Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal nr. 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 446/2015

Ședința publică de la 01 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_____ C______ J_____

Judecător R_____-M______ V____

Grefier L_____ C_____

S-a luat spre examinare apelul declarat de apelantul G________ D____ împotriva sentinței civile nr. 9455/2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, privind și pe intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, părțile, legalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,

Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 95 alin 2 Cod procedură civilă și art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, materiale și teritorial în soluționarea prezentei cauze.

Instanța invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a apelului și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9455/2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj N_____ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G________ D____ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în fapt, prin procesul verbal ________ nr. 6005516încheiat la data de 14.02.2014 de I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ-POLIȚIAMUNICIPIULUI CLUJ-N_____, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 120 alin.1 lit. i din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 111 alin.1 lit. c din OUG nr.195/2002, faptă sancționată potrivit art. 100 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa că în data de 14.02.2014, ora 19:10, în _________________, e81, km 8 + 100 m, a condus autovehicul marca BMW cu nr. de înmatriculare CJ-9-AGR, în direcția Cluj-N_____ – Z____, și a depășit peste marcajul continuu care separă sensurile de mers auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula în aceeași direcție. Petentului i s-a aplicat prin același proces-verbal și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile (f.7). Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a semnat cu mențiunea că „nu am obiecțiuni”. În drept, conform art.120 alin.1 lit. i din HG nr.1391/2006, „Se interzice depasirea vehiculelor, cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere, iar potrivit art.100 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, „Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depasirea”. De asemenea, art. 111 alin.1 lit. c din OUG nr. 195/2002, reglementează faptul că pentru acestă contravenție se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile. În speță, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat de către intimat la data de 14.02.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007. Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. Susținerea petentului, potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate absolută pentru că a fost întocmit cu nerespectarea art. 16 din OG nr.2/2001 este neîntemeiată sub doua aspecte. În primul rând, după cum s-a arătat mai sus, încălcarea art. 16 ar putea atrage anularea procesului-verbal condiționat de existența unei vătămări, ceea ce nu s-a dovedit în cauză. În al doilea rând, susținerea petentului, potrivit căreia agentul constatator „a consemnat indescifrabil” temeiul de drept, indicând ca temei de drept HG nr. 1391/2006, în loc de OUG nr.195/2002 este vădit neîntemeiată, dintr-o simplă lecturare a procesului-verbal rezultând că agentul constatator a scris, chiar foarte lizibil și în clar care sunt temeiurile de drept care stau la baza reținerii faptei respectiv a aplicării sancțiunii. Nici indicarea greșită a temeiurilor de drept nu poate fi reținută, după cum s-a arătat de către instanță mai sus, art. 120 alin.1 lit.i reglementând situațiile în care este interzisă manevra de depășire, conduită care odată încălcată face ca faptă să devină contravenție, potrivit art. 100 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002. În ceea ce privește critica privind nelegalitatea procesului-verbal dată de lipsa mențiunlor ocupației și locului de muncă al contravenientului, indicarea locului exact al săvârșiri faptei contravenționale, neindicarea cu precizie a actului normativ, instanța constată că și aceasta este neîntemeiată, urmând să o înlăture în consecință. Locul săvârșirii faptei a fost clar stabilit – ________________ +100 m (f.7), loc care conform adresei emise de către CNADNR cuprinde o porțiune cu linie continuă (f. 34), linie continuă simplă care se întinde de la km 8 + 097 m la km 8 + 200 m. Actul normantiv, după cum deja a arătat instanța, a fost clar și corect indicat de către petent. Lipsa ocupației și a locului de muncă a contravenientului nu ar putea să ducă la anularea procesului-verbal decât în situația în care acestuia i s-ar produce o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel. Or, petentul nu a învederat existența vreunei astfel de vătămări. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Nu pot fi reținute nici susținerile petentului potrivit cărora procesul-verbal nu poate face prin el însuși dovada săvârșirii unei contravenții. Astfel, premisa de la care trebuie să se pornească este aceea că materia contravențională, astfel cum este ea reglementată în dreptul român, constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, cel acuzat de săvârșirea unei contravenții trebuie să se bucure de garanțiile specifice unui proces penal, printre care și beneficiul prezumției de nevinovăție, după cum în mod corect a arătat petenta. Or, conținutul acestei prezumții pe plan probator ar putea fi sintetizat după cum urmează: orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăția sa este dovedită. Rezultă, așadar, că administrarea fie și a unei singure probe convingătoare privind vinovăția unei persoane, este suficientă pentru a răsturna această prezumție. Procesele-verbale de constatare a contravenției, cel puțin câtă vreme sunt încheiate pe baza constatărilor personale ale agenților constatatori, reprezintă o probă de vinovăție în sarcina contravenientului, pe care acesta este dator să o răstoarne spre a își dovedi nevinovăția, situație normală chiar într-un proces penal propriu-zis. A_____ încât nu este suficient din partea petentului să formuleze o plângere și să spună pur și simplu că nu a săvârșit fapta, fără să aducă nicio probă în sprijinul susținerii sale. Mai mult, instanța arată că prin plângerea contravențională, petentul a solicitat să fie audiați martorii prezenți în autovehicul, cu toate acestea nu a indicat identitatea acestor persoane, pentru a putea fi citate în calitate de martor. Un ultim aspect, care trebuie amintit aici este faptul că procesul-verbal a fost semnat de către petent, fără obiecțiuni, ceea ce înseamnă că în acel moment a fost de acord cu starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal. Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic. Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat. În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 340 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii. Instanța apreciază că nu se impune nici înlăturarea măsurii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile față de pericolul social al faptei, știut fiind că una din cauzele cele mai frecvente ale accidentelor de circulație este efectuarea manevrei de depășire a altor autovehicule cu încălcarea normelor legale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul G________ D____, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate și, în principal, constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție iar, în subsidiar, anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul I.P.J. Cluj, a solicitat respingerea apelului și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal, arătând că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 ali.3 din OG nr. 2/2001 și că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară iar sarcina probei revine petentului conform art. 249 C.pr.civ.

Cererea de apel nu a fost timbrată.

Deliberând cu prioritate, în temeiul art. 248 C.proc.civ., asupra excepției netimbrării invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 470 alin. 2 și alin. 3 din Cod, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, sub sancțiunea nulității cererii, lipsă taxei judiciare de timbru putând fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

De asemenea, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, „în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei”.

Prin rezoluția din data de 15.12.2014, în sarcina apelantului s-a stabilit obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, această obligație fiind adusă la cunoștința apelantului prin citația emisă pentru termenul inițial din 04.02.2015. Citația a fost legal comunicată apelantului, conform art. 163 alin.3 C.proc.civ..

Astfel, tribunalul constată că deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoarea indicată, apelantul nu și-a îndeplinit obligația și nu a făcut dovada achitării acesteia, nici chiar la al doilea termen de judecată din data de 01.04.2015.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 470 alin. 3 coroborat cu art. 197 C.proc.civ., din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția netimbrării invocată din oficiu și va anula cererea de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția nelegalei timbrări a apelului invocată din oficiu.

Anulează apelul formulat de apelantul G________ D____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N_____, _________________.14, _______________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N_____, __________________, jud. Cluj împotriva sentinței civile nr. 9455/2014 a Judecătoriei Cluj-N_____ pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX pe care o menține în întregime.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.

Red.RMV/tehn.MG

4 ex. 14.05.15

Jud. fond I___ G___