Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 1797/2015

Ședința publică de la 22 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ S______

Judecător M_____ C______ S_____

Grefier E________ A____ B____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent G_____ A_______ împotriva sentinței civile nr. 208 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelantul petent nu a făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 15 lei, precum și faptul că intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___ a depus adresa nr. xxxxx din 03.09.2015 prin care și-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepția tardivității introducerii cererii de apel.

Constatând că apelantul petent nu a făcut dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 15 lei, tribunalul a rămas în pronunțare pe excepția insuficienței timbrării a apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 208 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul G_____ A_______ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.08.2014 de Inspectoratul de Poliție Județean G___ – Serviciul Rutier G___, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de poliție al Județului G___.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată petiționarul G_____ A_______ a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatul I__ G___, să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/21.08.2014, încheiat de Serviciul Rutier G___, exonerarea sa de la plata amenzii aplicate și înlăturarea măsurii complementare dispuse, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx din data de 21.08.2014, încheiat de Serviciul Rutier G___, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 990 lei.

Astfel, la data de XXXXXXXXXX, a fost întocmit procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit de Serviciul Rutier G___, reținându-se că numitul G_____ A_______, la acea dată, a fost înregistrat de aparatul video radar tip AUTOVISION montat pe autospeciala MAI nr. xxxxx în timp ce conducea auto marca Audi, cu numărul de înmatriculare P4416AP cu o viteză de 114 Km/h în localitate, neavând asupra sa permisul de conducere și fără a purta centura de siguranță în timpul mersului.

S-a aplicat sancțiunea principală constând în amendă contravențională în cuantum de 990 lei, corespunzător a 11 puncte-amendă și s-a luat măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioada de 90 zile.

Împotriva procesului-verbal, contravenientul a formulat plângere, considerându-l netemeinic și nelegal.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

În consecință, în opinia instanței procesul-verbal atacat a fost legal întocmit.

Referitor la temeinicie, instanța a reținut că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, abaterea menționând că a fost filmată cu aparatul radar.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a analizat din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, a analizat prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.

Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

În acest sens, este de remarcat că în jurisprudența Curții, s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.

Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Fapta reținută în sarcina petentului, a fost contestată de acesta în sensul că nu putea circula cu viteza cu care a fost înregistrat întrucât drumul nu permitea circularea cu această vizetă deoarece prezenta denivelări, care erau și semnalizate.

În privința individualizării sancțiunilor instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 “Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Așa cum s-a reținut de către doctrina și practica judiciară orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formarea a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunarea a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform art.7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.

Raportat la cele expuse, rezultă din cuprinsul fotografiilor video-radar depuse la dosar, că petiționarul a circulat în localitate cu viteza de 114 Km/h, depășind în acest mod viteza legală admisă, aspect ce conduce la concluzia că fapta reținută prezintă un grad ridicat de pericol social.

În cauza dedusă judecății, petiționarul nu a făcut în nici un fel dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin actul de contravenție contestat, în concluzie, dovada susținerilor formulate.

Față de considerentele expuse, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de petent este nefondată și în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, a dispus respingerea acesteia și menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul G_____ A_______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de apel nu a fost motivată în fapt și în drept.

Deși prin rezoluția din data de 18.05.2015 i s-a comunicat intimatei Inspectoratul de Poliție Județean G___ o copie de pe cererea de apel formulată de apelantul petent G_____ A_______, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimata nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

D____ urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 30.06.2015, fiind citate părțile.

La termenul de judecată din data de 30.06.2015 instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii de apel și excepția tardivității formulării cererii de apel.

Analizând cu prioritate excepția insuficientei timbrări conform dispozițiilor art. 248 din Codul de procedură civilă tribunalul constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 în materie contravențională plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se timbrează cu suma de 20 de lei.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 33 din OUG nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alineat (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

În speță, se reține că prin rezoluția din data de 27.04.2015 s-a dispus comunicarea către apelantul petent G_____ A_______ a lipsurilor cererii de apel, solicitându-i-se acestuia ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Apelantul petent nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel că s-a procedat în continuare la comunicarea cererii de apel și ulterior s-a fixat termen de judecată, iar la data de 30.06.2015, prin fax, apelantul petent a depus chitanța nr. xxxxxxxxxxx din 20.03.2015 în cuantum de 5 lei, reprezentând dovada achitării parțiale a taxei de timbru.

Pentru termenul de judecată acordat la data de 02.09.2015 apelantul petent a fost citat cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru prevăzută de lege în cuantum de 15 lei.

Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 33 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 480 Cod de procedură civilă, tribunalul urmează să admită excepția insuficientei timbrări a cererii de apel și pe cale de consecință să anuleze ca insuficient timbrat apelul declarat de apelantul petent G_____ A_______ împotriva sentinței civile nr. 208 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___.

În această situație excepția tardivității declarării căii de atac și motivele de netemeinicie ale sentinței apelate nu vor mai fi analizate.

Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) din codul de procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția insuficientei timbrări a apelului.

Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de apelantul petent G_____ A_______, având CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în comuna Bengești-Ciocadia, __________________________,împotriva sentinței civile nr. 208 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___ având C.I.F. xxxxxxx și sediul în municipiul Tg-J__, ____________________, județul G___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22.09.2015 la Tribunalul G___.

Președinte, D_____ S______		Judecător, M_____ C______ S_____
	Grefier, E________ A____ B____

Red. D.S./ tehn.E.B.

4 ex./ 06.10. 2015

J.fond E.D________