R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
Ședința publică din data de 3 decembrie 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE : B____ L__________ T___
JUDECĂTOR: M_____ A___ P______
GREFIER: M______ D_____
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul INPSECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTREIȚA-NĂSĂUD împotriva Sentinței civile nr. 760/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, și în contradictoriu cu intimatul P__ M____ P___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna din părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul, efectuând verificările impuse de art. 131 alin. 1 Cod pr. civilă, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul apel, potrivit art. 95 pct. 2 Cod pr. civilă cu raportare la art. 34 din OG nr. 2/2001. De asemenea, constată că apelul a fost declarat în termenul legal.
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că nu sunt cereri și incidente de soluționat, motiv pentru care declară cercetarea procesului încheiată și stabilește termen pentru dezbaterea apelului în continuare.
Deschide dezbaterile asupra apelului și, având în vedere lipsa părților și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, închide dezbaterile și reține apelul în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că:
Prin sentința civilă nr. 760/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în Dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul P__ M____ P___, în contradictoriu cu intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD. Totodată, s-a anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de IJP B-N, la data de 11.03.2014, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 11.03.2014, , reclamantul a fost sancționat contravențional cu 2 puncte amendă în cuantum de 170 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 rap. la art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002.
S-a reținut că la data de 11.03.2014, ora 16,30 pe DN 17 E 58, localitatea Șintereag, reclamantul a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a purta centura de siguranță.
Petentul a semnat procesul verbal întocmit pentru luare la cunoștință, cu mențiune „ nu sunt de acord” și împotriva acestuia a formulat în termen legal plângere contravențională, contestând legalitatea și temeinicia acestuia.
Analizând cauza atât prin prisma motivele de legalitate invocate de petent în plângerea formulată, cât și prin prisma motivelor de nulitate absolută cercetate de instanță, aceasta a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, respectă condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, iar motivele invocate nu sunt în măsură să ducă la anularea actului ca nelegal, în lipsa dovedirii unei vătămări.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenție, instanța a constatat că starea de fapt expusă în actul constatator nu este confirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, din declarația martorului ocular D___ C_________ ( fila 38), pasager în autoturismul condus de petent, rezultă că la momentul la care petentul a fost oprit în trafic acesta purta centură de siguranță, iar motivul pentru care a fost oprit, așa cum i s-a adus la cunoștință de către agentul constatator a fost altul, și anume nerespectarea vitezei legale de circulație.
Instanța a apreciat că declarațiile martorului audiat sunt credibile și a confirmat ipoteza petentului, cu privire la o altă stare de fapt decât cea descrisă în actul sancționator.
Instanța a apreciat că prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție nu a fost confirmată în prezenta cauză, ci dimpotrivă, probatoriul administrat îndreptățește a se da eficiență prezumției de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art.34 din OG 2/2001 a admis plângerea contravențională formulată, cu consecința anulării procesului verbal de constatare a contravenției.
Văzând și disp. art. 453 Cod pr.civ., raportat la soluția pronunțată, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal apelantul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud pe care o critică ca netemeinică.
În motivare se arată că:
Prin procesul verbal atacat, intimatul-petent a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3. rap. la art. 99 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se.de către agentul constatator că în data de 11.03.2014, ora 16.30, petentul a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe drumul național 17 (E 58) pe raza localității Șintereag, fără a purta centura de siguranță.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, aplicând sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei și sancțiunea complementară a 2 puncte penalizare.
Intimatul-petent a fost prezent la întocmirea procesului-verbal pe care 1-a semnat, arătând că nu este de acord cu cele consemnate de agentul constatator.
Împotriva procesului verbal astfel întocmit, intimatul-petent a formulat plângere, aceasta fiind admisă de instanța de fond, astfel că s-a dispus anularea procesului verbal atacat.
Apelantul apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică.
Pentru a hotărî în sensul arătat, instanța de fond a audiat un martor ocular, respectiv pe numitul D___ C_________, persoană care s-ar fi aflat în autoturism cu intimatul. Apreciază că declarația unei persoane care poate fi bănuită cu multă ușurință de subiectivism nu este suficientă pentru a răsturna prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat, întocmit de un agent constatator competent în urma constatării nemijlocite.
Se precizează că, susținerile conform cărora motivul pentru care intimatul a fost oprit ar fi fost unul cu totul diferit, respectiv depășirea vitezei maxime admise în acea zonă, nu pot fi admise, întrucât, odată constatată cu mijloace tehnice, nimic nu i-ar fi putut împiedica pe agenții constatatori să rețină și această ultimă faptă în sarcina intimatului-petent. Așa cum rezultă și din raportul agentului-constatator, atitudinea și comportamentul intimatului au condus la aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, întrucât acesta nu a manifestat o atitudine de regret a faptei săvârșite sau de conștientizare a conduitei contravenționale, ci, dimpotrivă a adoptat o atitudine de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa.
Cu toate acestea, instanța de fond s-a mărginit la audierea unei singure persoane, a cărei declarație ar trebui privită, cel puțin cu o anumită reținere. Apreciază că declarația acestui martor este insuficientă și a fost acceptată cu prea multă ușurință pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.
Se mai arată că, așa cum am argumentat și în fața instanței de fond, fapta descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, în mod direct, „ex proprius sensibus". Se subliniază faptul că procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A_____ împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M.Of nr. 571/29.07.2008: Faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor". Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.
Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Textul art. 34 alin. (1) din OG 2/2001, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Cu privire la constatarea faptei de către un agent abilitat și menținerea sancțiunii aplicate în lipsa probei contrare, Curtea s-a pronunțat în Hotărârea dată în cazul Janosevic contra Suediei, dar și la Hotărârea în cazul Blum împotriva Austriei.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (sancțiunea amenzii în cuantum de 170 lei și sancțiunea complementară a 2 puncte penalizare), cât și faptul că petentul are posibilitatea de a-și dovedi susținerile, respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții cu privire La procesul-verbal, având în vedere si faptul ca cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
Nu în ultimul rând, se arată că o interpretare a legii de felul celei făcute de instanța de fond ar duce la posibila anulare a oricărei constatări directe a polițistului în situația în care contravenientul are și alte persoane în autoturism, ceea ce ar fi inacceptabil.
Pe cale de consecință, solicită modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de intimatul P__ M____ P___ și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal atacat.
În drept, se invocă art. 95 alin. (2), art. 456, art. 459, art. 466 - 471 C.proc.civ., art. 23 alin. (2) și art. 34 alin. (2) din OG nr. 2/2001.
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este fondat pentru considerentele ce vor fi relevate:
În mod eronat prima instanță a reținut că petentul, prin probatoriul testimonial propus și administrat, a reușit să înlăture prezumția simplă de veridicitate și legalitate a procesului verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, în sensul că petentul nu ar fi condus pe drumul public fără a purta centura de siguranță, reținându-se că martorul a observat, în calitate de pasager în autoturismul condus de petent, situat pe locul dreapta-față, că acesta purta centura de siguranță în momentul în care a fost oprit în trafic.
Tribunalul apreciază ca fiind subiectivă declarația martorului D___ C_________, coleg de navetă cu petent, această depoziție nefiind în măsură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, necoroborându-se cu alte probe, în condițiile în care, contravenția reținută în sarcina intimatului a fost constată în mod direct, "ex proprius sensibus", de către agentul constatator.
În decizia CEDO pronunțată în cauza I___ P__ contra României s-a stabilit că este necesar , în materie contravențională, să se păstreze echilibrul între prezumția de nevinovăție și cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Curtea de la Strasbourg a evidențiat în materia delictelor rutiere, cu privire la aplicarea art. 6 punct 2 din Convenție, în sensul că prezumția de nevinovăție nu poate fi considerată că ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza căruia s-ar consacra o prezumție relativă de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, atâta timp, cât în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai fi efectiv soluționate (cauza H______ c. României).
Nu s-ar putea considera că, prin recunoașterea calității de mijloc de probă a procesului verbal, s-ar împiedica dreptul la apărare al petentului ori s-ar impieta asupra prezumției de nevinovăție a acestuia astfel cum este consacrat de art.6 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale este chemată să examineze legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotărî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001 ( cauza H______ c. României, decizia din 13 martie 2012, paragraful 11).
Prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare a contravenției, ce presupune că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, precum și prezumția de veridicitate - în sensul că actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, astfel că pot fi considerate prezumții legale în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite admite apelul declarat în cauză cu consecința schimbării sentinței atacate în sensul respingerii, ca nefondate, a plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul Bistrița, ____________________. 1-3, județul Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimatul P__ M____ P___, având CNP xxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Beclean _____________________, nr. 2, _____________, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 760/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o schimbă, în sensul că:
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul P__ M____ P___ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.03.2014 emis de I.P.J. Bistrița-Năsăud – Serviciul Rutier.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.12.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,GREFIER,
B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ M______ D_____
RED/DACT
BLT/ACC
7.01.2016
JUD.FOND S____ O_____ C____
4 EX.