Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - anulare proces-verbal de contravenție -

R O M A N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 369

Ședința publică din data de 01 octombrie 2014

Președinte C_____ A___

Judecător Z______ C_____ M______

Grefier T_________ C_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul M_____ P___ V_____, domiciliat în Suceava, _____________________ jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 1087 din data de 05.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic M_____ R____-D______, pentru intimat, lipsă fiind petentul – apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului.

Consilier juridic M_____ R____ depune la dosar delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.

Consilier juridic M_____ R____ pentru intimat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, pentru motivele detaliate pe larg în întâmpinare.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr.1087 din 05.11.2013 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins plângerea contravențională formulată de contravenientul M_____ P___ V_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Petentul a fost sancționat contravențional cu puncte amendă și o măsură complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule timp de 90 de zile pentru că a circulat pe un sector de drum situat în localitate cu depășirea vitezei legale cu peste 50 Km/h, respectiv cu 108 Km/h depășind viteza legală cu 58 Km/h.

Prin actele depuse la dosar agentul constatator a făcut dovada săvârșirii contravenției în maniera descrisă în procesul verbal de contravenție, viteza fiind înregistrată cu aparatură radar specializată verificată metrologic, și de către un operator cu atestat legal pentru asemenea verificări.

Verificându-se prevederile legale referitoare la aparatura radar, instanța a constatat că nu există temei de drept care să permită agentului constatator sau instanței să stabilească o altă viteză decât cea cu care circula autovehiculul în litigiu la momentul menționat în procesul verbal de contravenție, întrucât acele erori maxime tolerate sunt luate în considerare la stabilirea modului de înregistrare a vitezelor cu aparatura menționată, nefiind lăsate la aprecierea agentului constatator sau a instanței.

De altfel, în speță, chiar dacă s-ar da interpretarea dorită de petent și s-ar proceda la o reducere a vitezei consemnate în procesul verbal, este cert că aceasta ar fi tot peste 100 Km/h și deci tot cu depășirea cu mai mult de 50 Km/h a vitezei legale pe acel sector de drum.

Așa fiind, instanța a constatat că agentul constatator prin actele trimise la dosar și-a îndeplinit obligația sarcinii probei dovedind realitatea celor consemnate în actul constatator al contravenției și implicit săvârșirea contravenției de către petent.

În ce privește solicitarea subsidiară aceea a înlăturării măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce vehicule timp de 90 de zile, instanța a constatat următoarele:

Măsura complementară sus menționată este stabilită de lege și constituie o obligativitate în aplicare, iar stabilirea acesteia a fost făcută de legiuitor tocmai în raport cu gradul de pericol social al faptei, aplicarea ei de asemenea nefiind lăsată la latitudinea agentului constatator, ci dispusă prin reglementarea legală.

În ce privește gradul de pericol social al faptei, este de observat că o viteză legală mai mică pentru circulația vehiculelor în localitate este stabilită tocmai în ideea asigurării protecției participanților la trafic, respectiv conducători auto dar și pietoni, iar depășirea acestei viteze cu peste 50 Km/h în condiții de vizibilitate redusă specifică orelor de seară – noapte, așa cum rezultă din ora consemnată pe procesul verbal și din planșele foto depuse la dosar, constituie într-adevăr o conduită suficient de periculoasă pentru siguranța circulației și pe care petentul pare potrivit argumentării din plângere să o ignore, apreciind că gradul de pericol social al faptei sale este mult mai mic.

În contextul celor sus menționate, instanța a apreciat că nu poate da curs și eficiență nici solicitării subsidiare privind înlăturarea măsurii complementare.

În ce privește celelalte motive de ne legalitate a procesului verbal, respectiv:

- insuficienta descriere a faptei contravenționale și a circumstanțelor săvârșirii acestora;

- încălcarea dreptului la obiecțiuni prin ne consemnarea acestora pe procesul verbal și

- lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța a apreciat că acestea parțial sunt nefondate, respectiv insuficienta descriere a faptei – cu privire la care se constată că este descrisă suficient pentru a se putea aprecia gradul de pericol social al acesteia, iar celelalte nu sunt de natură a duce la nulitatea procesului verbal, diferită de anulabilitate, dat fiind că, în speță, nu s-a demonstrat că petentul ar fi avut de formulat obiecțiuni care prin ele însele ar fi determinat o altă aprecieze a încadrării faptei și a gravității acesteia, obiecțiunile fiind un drept și nu o obligație și nici lipsa semnăturii unui martor asistent nu constituie motiv de nulitate absolută a acutului constatator al contravenției.

Așa fiind, procesul verbal de contravenție apare ca fiind legal încheiat, iar plângerea ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, M_____ P___ V_____, solicitând admiterea acestuia, în sensul de a modifica sentința apelată constând în admiterea plângerii contravenționale.

În motivare a arătat petentul că, instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că prin actele depuse la dosarul cauzei agentul constatator a făcut dovada săvârșirii contravenției în maniera descrisă în procesul verbal de contravenție.

Având în vedere insuficienta descriere a faptei și inexactitatea aspectelor consemnate în cuprinsul procesului – verbal de către agentul constatator, apreciază că toate acestea au avut consecințe negative asupra individualizării faptei.

Susține că instanța de fond nu a ținut cont de apărările petentului și mai mult decât atât, nici măcar nu a procedat la analizarea acestora, drept dovadă în cuprinsul sentinței nu se arată dacă aceste apărări au fost respinse și motivele care au condus la o astfel de soluție.

Or, în cauza de față. intimata nu a făcut dovada veridicității celor consemnate de către agentul constatator în cuprinsul procesului – verbal , fiind aplicabil principiul „ in dubio pro reo”.

Invocă prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor precum și aplicarea jurisprudenței CEDO cauza „ Ozturk vs. Germani” și cauza „ A_____ vs. România”- 2007 precum și Deciziile Curții Constituționale nr. 251 din 12 iunie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Soluția instanței de respingere a cererii formulate de petent, de înlăturare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehiculului pentru o perioadă de 90 zile, consideră că nu prezintă un grad ridicat de pericol social în condițiile în care la momentul constatării contravenției vizibilitatea era redusă întrucât era seară, este lipsită de temei.

Susține petentul că a învederat primei instanțe că este la prima abatere de acest fel și aplicarea unei amenzi în cuantum atât de ridicat, însoțită și de sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehiculul pentru o perioadă de 90 zile nu se justifică întrucât scopul principal al aplicării unei pedepse este cel educativ și preventiv, cel puțin având caracter subsidiar.

Prin urmare, probele și motivele reținute de instanța de fond în vederea pronunțării sentinței civile, sunt contradictorii raportat la soluția pronunțată în cauză fiind, în mod cu totul greșit, interpretat actul juridic dedus judecății.

În temeiul art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 pct. 2 teza a II-a Cod procedură civilă solicită ca soluționarea cauzei să se facă în lipsă.

Legal citat, intimatul I____________ de Poluție Județean Suceava prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică.

În motivare a susținut că, față de motivul invocat prin cererea de apel, în sensul că înregistrarea de pe aparatul radar are o marjă de eroare, este de părere că I.P.J Suceava a făcut dovada, prin proba tehnică, a faptului că petentul circula cu o viteză de 108 km/h în localitate, iar această probă, nu poate fi combătură decât tot printr-o probă tehnică, emisă de o instituție de specialitate.

Practica judiciară în materie este unitară, până în prezent, în sensul că viteza este cea înregistrată de aparatul radar și nu cea stabilită de instanță prin aplicarea marjei de eroare.

Mai precizează încă odată, faptul că aparatul radar cu care a fost depistat și înregistrat autoturismul condus de către petent este omologat și verificat metrologic, lucru atestat prin Buletinul de verificare metrologică eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală din cadrul Institutului Național de Metrologie, având în vedere valabilitatea de un an de zile de la data emiterii.

Așadar, consideră că motivele de apel sunt nefondate, sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond a analizat și s-a pronunțat motivat în fapt și în drept, în baza probatoriului administrat, fapta fiind consemnată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătură decât cu o probă de cel puțin aceeași valoare.

Pe cale de consecință solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică.

Examinând cererea de apel în raport de motivele invocate, dar si de prev. art. 476 C__, Tribunalul retine ca aceasta este neîntemeiată.

Prin procesul verbal de contravenție contestat apelantul –petent a fost sancționat cu amendă contravențională, cu avertisment și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 02.07.2013, ora 21.56, în localitatea Pojorâta, pe DN 17 la km 178+600 m a condus autoturismul marca Hyundai cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXX cu viteza de 108 km/h, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION ROM 450 montat pe Dacia L____ cu nr. MAI xxxxx și că nu avea asupra sa permisul de conducere.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție reiese că fapta a fost descrisă suficient astfel încât instanța să poată aprecia asupra gravității și tuturor împrejurărilor producerii ei.

Nici apărarea petentului potrivit căreia la stabilirea vitezei cu care circula nu s-a ținut cont de marja de eroare nu poate fi primită.

Într-adevăr conform Normelor de Metrologie Legală la verificarea metrologică a aparatelor radar ( cinemometre) se iau în calcul anumite marje de eroare, dar aceste marje nu pot fi lăsate la aprecierea agentului constatator sau a instanței de judecată.

Practica Tribunalului Suceava este unitară și constantă în acest sens.

În cauză prima faptă consemnată în procesul verbal de contravenție fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic așa cum reiese din buletinul de verificare metrologică depus la dosarul instanței de fond ( 35).

În ceea ce privește cea de a doua contravenție aceasta a fost constatată personal de către agentul constatator.

Așadar, procesul verbal de contravenție contestat se bucură prin el însuși de prezumția de temeinicie.

A conferi forță probatorie unui astfel de înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorității statului, făcând foarte dificilă sancționarea unor fapte antisociale.

Dar prezumția nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal. Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.

Or, în cauza pendinte, așa cum am arătat faptele au fost constatate prin mijloace tehnice și personal de către agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea stabilită pentru constatarea și sanctionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prev. de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate.

Fapta fiind constatată prin mijloace tehnice certificate și verificate metrologic, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.

Această dovadă a fost făcută în ceea ce privește prima contravenție.

Referitor la a doua contravenție, aceasta a fost constatată personal, astfel încât revenea petentului sarcina de a proba netemeinicia celor consemnate de către agent.

În speță, petentul a avut asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, el fiind legal citat, având cunoștință de proces, de actele depuse la dosar, având totodată posibilitatea de a solicita probe în apărare.

Instanța, față de împrejurările producerii faptelor, de pericolul social ridicat al acestora apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate atât cele principale, cât și cea complementară.

Trebuie reținut că petentul a comis două fapte contravenționale, iar agentul constatator i-a aplicat deja pentru una sancțiunea avertismentului.

Împrejurarea că petentul nu are antecedențe nu este suficientă, lipsa acestora neputând fi apreciată ca o situație deosebită, ci trebuie să constituie o normalitate.

Contrar opiniei instanței de fond, Tribunalul arată că inclusiv sancțiunile complementare pot fi analizate sub aspectul individualizării lor.

Dar, în cauza dedusă judecății, pentru motivele arătate, nu se justifică înlăturarea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art.480 C__, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge apelul declarat de petentul M_____ P___ V_____, domiciliat în Suceava, _____________________ jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 1087 din data de 05.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 01.10.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

C_____ A___ Z______ C_____ M______ T_________ C_______

red. Z.C.M.

jud fond M____ M____

tehnored. T.C. ex.4/14.11.2014