R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A C I V I L Ă Nr. 604/2013

Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE A___ P______ M_____

JUDECĂTOR D____ E_______ L____

JUDECĂTOR L__________ T___ B____

GREFIER A__-C_______ A______

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-petent V______ V_____, împotriva sentinței civile nr. 507/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-petent V______ V_____, identificat cu C.I. pe care-l prezintă instanței, lipsă fiind intimatul I.P.J. Bistrița-Năsăud.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța constată recursul la prim termen de judecată.

În procedura verificării din oficiu a competenței în conformitate cu art. 159¹ alin. (4) Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.

Instanța constată că recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat.

Se constată că la data de 06.11.2013 intimatul I.P.J. Bistrița-Năsăud a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare , din care un exemplar se comunica recurentului.

Recurentul arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării comunicate în ședință și nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri, Tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Recurentul-petent solicită admiterea recursului cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și admiterea plângerii în sensul anulării procesului-verbal de contravenție. Consideră că hotărârea atacată are la bază o aplicare greșită a prevederilor legale. Din înregistrările video și din constatările din procesul-verbal de contravenție rezultă că după ce a cedat prioritatea la trecerea de pietoni, a plecat cu viteza I și nu l-a pus nici un moment în pericol pe pieton. Fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 507/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca fiind nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul V______ V_____, în contradictoriu cu intimata IPJ Bistrița-Năsăud.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 16.06.2012 de către Poliția Municipiului Bistrița, petentul a fost sancționat în temeiul art.100 alin.3 lit.b și art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 cu amendă contravențională în sumă de 280 lei și respectiv avertisment precum și cu reținerea permisului de conducere pentru 30 zile, reținându-se că a circulat cu auto XXXXXXX în mun.Bistrița, pe ____________________________ acorde prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii prin loc special amenajat pe sensul său de mers și fără să aibă asupra sa polița de asigurare RCA.

Petentul a fost de față la întocmirea procesului verbal de constatare pe care l-a semnat cu obiecțiuni.

Prin plângerea formulată petentul a recunoscut săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin.1 pct. 18 din OUG nr.195/2002, respectiv că a circulat fără a avea asupra sa asigurarea RCA, dar a precizat că nu a săvârșit contravenția prevăzută la art.100 alin.2 lit.b din același act normativ și că în opinia sa punerea în mișcare a vehiculului nu a determinat modificarea bruscă a direcției sau a vitezei de deplasare sau oprirea pietonului, astfel că elementele de protecție legală a pietonului nu au fost încălcate.

Conform art.6 pct.1 din OUG nr.195/2002, acordarea priorității este definită ca obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească iar conform art.100 alin.3 lit.b) din același act normativ, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai.

Astfel cum s-a consemnat și în procesul verbal încheiat cu ocazia vizionării CD-ului, instanța reține că în momentul în care autoturismul condus de petent a pornit pe trecerea de pietoni era angajată în traversare o persoană.

Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petentă subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului.

Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța a reținut că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară iar din imaginile înregistrate pe CD rezultă că cele reținute de agentul constatator corespund realității, respectiv că, la pornirea autovehiculului condus de petent, un pieton se afla în curs de traversare pe trecerea de pietoni și că alte autovehicule erau oprite pentru a acorda prioritate acestuia, distanța dintre vehiculul în mișcare condus de petent și pieton fiind destul de mică încât să existe o stare de pericol.

În consecință, instanța a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul V______ V_____ solicitând suspendarea executării sentinței și casarea acesteia, potrivit art. 300 alin. 2 și art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

În motivare s-a arătat că instanța de judecată, ca și agentul de politie, a făcut o aplicare greșită și netemeinică a textului art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, în raport cu starea de fapt conturată, probată și reținută de instanță în speța dedusă spre judecată.

Imaginile cu camera video evidențiază fără nici un dubiu că manevra de a pleca de pe loc s-a făcut fără a pune pietonul in situațiile reglementate în art.6 pct.1 - să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare și să se oprească.

Legea și legiuitorul prin definiția priorității de la art.6 pct.1 creează un raport de cauzalitate între acțiune și efecte, respectiv continuarea deplasării sau de a nu efectua orice altă manevră dacă prin aceasta îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere (pietonul in speța) să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.

Per a contrario dacă nu se produc efectele menționate în definiția de mai sus, acțiunea sa de continuare a deplasării, din poziție oprit, nu poate fi calificată abatere contravențională prevăzută la art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.

Pentru aplicarea greșită a legii la starea de fapt reținută de prima instanță, solicită suspendarea executării și casarea sentinței civile nr. 507/2013 din dosarul nr. XXXXXXXX/2013.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare s-a arătat că recurentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) litera „b" din OUG nr. 195/2002 republicată, constând în aceea că în data de 16.06.2012 la ora 11,58 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe Bulevardul Independenței din Bistrița și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii prin loc special amenajat, semnalizat cu indicator și marcaj, aflat pe sensul său de deplasare. A fost prezent la întocmirea procesului-verbal pa care 1-a semnat cu obiecțiuni și a formulat plângere contravențională în care a susținut că a acordat prioritate de trecere altor pietoni și apoi și-a continuat deplasarea pentru că pietonul căruia nu i-a acordat prioritate de trecere i-ar fi făcut semn să treacă.

Prin sentința civilă atacată, instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, reținând că înregistrarea video depusă la dosar confirmă starea de fapt reținută de agentul constatator. Urmare a vizionării înregistrării video, instanța de fond a constatat că pietonul era angajat în traversarea regulamentară a străzii, se afla pe sensul de deplasare a petentului și nu i s-a acordat prioritate de trecere.

In recursul formulat recurentul critică sentința civilă prin care s-a soluționat fondul, susținând că nu a obligat pietonul să modifice direcția ori viteza de deplasare sau să oprească, împrejurare în care opinează că sentința civilă s-a dat cu aplicarea greșită a legii, fapta sa nefiind contravenție.

Se apreciază că recursul este neîntemeiat.

Înregistrarea video dovedește că recurentul a trecut peste trecerea pentru pietoni atunci când pietonul era deja angajat în traversare, se afla pe sensul de mers al autovehiculului condus de recurent și parcursese o distanță considerabilă pe trecerea pentru pietoni, aflându-se în apropierea mijlocului sensului de deplasare.

Nu s-a făcut aplicarea greșită a legii ci o aplicare corectă, în litera și spiritul legii. Norma nu este interpretabilă și obligă la acordarea priorității pietonului aflat pe sensul de deplasare a autovehiculului, fără a condiționa obligarea la acordarea priorității de consecințele precizate de recurent. Având în vedere disproporția vădită dintre urmările unui eventual impact pentru autovehicul și pentru pieton, legiuitorul a hotărât, ca o măsură de protecție a pietonilor aflați pe trecerea pentru pietoni, să nu lase la aprecierea conducătorilor autovehiculelor oportunitatea sau necesitatea acordării priorității ci să îi oblige să acorde prioritate de trecere atunci când pe sensul lor de deplasare există pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii. Orice altă interpretare a normei ar conduce la lipsirea de eficiență a normei și la creșterea numărului pietonilor accidentați pe trecerile pentru pietoni - număr care si în actualele condiții este foarte ridicat.

In concluzie, se apreciază că sentința civilă atacată este legală și temeinică, se întemeiază pe probele existente la dosar și pe prevederile legale incidente, fără a exista vreun motiv de casare sau modificare, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petentul recurent V______ V_____, reținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 16.06.2012 de către Poliția municipiului Bistrița din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud.

În acest sens, corect a statuat instanța de fond asupra legalității actului constatator, acesta nefiind afectat de cauze de natură a atrage sancțiunea nulității absolute, hotărârea atacată cuprinzând motivele care au stat la baza pronunțării și care susțin dispozitivul acesteia.

Tribunalul constată ca fiind corecte aprecierile primei instanțe cu privire la valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție, sens în care reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt expusă de către agentul constatator și constatată prin mijloace tehnice de înregistrare, cum este cazul în speță), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina îi incumbă acestuia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.

Or, argumentul prezentat de recurent pentru a răsturna prezumția relativă sus evocată, respectiv împrejurarea că pietonul nu a fost obligat să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, conform noțiunii de prioritate definită de art. 6 pct. 1 invocat de recurent, nu pot fi primite câtă vreme legiuitorul, stabilind conținutul contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 (reținută în sarcina recurentului), nu a condiționat, așa cum corect susține și intimatul în întâmpinarea la recurs, obligația d e acordare a priorității pietonului aflat pe senul de deplasare a autovehiculului de consecințele la care face referire recurentul, fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul recurent făcând parte din categoria faptelor de pericol și nu de rezultat.

Totodată, corect a reținut instanța fondului că imaginile înregistrate pe suport informatic depus la dosar relevă fără echivoc faptul că pietonul era angajat în traversare, probele administrate în cauză susținând pe deplin starea de fapt menționată în procesul verbal de contravenție atacat, pietonul aflându-se chiar pe trecerea de pietoni în momentul în care autoturismul petentului recurent s-a apropriat de acest marcaj, sens în care, în mod legal și temeinic s-a dispus sancționarea contravențională pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. (3) lit. b din OUG 195/2002.

Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petentul-recurent V______ V_____, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 304¹ Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul V______ V_____, cu domiciliul în Bistrița, ___________________________.21, ___________, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 507/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

A___ P______ M_____ D____ E_______ L____ L__________ T___ B____ A__-C_______ A______

Red/dact:

MAP/HVA

21.11.2013/2 ex

Jud. fond:CM