R______

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2894

Ședința publică de la 17 octombrie 2014

Președinte: A________ L_______ P_______

Grefier: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul P___ G______ C_________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Având în vedere faptul că intervenientul B____ S_____ a fost citat cu mențiunea „Personal la interogatoriu”, însă acesta nu s-a prezentat, instanța consideră că nu mai este oportună administrarea interogatoriului acestuia, având în vedere că, în mod contrar, judecarea cauzei ar fi tergiversată.

În temeiul disp. art. 392 C.proc.civ. nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, întemeiul art. 395 C.proc.civ., reține cauza în pronunțare

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul P___ G______ C_________, cu domiciliul în Șimand, nr. 282, județul A___ a solicitat în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28 februarie 2014, iar în subsidiar inlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510,00 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile, pe motiv că în data de 28.02.2014 în timp ce circula pe raza localității Vețel din direcția D___ către A___, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară și a pătruns pe contrasens unde a avariat un autoturism care mergea în aceeași direcție de mers ca și petentul, și care a virat spre stânga, cu intenția de a intra pe o stradă lăturalnică.

Petentul a mai menționat faptul că procesul verbal nu conține o descriere corectă a faptei care să permită stabilirea împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier și a persoanei vinovate de producerea acestuia. De asemenea, fapta nu a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, motiv pentru care procesul verbal nu se bucură de prezumția de veridicitate.

A mai arătat că el nu se face vinovat de producerea incidentului rutier, întrucât coliziunea s-a produs ca urmare a faptului că șoferul autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a efectuat manevra de virare la stânga fără a se asigura și fără a pune în funcțiune semnalele luminoase.

În plus, petentul a mai menționat faptul că dacă zona unde s-a produs evenimentul rutier era marcată cu linie continuă, ceea ce înseamnă că era interzisă și efectuarea manevrei de virare la stânga.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție încheiat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Intimata a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal. În plus, raportat la poziția de acceptare a petentului în momentul încheierii procesului-verbal, la faptul că invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent, atâta timp cât nu se invocă constrângerea petentului în a semna procesul-verbal cu mențiunea de recunoaștere explicită sau implicită a faptei imputate, această situație neputând conduce automat la obligarea agentului constatator de a dovedi el comiterea faptei de către petent.

Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimata a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator, procesul-verbal contestat, declarațiile părților implicate în evenimentul rutier.

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor – „În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, judecătoria va cita și societatea de asigurări menționată în procesul-verbal de constatare a contravenției”, precum și art. 119 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice – „În cazul în care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare”, instanța a dispus citarea în cauză în calitate de intervenienți a celorlalți conducători auto implicați în incident, respectiv a numitului B____ S_____ și a asiguratorilor E______ R______ A________ R__________ S.A. și S.C. ASTRA A________-R__________ S.A. prin filiala București.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței __________ I nr. 2810.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri, dar și proba cu interogatoriul intervenientului B____ S_____.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510,00 lei pentru săvârșirea de către acesta a contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 28.02.2014, ora 11,45 pe DN 7 localitatea Vețel intersecția cu __________________________ cum rezultă din declarațiile date și în urma cercetării la fața locului, s-a constatat că petentul în timp ce conducea autovehiculul marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe direcția D___-A___ a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a unei coloane de autoturisme în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă, dar si a marcajului longitudinal continuu, unde a avariat autoturismul Renault cu nr. XXXXXXXXX, care virase la stânga pentru a intra pe ___________________________>

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. R______, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța reține că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată de către agentul constatator atât în baza declarațiilor date de cei doi conducători auto implicați în incident, cât și cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. Astfel, instanța reține că din însăși schița dinamicii faptei prezentată de petent (fila 43 verso din dosar), cât și din cele descrise de celălalt conducător auto implicat în evenimentul rutier (fila 44 din dosar), rezultă că petentul a efectuat o manevră de depășire neregulamentară. Mai mult, în fața agentului constatator, pe formularul de declarație tip, petentul a recunoscut că în momentul în care șoferul autoturismului Renault a virat stânga, el se afla în depășirea lui deși era marcaj continuu, iar cu ocazia întocmirii procesului-verbal a declarat, sub semnătură, că „este de acord cu cele consemnate și asigurarea să despăgubească”.

Prin urmare, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.

Potrivit art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006 – „(1) Se interzice depășirea vehiculelor: … h) în zona de acțiune a indicatorului “Depășirea interzisă”.”. I__, în concordanță cu art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Pentru săvârșirea contravenției reținută, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 6 puncte amendă, fiind vorba de minimul prevăzut în art. 98 alin. 4 lit. c din OUG 195/2002, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta reținută în sarcina lui, precum și faptul că, prin plângerea formulată, acesta a urmărit în special exonerarea sa de la executarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată, împrejurare în care pentru corectarea conduitei contravenientului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petentul P___ G______ C_________, cu domiciliul în Șimand, nr. 282, jud. A___, având CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.02.2014.2014.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se introduce la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

A________ L_______ P_______ S_____ Ș_____

Red. ALP/SȘ

4 ex. – 11.11.2014