ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA NR.348

Ședința publică din 30 septembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: R_____-I_____ T____

JUDECĂTOR: A______-M____ A______

GREFIER: S_____ C____- G___

Pe rol judecarea apelului formulat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M____, împotriva sentinței civile nr.1053 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2015 care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.

TRIBUNALUL,

Prin sentința civilă nr. 1053 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul F____ R_____-C_____ în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului M____ și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 8.09.2014.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că intimata a depus la dosar o înregistrare video realizată cu aparatul radar, însă din aceasta nu se poate conchide cu certitudine că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, deși în înregistrarea video se poate observa faptul că aparatul radar a surprins o viteză de 119 km/h, nu este cert faptul că această viteză era viteza cu care a rulat autovehiculul condus de petent, deoarece acest autovehicul a fost înregistrat inițial cu o viteză mult mai mică, respectiv de 54 km/h, după care pe înregistrare apare, în mod cu totul inexplicabil, viteza de 119 km/h, fiind puțin probabil ca petentul să fi accelerat atât de mult, în condițiile în care a trecut în acel moment chiar pe lângă autoturismul poliției pe care era montat aparatul radar.

Mai mult, instanța a mai reținut că, chiar în condițiile în care s-ar admite că vizeta de 119 km/h ar fi fost cea a autoturismului condus de petent, aceasta a fost înregistrată după ieșirea din localitate, având în vedere faptul că pe sensul de mers al autoturismului pe care era montat aparatul radar se poate observa indicatorul de intrare în localitate, iar viteza respectivă a fost înregistrată înainte de acest indicator, pe sensul opus, deci după ieșirea din localitate în sensul de mers al petentului. În aceste condiții, rezultă că în speță există un dubiu în ceea ce privește săvârșirea faptei de către petent, dubiu care îi profită acestuia.

În același timp, instanța a reținut că intimata a depus la dosar înscrisurile pe care le deținea și între care nu se regăsește și certificatul de verificare metrologică, instanța reținând astfel că acesta nu există.

Instanța a apreciat astfel că fapta reținută în sarcina petentului nu a fost constatată de către agentul de poliție cu respectarea prevederilor O.U.G. nr.195/2002, republicată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____, solicitând admiterea apelului, anularea în tot a sentinței atacate și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal atacat și a măsurilor dispuse prin acesta.

În motivarea apelului a arătat că sentința este netemeinică întrucât (motivul care a stat la baza sancționării contravenționale respectiv a punctelor de amendă a numitului F____ R_____ C_____, a fost săvârșirea unei contravenții la data de 08.09.2014, la orele 15¹¹, dată la care a fost surprins în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare PSL 80 RS, prin localitatea Maiorești, jud. M____, la Km 123+400m, depășind limita de viteză maximă legal admisă pe sectorul de drum, fiind detectat și filmat cu aparatul R____ marca PYTxxxxxxxxx, montat pe autospeciala poliției având nr. de înregistrare MAI xxxxx, circulând cu viteza de 119Km/h, în condițiile în care viteza maximă admisă pe acest sector de drum, în localitate, este de 50 km/h, situație de fapt ce se coroborează cu raportul agentului constatator, proba foto/video surprinsă cu aparatul.

Apelantul a invocat dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și ale art. 102 alin. 1 și 3 lit. e și art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Arătă că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act oficial, ce emană de la o autoritate publică, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu a fost răsturnată de către petent prin probatoriul propus, iar situația de fapt și împrejurările comiterii faptei contravenționale sunt clare în sensul stabilirii vinovăției.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat ca dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice și ocrotirea vieții, integrității corporale si a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietarii publice și private.

Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art.47 din O.G. nr.2/2002, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, apreciază că procesul verbal este legal întocmit și face dovada până la proba contrarie, iar in virtutea art. 129, alin. 1 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal, iar petentul nu a reușit să facă dovada, fără tăgadă, a unei situații contrare

Cu privire la constatarea instanței că pe înregistrare apar mai multe viteze, a arătat că aceste fluctuații sunt fracțiunile de secundă în care s-a reglat camera pe țintă, apreciind faptul că pe câțiva metri, conform înregistrării video, un autovehicul din această categorie nu poate să accelereze, în câțiva metri de la 45km/h la 119 km/h.

Totodată, în speța de față, conducătorul auto a fost oprit regulamentar, identificat imediat după săvârșirea faptei contravenționale, deci nu există dubii, că fapta s-ar baza pe probe îndoielnice și neconforme cu normele legale.

La cererea de apel a fost anexată, în probațiune, copia buletinului de verificare metrologică seria xxxxxxx din data de 28.08.2014.

Apelantul a susținut totodată că legiuitorul, cu ocazia individualizării legale, a stabilit ca sancțiune complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este obligatorie în cazurile prevăzute la lit. e, alin.3, al art.102, din O.U.G. nr. 195/2992 - republicat. În atare situație instanța, cu ocazia individualizării judiciare nu are posibilitatea înlăturării acestei sancțiuni (considerată ca obligatorie de către legiuitor), în caz contrar având loc o încălcare a principiului separației puterilor în stat, principiu prevăzut de art.l, alin.4 din Constituția României.

În apel nu s-a depus întâmpinare.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Petentul a fost sancționat prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 8.09.2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 101 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că la data respectivă a condus pe DN 15 E 578 km 123+400m, autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare PLS80RS cu viteza de 119 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar _________ xxxxxxxxx montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

Față de probele administrate, instanța de fond a apreciat corect că există dubii în ceea ce privește săvârșirea de către petent a faptei contravenționale constatate prin procesul-verbal, respectiv de a circula în interiorul localității cu viteza de 119 km/h.

Fapta constând în depășirea vitezei legale de deplasare a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat, indicat în procesul-verbal, conform prevederilor art. 109 alin. 2 și ale art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 195/2002. Într-o atare situație, dovada săvârșirii faptei se face prin înregistrarea efectuată de cinemometrul utilizat, cu respectarea prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul BRML nr. 301/2005, fiind necesar să rezulte valoarea vitezei măsurate și să fie identificat autovehiculul căruia îi este atribuită viteza înregistrată.

Or, din această înregistrare nu se poate stabili cu certitudine viteza de deplasare a autovehiculului. În acest sens, se observă că pentru autovehiculul condus de petent sunt măsurate viteze situate între 54 km/h și 45 km/h, după care apare brusc viteza de 119 km/h, fără a se putea observa că vehiculul ar fi accelerat, iar apoi viteza scade din nou spre valorile măsurate anterior.

Intimatul apelant a susținut că aceste fluctuații ale vitezei reprezintă fracțiunile de secundă în care s-a reglat camera pe țintă. Aceste susțineri nu au fost dovedite prin prezentarea unor documente, cum ar fi manualul tehnic al cinemometrului în care să fie reglementată această situație. Chiar dacă ar fi așa, nu se poate stabili cu certitudine că viteza reală a autovehiculului a fost cea de 119 km/h și nu cea de 54 km/h sau 45 km/h, măsurată anterior, în condițiile în care în cererea de apel se arată de asemenea că un autovehicul din această categorie nu poate să accelereze în câțiva metri de la 45 de la 119 km/h.

Tribunalul mai reține că petentul, la momentul întocmirii procesului-verbal, a formulat obiecțiuni cu privire la viteza consemnată, arătând că nu a avut această viteză.

În condițiile în care nu se poate stabili cu certitudine că autovehiculul condus de petent a circulat cu viteza indicată, prima instanță a apreciat corect că procesul-verbal analizat nu îndeplinește condiția temeiniciei.

În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M____ (cu sediul în Tg M____, ___________________, jud.M____), împotriva sentinței civile nr.1053 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

R_____-I_____ T____ A______-M____ A______

GREFIER,

S_____ C____- G___

Red.A.-M.A.

Tehnored.S.C.G./27.10.2015/4 ex.

Jud.fond: A____ H____