R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 509

Ședința publică din data de 09.04.2014

PREȘEDINTE: A____ G_______ H_____

JUDECĂTORI: N_____ C____

C_____ A____ M_________

GREFIER: C_______ A________

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, ____________________. 401 A, Sector 6, împotriva sentinței civile nr.xxxxx pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 15.11.2013, în contradictoriu cu intimata S.C. I_____ T____ SERVICE S.R.L., cu sediul în București, ______________________, ______________, Sector 6.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.XXXXXXXXX/ 2013, petenta S.C. I_____ T____ Service S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN, plângere împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/11.01.2012, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acestuia, exonerarea de plata a amenzii, precum și înlăturarea tuturor sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, petenta a criticat procesul - verbal de constatare a contravenției atât sub aspectul netemeiniciei, cât și sub aspectul nelegalității cu referire la sancțiunea amenzilor, în baza art.8 alin.2 din O.G. nr.15/2002 rep. și la plata tarifului de despăgubire reprezentând sancțiune contravențională, pentru fapta săvârșită la data de 29.07.2011.

Petenta contestă procesele - verbale sub aspectul nelegalității și netemeniciei întemeindu-și în drept cererea pe O.G. nr.2/2001.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită cu intimata care a înaintat la dosar înscrisuri (în anexă planșe foto cu vehiculul în litigiu) și, totodată, în temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ. a solicitat soluționarea cauzei în lipsa părților.

În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat la data de 15.11.2013 sentința civilă nr.xxxxx prin care a admis plângerea formulată de petentă, dispunând anularea procesului - verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/11.01.2012 și exonerare de toate sancțiunile aplicate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 29.07.2011, a fost surprins deplasându-se pe DN 1, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, fără a deține rovinietă valabilă, sens în care a fost emis actul de constatare a contravenției de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.

În acest sens, s-a reținut că, acțiunea conducătorului poate fi încadrată ca și contravenție în accepțiunea disp. art.8 alin.1 și 2 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Potrivit dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are prerogativa de a analiza cauza atât sub aspectul temeiniciei, cât și sub aspectul nelegalității și, parcurgând această etapă s-a reținut, sub aspectul legalității, că procesul - verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Chiar dacă se invocă de către petent nelegalitatea actului de constatare a contravenției, menționându-se că actul nu este semnat olograf de agentul constatator, interpretând susținerea nu doar prin prisma dispozițiilor invocate, ci și a art.4 și 5 din Legea nr.455/2001, instanța de fond a reținut că înscrisul în formă electronică căruia îi este atașată o semnătură electronică este interpretat, din punct de vedere juridic, ca și înscris sub semnătură privată guvernat fiind de art.1179 C.civ.

Față de împrejurarea că textul de lege nu distinge de ce manieră ar fi necesar a se aplica semnătura, electronic sau olograf, legiuitorul lăsând acest fapt în interpretarea organului judiciar investit cu soluționarea plângerii, dând eficiență principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” potrivit căruia dacă legea nu distinge, nici noi nu putem distinge, instanța de fond a constatat că semnătura este, în mod valabil, aplicabilă, astfel că, a fost înlaturată susținerea potrivit căreia procesul - verbal este lovit de nulitate absolută.

Petenta a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, întrucât la data 29.07.2011 a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinieta.

Conform art.9 alin.3 modificată prin Legea nr.144/2012 „În cazurile prevăzute la alin.2, procesul - verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul - verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese - verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1”.

S-a constatat astfel că, prin Legea nr.144/2012 este instituit un termen extinctiv ce stinge, ca și efect, dreptul subiectiv și obligația civilă corelativă neexecutată în termen rezonabil și care, în mod irefragabil, conduce la ineficacitatea sancțiunii contravenționale.

Conform art.12 alin.2 din O.G. nr.2/2001 „dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta, așa încât atunci când noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.

Raportându-ne însă la norma fundamentală, respectiv la. art.15 alin.2 din Constituția României „legea nu dispune decât pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, s-a reținut și ca, similar legii penale, dispozițiile legii contravenționale sunt extraacative, în acest sens fiind necesar a se aplica, întrucât răspund mai bine nevoilor reale pe de o parte, iar pe de altă parte, ar fi înlăturat orice dubiu care s-ar crea odată ce s-ar impune ca și persoanele contraveniente să suporte o sancțiune ale cărei limite nu le-au cunoscut înainte de săvârșirea abaterii.

în analiza situației asupra legii contravenționale mai favorabile, instanța de fond a plecat de la rațiuni aplicabile în materie penală și, opinând în consonanță cu acestea, a admis că se poate vorbi despre dezincriminare atunci când fapta prevăzuta de legea veche nu se mai regăsește, sub nicio formă, în legea nouă.

Dacă intervine numai modificarea conținutului constitutiv al infracțiunii/ contravenției având ca efect restrângerea domeniului de incidență al textului de incriminare, nu constituie o dezincriminare, însă poate constitui o lege mai favorabilă.

Întrucât și în speță își găsește aplicabilitatea situația teoretic analizată și, cum legea mai favorabilă trebuie să opereze in concreto, având în vedere printre altele și că prevederile legii noi se restrâng în sfera de incidență a vechiului text privitor la termenul de prescripție a aplicării și executării sancțiunii contravenționale, instanța de fond a reținut că acesta situație este benefică contravenientului.

Cu referire la textele de lege invocate, dar și la susținerile petentei, s-a apreciat că procesul - verbal de contravenție a fost întocmit în condiții de legalitate, însă raliindu-se dispozițiilor constituționale în materie cu trimitere atât la limitele sancțiunii contravenționale, dar și la tratamentul sancționator, s-a constatat că actul de constatare a contravenției a fost întocmit și comunicat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr.144/2012 coroborat cu disp. art.8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, modificată prin Legea nr.144/2012, având în vedere și că petenta a primit mai multe procese - verbale pentru aceeași faptă contravenționala, plângerea formulată de petentă fiind apreciată ca întemeiat.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea plângerii contravenționale ca tardiv formulată și, pe cale de consecință, menținerea procesul - verbal ca temeinic si legal.

Astfel, intimata a arătat că, sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct. 9 C.pr.civ.), instanța de fond nefăcând aplicarea art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 care prevede că „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.

În conformitate cu art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001 „împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

Așa cum rezidă și din cuprinsul sentinței, instanța de fond a omis să verifice dacă plângerea contravențională a fost depusă în termen.

Prin prezentul recurs, intimata invocă excepția tardivității formulării plângerii contravenționale pentru procesul - verbal _________ nr.xxxxxxx/11.01. 2012.

Conform art.31 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului - verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare, în speța de față urmând a se constata că acesta a fost comunicat petentei prin poștă la data de 26.01.2012, iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.04.2012, cu mult peste termenul legal impus de lege.

Având în vedere că, în conformitate cu art.137 C.pr.civ., instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond ce fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, intimata solicită admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea plângerii ca tardiv formulate și menținerea procesului - verbal ca temeinic și legal.

în cazul în care se va trece peste excepția anterior, intimata solicită, pe fondul cauzei, modificarea sentinței în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate petentului prin procesul - verbal _________ nr.xxxxxxx/11.01.2012. întrucât, în mod greșit a fost interpretat art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, modificată prin Legea nr.144/2012, apreciind că răspunderea contravențională a petentului este prescrisă.

Astfel, art.9 alin.3 paragraful ultim prevede „procesul - verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese - verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1”.

Termenul de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr.144/2012 este termen prohibitiv, în sensul că este interzisă încheierea altor procese - verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinieta, iar nu termen de prescripție a alicării sancțiunii contravenționale.

Potrivit art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001 „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.

Așadar, în speța dedusă judecații, fapta a fost săvârșită la data de 29.07.2011, iar sancțiunea a fost aplicată la data 11.01.2012 - data emiterii procesului - verbal contestat, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Procesul - verbal de constatare a contravenției contestat a fost comunicat contravenientei prin poștă în data de 26.01.2012, la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art.14 alin.1 din O.G. nr.2/ 2001 care prevede că „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul - verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.

Din interpretarea logico - sistematică a textelor legale, rezulta fără echivoc faptul că, prin apariția Legii nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese - verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și, în niciun caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În acest sens, intimata a solicitat a se ține seama de faptul că, normele cuprinse în O.G. nr.15/2002 au caracter special (incidente în anumite spețe, și anume aplicarea tarifului de utilizare și trecere pe rețeaua de drumuri naționale), pe când O.G. nr.2/2001 cuprinde norme cu caracter general (aplicabile în materia regimului juridic al contravențiilor).

În această speță se invocă regula potrivit căreia „normele speciale derogă de la normele generale”, ceea ce înseamnă că, în cazul unui conflict între o normă cu caracter special și o normă cu caracter general, se aplică cu prioritate norma specială, iar când norma cu caracter special tace se completează cu dispozițiile normei cu caracter general.

Având în vedere cele enunțate, intimata a precizat faptul că, în cuprinsul O.G. nr.15/2002, așa cum a fost modificat prin Legea nr.144/2012, nu este prevăzut un termen de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, sens în care, cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii contravențional prin procesul - verbal contestat se aplică dispozițiile art.13 din O.G. nr.2/2001.

Totodată, instanța de fond, în mod greșit a considerat că termenul de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 este termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, încălcând astfel principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem), acesta fiind un termen prohibitiv prin care se interzice o anumita conduită, respectiv încheierea altor procese - verbale similare în acest interval.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Legea nr.144/ 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.509/2012, astfel încât intimata nu avea cum să cunoască la data de 11.01.2012 că va apărea o reglementare legală mai favorabilă, așa cum a fost statuată prin Legea nr.144/2012.

Privitor la modificările aduse de Legea nr.144/2012, la art.9. alin.3 se arată că „procesul - verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese - verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1”.

Având în vedere cele menționate, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN a solicitat, în principal, admiterea recursului, urmând a se constata ca plângerea contravențională a fost tardiv introdusă, iar pe fond să se dispună menținerea procesului - verbal ca temeinic și legal, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii sancțiunii amenzii aplicate petentei prin procesul - verbal _________ nr.xxxxxxx/11.01.2012.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 03.02.2014.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Prin petitul acțiunii cu care petenta S.C. I_____ T____ Service S.R.L. a investit instanța de fond s-a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN, anularea procesului – verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/11.01.2012 prin care s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 250,00 lei și s-a dispus obligarea la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 28,00 Euro (120,34 lei).

Prin Nota de ședință depusă la data de 22.08.2013, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN a învederat că, potrivit art.31 din O.G. nr.2/2001, plângerea împotriva procesului – verbal de contravenție se poate formula în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare, context în care a invocat excepția tardivității formulării plângerii (f.8 – dos. fond).

Potrivit art.31 alin.1 din Ordonanța nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, alin.1 al art.34 Teza I din același act normativ stipulând că „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului - verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.

Prin sentința recurată, instanța de fond a admis plângerea formulată împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx /11.01.2012 care, astfel, a fost anulat, fără însă a se da eficiență dispozițiilor imperative cuprinse în textele de lege menționate în precedent cu privire la termenul înlăuntrul căruia se poate formula plângere contravențională.

În aceste condiții, se reține nu numai împrejurarea că, în considerentele sentinței atacate nu se face nicio referire la nota de ședință depusă de intimată, notă care are caracter de întâmpinare, nefiind soluționată excepția tardivității formulării plângerii invocată de această parte, dar nu s-a procedat, nici din oficiu, la verificarea introducerii sau nu a acesteia în termenul legal imperativ de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare.

Așa fiind, pentru respectarea principului contradictorialității care guvernează procesul civil, dar și al dreptului la apărare care are o valoare constituțională, se impune ca instanța de trimitere, cu ocazia rejudecării cauzei, să pună în discuția părților excepția tardivității formulării plângerii contravenționale împotriva procesului – verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/11.01.2012 invocată de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN, tribunalul neputându-se pronunța, în această fază procesuală, pentru prima dată, asupra acestei chestiuni.

Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează ca, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 Teza a – II – a C.pr.civ. cu aplicarea art.304 pct.9 C.pr.civ., să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru a fi pusă în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTUIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, ____________________. 401 A, Sector 6, împotriva sentinței civile nr.xxxxx pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 15.11.2013, în contradictoriu cu intimata S.C. I_____ T____ SERVICE S.R.L., cu sediul în București, ______________________, ______________, Sector 6 și, în consecință:

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Ploiești pentru a fi pusă în discuție excepția tardivității plângerii.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A____ G_______ H_____ N_____ C____ C_____ A____ M_________

GREFIER,

C_______ A________

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red./tehnored. AGH

3 ex. – 17.04.2014

d.f.nr.XXXXXXXXXXXXXX – Judecătoria Ploiești; j.f. D____ S_____ A___