ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Sentința civilă nr. xxxxx

Ședința publică din data de 23.12.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – A_______ C_______

GREFIER – V________ R_____ I________

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C______ A_____ R_____ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B______ RUTIERĂ, intervenient B____ V_____ C______ și asigurător A______ T_____ ASIGURARI S.A. având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea până la data de 23.12.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.05.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX, contestatorul C______ A_____ R_____ a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B______ RUTIERĂ, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 16.04.2015.

În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 07.04.2015, în jurul orei 8 se îndrepta cu auto Dacia Duster XXXXXX pe Calea Ș_____ din direcția Eroii Revoluției spre liceul Ș_____ și a fost agresat în trafic de către conducătorul unui autoturism Volkswagen Golf ce depășea pe linia de tramvai coloana de mașini oprite la culoarea roșie a semaforului, între care se afla și petentul.

S-a precizat că autoturismul menționat a oprit brusc în fața mașinii conduse de petent, motiv pentru care acesta din urmă a fost forțat să frâneze, iar după ce a aprins luminile de avarie conducătorul autoturismului Volkswagen a coborât rapid din mașină și a venit la autoturismul condus de petent, a lovit așa din stânga a mașinii și a adresat injurii.

A învederat petentul că la data de 15.04.2015 a fost solicitat, la compania la care lucrează, să se prezinte la Direcția Accidente Auto unde a relatat evenimentele petrecute la data de 07.04.2015 insistând asupra faptului că nu a existat nici un contact între mașini. Acesta a înmânat agentului de poliție actele personale și actele mașinii, și i s-a comunicat că nu poate pleca până la sosirea celuilalt conducător auto implicat în presupusul accident.

A arătat că părăsit biroul dar s-a întors în aproximativ 5 minute după ce a fost sunat de agentul de poliție, arătând în continuare că nu a existat coliziune între mașini, urmele situate pe partea dreapta spate a mașinii fiind de noroi, deoarece autoturismul parcurge o distanță de aproximativ 1000 km săptămânal iar de la presupusul accident trecuse o perioadă de mai mult de o săptămână.

S-a precizat în continuare că agentul de poliție a refuzat aducerea celor două mașini în poziția semnalată pentru a se verifica afirmațiile în sensul existenței unei coliziuni astfel cum s-a consemnat în procesul verbal deși atât din declarația petentului cât și din inexistența oricărei zgârieturi pe suprafața mașinii rezultă contrariul.

De asemenea, a menționat petentul că i-au fost refuzate solicitările de a se consemna menținute sale în procesul verbal, precum și cea de a depune o plângere împotriva agentului constatator.

A mai arătat că la data de 20.04.2015 s-a prezentat, împreună cu celălalt participat la presupusul accident, la asigurătorul Alianz T_____, ocazie cu care inspectorul de daună a efectuat măsurători și fotografii asupra celor două autoturisme în urma cărora a constatat că nu există nicio urmă a unei coliziuni pe suprafața mașinii conduse de contestator. De asemenea, a precizat că lipsa oricărei urme de atingere între cele două mașini a fost constatată și cu ocazia verificărilor efectuate pentru polița CASCO la sediul din Târgu M____ al asigurătorului.

Au mai fost invocate, ca motive de nulitate a procesului verbal, lipsa elementelor de identificare a autorității din care face parte agentul constatator, precum și lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al contravenientului.

De asemenea, s-a invocat nulitatea determinată de descrierea insuficientă a faptelor, precum și de refuzul agentului constatator de a consemna în procesul verbal toate obiecțiunile contestatorului.

A mai indicat petentul, ca și motiv de nulitate absolută, inexistența contravențiilor constatate prin procesul verbal, întrucât nu au fost săvârșite de contestator, având în vedere că între cele două autoturisme nu a existat coliziune.

Sub aspectul temeiniciei, a învederat petentul că acuzatul contravenient beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator. În acest sens, a subliniat că faptele contravenționale nu au fost constatate personal de către agentul constatator, situație în care acesta avea obligația de a efectua cercetări la fața locului și de a identifica persoanele care au fost prezente la locul incidentul, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză.

În drept, a invocat dispozițiile art. 16, art. 17 și art. 31 din O.G. 2/2001.

În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, planșe foto, audierea agentului constatator, precum și proba cu martori.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. 80/2013.

Intimata a depus întâmpinare la data de 08.06.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție contestat.

În fapt, a arătat că actul de sancționare este temeinic și legal întocmit, fiind respectate toate cerințele impuse de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001.

A menționat că agentul constatator a procedat la confruntarea autoturismelor implicate în accident și a constatat că avariile prezente corespund ca înălțime și dinamică a producerii accidentului, iar în urma analizării declarațiilor conducătorilor auto, a schițelor întocmite de aceștia, a pagubelor materiale rezultate precum și a dinamicii producerii accidentului a constatat că vinovat de producerea accidentului este petentul.

S-a mai precizat că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară, reprezentând un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie raportat la organul emitent al acestuia.

De asemenea, a precizat intimata că în sistemul de drept român contravenția este calificată ca făcând parte din materia dreptului civil, aspect ce implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel ce le afirmă. De asemenea, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere sancțiunea aplicată, fapta în cauză nu poate fi calificată ca și acuzație în materie penală.

În dovedirea susținerilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precizând că, raportat la dispozițiile art. 315 Cod Procedură Civilă, se opune la audierea în calitate de martor a vreunei persoane prevăzute de dispoziția normativă invocată.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, planșele foto anexate precum și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul C________ D__-V_____, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 16.04.2015 contestatorul C______ A_____ R_____ a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 780 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 54 alin. (1) și art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 (fila 15).

În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că, la data de 07.04.2015, ora 08.00, contestatorul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX și nu s-a asigurat corespunzător la virajul către dreapta intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX condus de B____ V_____ și, de asemenea, nu a declarat evenimentul rutier în termen de 24 ore la poliție.

Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, potrivit art. 34 din O.G 2/2001, instanța urmează a analiza plângerea contestatorului atât sub aspectul legalității, dar și al temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat.

Referitor la aspectele de legalitate, instanța reține că procesul verbal contestat respectă condițiile de formă impuse de art. 16-17 din O.G nr. 2/2001, acesta conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, denumirea faptelor săvârșite și a datei comiterii acestora precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat de petent, referitor la lipsa elementelor de identificare ale autorității din care face parte agentul constatator, instanța reține că aceste mențiuni nu fac parte din categoria elementelor care trebui consemnate în procesul verbal enumerate de art. 16 din O.G. 2/2001, dispoziția normativă invocată făcând referire numai la calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, mențiuni precizate în procesul verbal.

Nu poate fi reținut ca motiv de nulitate nici lipsa consemnării ocupației și locului de muncă al petentului, având în vedere că elementele invocate sunt prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001, fiind vorba despre o nulitate virtuală și intrinsecă actului, deci condiționată de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului, conform art. 175 Cod Procedură Civilă.

În cauză însă, petentul nu a dovedit și, de altfel, nici nu a precizat care este vătămarea determinată de lipsa mențiunilor analizate în actul de sancționare, în condițiile în care identificarea sa s-a realizat în mod corect.

În ceea ce privește susținerile referitoare la insuficienta descriere a faptei, acestea nu pot fi reținute raportat la conținutul procesului verbal de contravenție având în vedere că fapta este complet circumstanțiată raportat la elementul material al conținutului constitutiv al contravenției ce formează temeiul de drept al sancționării.

De asemenea, în ceea ce privește motivul de nulitate determinat de lipsa consemnării integrale a obiecțiunilor petentului în cuprinsul procesului verbal, instanța reține că actul de sancționare este semnat de contravenient, având completat, la rubrica alte mențiuni, precizarea „Este un abuz din partea agentului de poliție T_________ D___ întrucât mașinile nu s-au atins”.

În acest sens, nu pot fi reținute criticile contestatorului cu privire la refuzul agentului constatator de a nota obiecțiunile acestuia, având în vedere mențiunile precizate anterior. De altfel, acestea nu pot fi reținute ca motiv de nulitate a actului de sancționare, având în vedere că nulitatea prevăzută de art. 16 alin. (7) din OG 2/2001, deși expresă, fiind o nulitate intrinsecă actului, este condiționată de existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea procesului verbal.

Față de caracterul expres al sancțiunii, vătămarea urmează a fi prezumată conform art. 175 alin. (2) Cod Procedură Civilă, însă potrivit art. 177 Cod Procedură Civilă în măsura în care cauza de nulitate nu mai subzistă la momentul pronunțării asupra acesteia, actul nu mai poate fi anulat.

Având în vedere că în cuprinsul actului s-a menționat precizările arătate mai sus iar contestatorul a formulat plângere împotriva procesului verbal, o eventuală vătămare a fost acoperită prin prezentarea acestuia în fața instanței, având posibilitatea de a dezvolta obiecțiunile împotriva actului de sancționare, criticile sale urmând a fi analizate prin prezenta hotărâre.

Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

În cauză actul criticat a fost încheiat în urma prezentării părților la sediul poliției, în baza declarațiile acestora (filele 28,29) precum și raportat la verificările efectuate de agentul constatator rezultate din planșele foto anexate (filele 34-44).

Raportat la declarațiile părților în baza cărora a fost întocmit procesul verbal, instanța reține că ambii conducători auto au confirmat existența unei șicanări în trafic pe Calea Ș_____ V___ dinspre direcția Eroii Revoluției.

Declarațiile sunt contradictorii sub aspectul situării celor două autoturisme (respectiv care dintre acestea se deplasa pe banda a doua și care a pătruns pe linia de tramvai), precum și asupra aspectului subliniat de contestator în cerere, respectiv existența unui contact între autoturisme.

Raportat la acest ultim aspect, instanța reține, raportat la planșele foto efectuate cu ocazia întocmirii procesului verbal, existența unei avarii minore pe partea din dreapta spate a autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, condus de petent, ce are corespondent cu avariile existente pe partea din stânga a autoturismului cu numărul XXXXXXXXX condus de intervenientul B____ V_____ C______.

Se va reține că în condițiile în care aceste urme ar fi fost determinate de incidente anterioare, petentul ar fi trebuit să se prezinte la poliție pentru a le declara, dovadă ce nu a fost făcută în cauză. De altfel petentul nu a precizat în cerere care ar fi sursa acestei urme, precizând că ar fi fost vorba despre urme de murdărie determinate de efectuarea unor deplasări pe distanțe lungi între data producerii incidentului și data prezentării la poliție la 16.04.2015.

Aceste aspecte nu pot fi reținute, având în vedere că în raportul agentului constatator din data de 16.04.2015 se precizează că ulterior prezentării la poliției petentul a părăsit acest sediu pentru o scurtă perioadă de timp iar la revenire autoturismul prezenta urme proaspete de șterge.

De asemenea, menționarea lipsei avariilor la data constatării întocmite de către asigurător (fila 17) nu poate face dovada inexistenței avariilor la momentul întocmirii procesului verbal, având în vedere că nota de constatare este întocmită ulterior verificărilor efectuate la întocmirea actului de sancționare.

Nu se poate reține în acest sens nici faptul că zgârietura ar fi fost produsă ca urmare a acțiunilor agresive ale intervenientului invocate de petent, având în vedere că acesta a precizat în cerere că cel dintâi a lovit partea din stânga față a mașinii, iar urmele surprinse în planșele foto sunt situate pe partea din dreapta spate a autoturismului condus de petent.

În aceste condiții, având în vedere că ambii conducători auto au confirmat existența unui incident în trafic pe Calea Ș_____ V___, la data de 07.04.2015, în jurul orei 08.00, iar ulterior producerii acestui incident conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX s-a prezentat la poliție iar autoturismul acestuia prezenta avarii corespondente celor existente pe autoturismul condus de petent, se va reține existența unui contact între cele două mașini la data menționată în procesul verbal.

Având în vedere aspectele învederate mai sus, instanța urmează a înlătura declarația martorului C________ D__-V_____, propus de petent, apreciind că acesta nu se coroborează cu restul probelor, având în vedere elementul central pe care se bazează depoziția martorului, respectiv faptul că mașinile nu s-au atins, nu corespunde realității raportat la probatoriul analizat mai sus, motiv pentru care declarația va fi înlăturată în totalitate.

Raportat aspectele învederate mai sus, având în vedere localizarea avariilor la nivelul celor două autoturisme, instanța reține că acestea corespund dinamicii de producere a accidentului indicate de către intervenientul B____ V_____ C______ în declarația dată în fața organelor de poliție, dinamică ce a stat la baza întocmirii procesului verbal.

În aceste condiții, având în vedere că autoturismul condus de contestator prezintă zgârieturi pe partea din dreapta spate iar cel condus de intervenient la oglinda din stânga, instanța va reține că petentul a acroșat auto nr. XXXXXXXXX la efectuarea virajului spre dreapta, astfel încât se vor reține îndeplinite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea, respectiv art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

De asemenea, având în vedere data producerii accidentului, se va reține că în mod întemeiat s-a dispus sancționarea petentului și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât acesta nu s-a prezentat la poliție în termen de 24 ore pentru a declara incidentul.

Instanța apreciază că petentul a avut posibilitatea de a formula apărări, de a-și prezenta punctul de vedere și de a solicita administrarea de probe, având astfel posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a celor cuprinse în procesul-verbal de contravenție. Astfel cum s-a decis de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție, cerință ce a fost respectată în cauză.

Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată, este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum de persoana contravenientului, având în vedere în acest sens și istoricul de sancțiuni anexat (fila 27).

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de contestatorul C______ A_____ R_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, ___________________ P______, nr. 123, ____________, ________________ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B______ RUTIERĂ, cu sediul în București, ________________________. 9-15, sector 3, intervenient B____ V_____ C______ cu domiciliul în București, __________________, ____________. 2, _____________, sector 4 și asigurător A______ T_____ ASIGURARI S.A., cu sediul în București, __________________________. 80-84, sector 1, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

A_______ C_______ V________ R_____ I________

Red. AC/Tehnored. VRI

6ex/2016