ARGEȘ, cu sediul în Pitești, _____________________, jud. Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2016.

EA. 13 Ianuarie 2016/4 ex