Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.1901

Ședința publică din 07 decembrie 2015

Președinte H_______ L______

Judecător P_______ I____

Grefier I______ T______

Pe rol, judecarea apelului având ca obiect „plângere contravențională”, formulat de apelantul A____ A________ L_____, domiciliat în mun.Bacău, ___________________.7, ___________, jud.Bacău, împotriva sentinței civile nr.997 din 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava cu sediul în Suceava, _______________. 9, județul Suceava.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data 03 decembrie 2015, apoi pentru data de astăzi, 07 decembrie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L ,

Asupra apelului de față instanța constată următoarele:

Prin sentința nr.997/19.02.2015 Judecătoria Suceava a respins plângerea contravențională formulată de petentul A____ A________ L_____, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 02.11.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, ca nefondată.

Pentru a se pronunța în acest fel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petentul Auras A________ L_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, constatându-se că în data de 02.11.2014, ora 16¹⁵, pe DN 29A, în localitatea Șerbănești, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 116 km/h (+ 66 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar tip montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin același proces verbal, petentul a fost sancționat și cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei întrucât nu avea asupra sa actele de identitate și permisul de conducere, faptă prevăzută de dispozițiile art. 147 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 8 și art. 102 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2014 a fost semnat de către petent.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului Auras A________ L_____ au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a preciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum total de 1350 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile aplicate unei persoane fizice pentru două contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța a amintit că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre două contravenții constatate pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele consemnate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

In cauza dedusă judecății, instanța a constatat că petentul Auras A________ L_____ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2014 reținându-se că în data de 02.11.2014, ora 16¹⁵, pe DN 29A, în localitatea Șerbănești, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 116 km/h (+ 66 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar tip montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx; de asemenea, petentul nu avea asupra sa actele de identitate și permisul de conducere.

Instanța a reținut că la dosarul cauzei se află și înregistrarea video a contravenției din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de către petent, a fost surprins, cu viteza de 116 km/h. De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx din data de 01.04.2014 și a atestatului operatorului radar nr. xxxxxx din data de 08.10.2013 (filele 26-27).

Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul Auras A________ L_____ se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului și locul în care a fost surprins petentul cu viteza de 116 km/h, respectiv în localitate, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Instanța a apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 66 km/h, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul A____ A________ L_____ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, apelantul a arătat că instanța nu a avut în vedere nici măcar faptul că atestatul operatorul radar nr.xxxxxx din data de 08.10.2013, fila 27 dosar, era expirat de aproximativ 3 săptămâni anterior constatării contravenției.

A mai arătat apelantul că nu este atât de grav faptul că a uitat documentele de identitate acasă în condițiile în care și-a declinat identitatea agentului constatator în vederea întocmirii procesului verbal de contravenție

Legal citat, intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava prin întâmpinare ( f. 19 dosar ) a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

În motivare a susținut că, motivele de apel sunt nefondate, sentința atacată este legală și temeinică, instanța confirmând constatarea poliției. De altfel, nerespectarea normelor rutiere reprezintă principala cauză a producerii evenimentelor rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 02.11.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petentul Auras A________ L_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, constatându-se că în data de 02.11.2014, ora 16¹⁵, pe DN 29A, în localitatea Șerbănești, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 116 km/h (+ 66 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar tip montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, petentul a fost sancționat și cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei întrucât nu avea asupra sa actele de identitate și permisul de conducere, faptă prevăzută de dispozițiile art. 147 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 8 și art. 102 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Examinând procesul-verbal de constatare a contravenței, tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind date cauze de nulitate absolută, iar din probele administrate rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina acestuia.

Tribunalul constată că este neîntemeiată susținere apelantului că s-ar impune desființarea sentinței instanței de fond deoarece aceasta nu nu i-ar fi permis atașarea cazierului contravențional și a ordinului de serviciu întrucât elementele pe care le-ar fi conținut cele două înscrisuri nu puteau influiența caracterul contravențional al faptei, astfel că instanța a dispus în mod corect respingerea acestora ca nefiind utile soluționării cauzei.

De asemena, afirmația petentului că atestatul operatorului radar ar fi fost expirat la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției este nefondată față de conțimutul acestuia (f. 27), operatorul radar nefiind supus unor verificări periodice.

În ceea ce prvește individualizarea sancțiunilor aplicate petentului, tribunalul reține că prin raportare la criteriile prev. de art. 21 alin.1 din O.G nr.2/2001 modif., se impune înlocuirea cu avertisment a sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 540lei aplicată pentru săvârșirea contravenției constând în lipsa actului de identitate și a permisului de conducere, având în vedere gradul de pericol social redus al acestei fapte.

Însă, analizând circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția referitoare al depășirea vitezei legale, precum și a circumstanțele personale ale petentului, tribunalul constată că se impune menținerea sancțiunii principale a amenzii, cât și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce având în vedere rolul sancționator, dar și cel preponderent preventiv al sancțiunii complementare, împrejurarea că fapta săvârșită prezintă un grad sporit de pericol social prin riscul de a produce un accident ca urmare a deplasării cu o viteză atât de mare, că petentul a savârșit contravenția cu intenție, depășirea vitezei legale neputându-se realiza fără ca aceasta să fi apăsat în mod deliberat pedala de accelerație până la o viteză de 116km/h.

De asemenea, petentul a cunoscut în momentul în care a urcat la volanul autoturismului care este legislația aplicabilă în acest domeniu și care este situația sa personală. Însă, cu toate acestea, a decis să își asume riscul aplicării unei sancțiuni cu suspendarea dreptului de a conduce, rulând cu 116km/h în localitate și generând un pericol atât pentru propria sa persoană, cât și pentru ceilalți participanți la trafic, motiv pentru care se impune menținerea sancțiunii complementare în scopul îndreptării pe viitor a atitudinii petentului față de obligația de respectare a vitezei legale.

Având în vedere aspectele reținute anterior, tribunalul reține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe în parte sentința apelată, să admită în parte plângerea contravențională, să înlocuiască sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei cu sancțiunea avertisment și să mențină celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelantul A____ A________ L_____, domiciliat în mun.Bacău, ___________________.7, ___________, jud.Bacău, împotriva sentinței civile nr.997 din 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava cu sediul în Suceava, _______________. 9, județul Suceava.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:

Admite în parte plângerea contravențională.

Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei cu sancțiunea avertisment.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

H_______ L______ P_______ I____, I______ T______

Red.PI

Jud.Fond.GB

Tehn IT

2ex/