Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 49/2015

Ședința publică de la 08 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E________ S____

Judecător A____ M______ S_________

Judecător M____ O____

Grefier C_______ N____

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta __________________, împotriva sentinței civile nr. 2614/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționarea recursului.

INSTANȚA

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 2614/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a respins plangerea contraventionala formulată de petenta __________________ , cu sediul în B_____ , ___________________.1, Jud.B_____ în contradictoriu cu I.S.C.T.R.-I____________ Teritorial nr.6 , cu sediul în Slatina ________________,_______________________.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul - verbal de contravenție ____________ nr. xxxxxxx/29.06.2012 incheiat de intimat s-a retinut ca la controlul efectuat in data 05.03.2012 ora 16:15 pe DN 65 F,km 12,pe sensul de mers catre Slatina-Centura de Nord a Craiovei a fost oprit si verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX detinut si utilizat de petenta si condus de conducătorul auto Boaca C_________ aflat în cursa legală în baza LTM xxxxx CCM xxxxxx, AIM xxxxx/05.03.2012, pe ruta Filiași- C______ FP xxxxx/05.03.2012.La controlul efectuat s-a constatat nerespectarea prevederilor legale de catre operatorul de transport acesta avand obligatia de a asigura prezenta la bordul autovehiculului cu care efectueaza transport rutier contra cost a legitimatiei de serviciu valabila a conducatorului auto din care sa reiasa ca este angajat cu contract de munca al operatorului de transport .S-a stampilat diagrama tahograf din data de 05.03.2012 si s-au facut mentiuni in FP xxxxx/05.03.2012 fapta ce constituie contravenție conform art 4 pct 57.2 din HG nr 69/2012 si sanctionata de art.7 alin.1 lit.a.,petentei fiindu-i aplicata o amenda de 8000 lei.

Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanta competenta sa solutioneze plangerea a verificat legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.

Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A_____ c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificata în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

Cat priveste legalitatea procesului-verbal instanta a reținut ca acesta este intocmit cu respectarea prev art 16 si 17 din OG 2/2001, continind toate elementele obligatorii prevazute de aceste texte de lege.

In ceea ce priveste motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate in acțiune si anume nerespectarea de catre agent a prevederilor art 16 alin.7 si 19 din OG 2/2001 instanța a considerat ca atrag nulitatea relativa a procesului-verbal numai in condițiile in care părții i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului.

In cauza nu s-a demonstrat ca s-a produs petentei o vatamare ,mai ales in conditiile in care nu s-a dovedit ca agentul constatator a incalcat prev.art 16 alin.7 din OG 2/2001 deoarece ,potrivit acestui text de lege, avea obligatia de a aduce la cunostina petentei ca are dreptul de a formula obiectiuni si a le consemna pe cele mentionate in procesul-verbal ,iar acesta a trecut in procesul-verbal ca reprezentantul legal al petentei nu se afla de fata ,deci implicit nu a avut posibilitatea de a isi indeplini obligatiile.

Situatia este similara in ceea ce priveste incalcarea art.19 din OG 2/2001 .Astfel din continutul procesului-verbal rezulta ca agentul constatator si-a indeplinit obligatia prevazuta expres de art.19 alin 3 din OG 2/2001 mentionand in acesta motivele care au condus la incheierea lui in lipsa unui martor si anume ca „nu s-au identificat martori la fata locului in conditiile in care potrivit OG 2/2001 agentii constatatori nu pot avea calitatea de martori”.

In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal, instanta a reținut că actul de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de o prezumtie simpla de legalitate si temeinicie, care permite petentului ca prin probele pe care le propune in fata instantei sa dovedeasca faptul ca situatia de fapt retinuta nu corespunde realitatii.

Petenta a sustinut in actiune ca procesul-verbal este netemeinic incheiat deoarece transportul efectuat nu era unul contra cost , in baza unui contract de transport ,ci unul propriu, intre depozitele societatii, si a depus in dovedirea acestei sustineri in copie avizele de insotire a marfii nr.xxxxxxx/05.03.2012 ,nr.xxxxxxx/05.03.2012 si nr.xxxxxxx/05.03.2012 ,precum si foaia de parcurs pentru autovehicule de transport marfa din 05.03.2012 privind autovehiculul cu nr.XXXXXXXXX.

Din foaia de parcurs a rezultat ca destinatiile autovehiculului erau :Depozit Parc,Depozit Casa Noastra,Depozit F______ si Depozit,iar din avizele de insotire a marfii nr.xxxxxxx/05.03.2012 ,nr.xxxxxxx/05.03.2012 rezulta ca atat vanzatorul cat si cumparatorul deseurilor era societatea petenta ,fara a fi trecut un pret al marfurilor asupra carora s-au incheiat tranzactiile.

Insa din cel de-al treilea aviz nr.xxxxxxx/05.03.2012 a rezultat ca cumparatoarea unor deseuri de hartie a fost petenta,iar vanzatoarea era o alta societate :___________________,vanzarea-cumpararea fiind incheiata pentru un pret mentionat in aviz.

Insa, prin depunerea acestor inscrisuri, chiar daca s-a demonstrat ca nu s-au perceput sume de bani pentru vanzarea-cumpararea unora dintre deseuri, nu s-a dovedit si ca transportul acestora s-a efectuat fara cost, avandu-se in vedere in special faptul ca din extrasul din baza de date a ARR atasat intampinarii a rezultat ca petenta nu figureaza cu nici un transport pe cont propriu, ci numai cu transport de marfa, in baza licentei de transport marfa xxxxx mentionata si in procesul-verbal de contraventie.

In ceea ce priveste solicitarea de inlocuire a amenzii cu avertisment instanta a apreciat ca fata de criteriile prevazute art. 21 alin 3 din OG 2/2001, inclusiv deci in raport de gradul de pericol social concret al faptei,de scopul urmarit si urmarea produsa, de imprejurarile concrete in care s-a savarsit, nu s-a impus aplicarea sanctiunii cu avertismentul.

Față de cele expuse si având in vedere si ca prin probele administrate nu s-a dovedit existenta unei stări de fapt contrare celei reținute in procesul-verbal, instanța a respins plângerea contravenționala ca neîntemeiata.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul __________________, solicitând în principal, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție ___________, nr. xxxxxxx/29.06.2012, ca netemeinic si nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul, dat fiind ca OG 2/2001 republicata prevede aceasta posibilitate chiar daca actul normativ care sta la baza sancțiunii aplicate nu prevede acest lucru.

În motivare arată că instanța de fond a respins plângerea formulată de subscrisa, reținând in esența faptul ca pe de o parte, procesul verbal contestat respecta prevederile art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001, iar pe de alta parte, in ceea ce privește temeinicia procesului verbal, "chiar daca s-au depus înscrisuri prin care s-a demonstrate ca nu s-au perceput sume de bani pentru vânzarea cumpărarea unora dintre deșeuri, nu s-a dovedit ca transportul acestora s-a efectuat fără cost.

Soluția pronunțata de prima instanța si reținerile acesteia sunt neîntemeiate.

Societatea petentă a fost sancționată cu drastica amenda in cuantum de 8.000 lei, pe motiv ca ar fi încălcat dispozițiile art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012.

In concret, s-a reținut ca la data de 05.03.2012, la controlul efectuat in trafic a fost oprit si verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deținut si utilizat de __________________, condus de Boaca C_________, aflat in cursa legala pe ruta F______-C______, constatându-se nerespectarea prevederilor legale de către operatorul de transport, acesta având obligația de a asigura existenta la bordul autovehiculului cu care efectuează transport rutier contra cost.

În mod greșit instanța de fond a respins cererea de anulare a procesului verbal, petentei fiindu-i încălcat dreptul de a formula obiecțiuni la întocmirea procesului-verbal.

Sub acest aspect, instanța de fond a arătat ca motivul invocat poate atrage nulitatea relativa si ca nu am dovedit vreo vătămare, care sa atragă o asemenea sancțiune.

Insa, trebuie observat ca așa zisa fapta reținuta de către organul constatator s-a petrecut in data de 05.03.2012.

Or, procesul verbal pe care îl contestă este întocmit la aproape 4 luni de la pretinsa constatare a faptei, cu rea-credința si in lipsa oricărui reprezentant al societății noastre, tocmai pentru a nu ne da posibilitatea de a formula obiecțiuni la cele cuprinse in acesta.

S-a menționat astfel la rubrica „obiecțiuni" faptul că: „reprezentantul contravenientului, nefiind de fata la momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiecțiuni."

Aceasta atitudine denota o vădita rea-credinta a intimatei, iar modul in care aceasta a înțeles să își aducă la îndeplinire atribuțiile care ii revin constituie un abuz grosolan din partea acesteia.

Recurenta nu a fost niciodată solicitată de către reprezentanții intimatei pentru a da explicații si lămuriri cu privire la fapta reținuta in sarcina noastră si mai ales cu privire la faptul daca sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pe care au reținut-o.

De plano, arătam ca societatea noastră se ocupa cu colectarea si prelucrarea deșeurilor metalice feroase si neferoase, iar transportul pe care îl realiza de la un depozit la altul nu este un transport căruia sa-i incumbe obligativitatea dispozițiilor art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012.

Or, intimata nu a solicitat petentei prezenta la momentul întocmirii procesului verbal, incalcandu-ne astfel in mod flagrant dreptul la apărare, garantat oricărei persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat.

Daca si-ar fi respectat obligația de a ne da dreptul de a face obiectiuni si apărări, cu siguranța petenta ar fi avut posibilitatea de a prezenta documente care justificative care ar fi împiedicat aplicarea sanctiunii.

Atitudinea cu totul neprofesionala si de rea-credinta a intimatei de a ne refuza in orice chip dreptul de a ne susține punctul de vedere prezentând probe in acest sens si dreptul de a formula obiectiuni la intocmirea procesului verbal de contravenție se constituie ________________ anulare a acestuia. Agentul constatator nu a inteles să facă altceva decât sa aplice direct sancțiunea contravenționala, in cuantum de 8.000 lei.

Potrivit articolului 16 alin. 7 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator ESTE OBLIGAT să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Or, pentru a face acest lucru, agentul constatator trebuia sa ia toate masurile necesare pentru a asigura prezenta contravenientului ori a unui reprezentant al instituției din care face parte, înainte de a proceda la întocmirea procesului verbal si la sancționare.

Ca atare, legea contravențională instituie o nulitate expresă cu privire la refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului.

Deoarece este vorba de ocrotirea unor interese particulare, în speță ale contravenientului, consideră că este vorba ________________ nulitate relativă.

In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr. 22/xxxxx privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa înalta Curte de Casație si Justiție, referitor la consecințele nerespectării cerințelor inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002.

Instituirea obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni este făcută în vederea garantării dreptului la apărare a acestuia.

Or, procesul verbal a fost întocmit in lipsa, tocmai pentru a nu i se da posibilitatea de a formula obiecțiuni. Vătămarea pe care a suferit-o consta in însuși faptul ca ni s-a aplicat o amenda enorma, fără a fi solicitați sa prezentam vreo explicație, fără a fi consemnata poziția noastră, încălcându-se astfel dreptul nostru fundamental la apărare.

Or, o asemenea împrejurare nu necesita vreo proba suplimentara a vătămării suferite.

Numai prin respectarea dreptului de a formula obiecțiuni, dreptul la apărare al petentului și egalitatea armelor, ca și condiții ale unui proces echitabil ar fi si ele respectate.

S-au încălcat dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.

Si in privința acestui aspect, instanța de fond a arătat ca motivul invocat poate atrage cel mult nulitatea relativa si ca nu am dovedit vreo vătămare, care sa atragă o asemenea sancțiune. Aceasta reținere este nelegala.

Conform art. 19 din OG nr. 2/2001« In cazul in care contravenientul nu se afla de față, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia. »

Procesul verbal nu este semnat de nici un martor, fiind astfel întocmit cu nesocotirea dispozițiilor art. 19 DIN OG 2/2001.

Agentul constatator s-a mulțumit sa arate doar faptul ca « nu s-a putut identifica niciun martor la fata locului decât un alt agent constatator, care potrivit OG nr. 2/2001 nu poate avea calitate de martor. »

Întrucât legea contravenționala nu sancționează cu nulitatea expresa nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 19 din OG 2/2001, a revenit doctrinei si practicii judiciare sarcina de a stabili ce sancțiune operează in cazul nerespectării acestor dispoziții legale.

Prin urmare, sancțiunea nerespectării acestui text legal este reprezentata de nulitatea absoluta a procesului-verbal si întrucât aceasta nulitate nu este prevăzuta in mod expres, ne aflam in prezenta unei nulități absolute si virtuale.

_________________ speța s-a reținut ca "fata de caracterul imperativ al normei nesocotite la încheierea procesului-verbal - art. 19 din OG nr. 2/2001, valoarea sociala ocrotita de acesta - respectarea dreptului la apărare in faza controlului - vătămat prin nerespectarea ei - si rațiunea instituirii normei - de protecție si de evitare a oricăror abuzuri din partea celor investiți cu competente de control si sancționare - sancțiunea încălcării ei - chiar daca nu este expresa - nu poate fi decât nulitatea virtuala a actului - ce poate fi invocata in orice faza a procesului."

S-a mai reținut in jurisprudenta faptul ca "Nu este valabil procesul verbal de constatare a unei contravenții incheiat fara semnătura contravenientului sau a unui martor." (Decizia nr. 2606/1998 a Tribunalului București, Secția a V-a in A________ Ticlea - Legislație si practica contravenționala, Ed. AII B___, București, 1999, pag. 54-55).

Chiar daca se acceptă că sancțiunea care ar interveni in asemenea cazuri ar fi nulitatea relativa, procesul verbal tot se impune a fi anulat, întrucât vătămarea consta in menționarea in cuprinsul procesului verbal a unor fapte neconforme cu realitatea, ceea ce a condus la sancționarea pe nedrept a subsemnatului.

Astfel vătămarea consta in însăși încălcarea dreptului nostru la apărare, imposibilitatea de a ne demonstra nevinovăția, conferindu-se organului constatator vădita posibilitate de a săvârși abuzuri. Pe de alta parte, vătămarea ar consta si in însăși sancționarea cu o amenda excesiva, în cuantum de 8.000 lei.

Cu alte cuvinte, chiar daca acceptam ca sancțiunea care intervine ar fi nulitatea relativa, procesul verbal contestat tot este întocmit cu nerespectarea dispozițiilor OG 2/2001, impunându-se a fi desființat.

Cu privire la netemeinicia procesului verbal, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute de agentul constatator.

Agentul constatator a reținut in sarcina recurentei contravenția prevăzuta de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012.

Aceste dispoziții legale nu sunt incidente in speța, nefiindu-ne aplicabile.

De la bun început trebuie sesizat ca potrivit art. 1 din HG nr. 69/2012, « prezenta hotărâre stabilește încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării încălcărilor.

Conform art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, care constituie temeiul juridic al sancționării noastre, constituie contravenție ce se constituie ______________________ a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011: • nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: o legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport;

Așa fiind, pentru a se retine o asemenea contravenție, trebuie întrunite in mod cumulativ următoarele condiții:contravenientul sa aiba calitatea de operator de transport rutier; contravenientul sa încalce obligația de a asigura la bordul vehiculelor legitimația de serviciu valabila a conducătorului auto ; vehiculele sa efectueze transport rutier contra cost.

Or, in speța, trebuie reținut ca in data de 05.03.2012, vehiculul societății noastre NU EFECTUA TRANSPORT RUTIER CONTRA COST, in baza unui contract de transport, ci in desfășurarea activității curente a societății, adică, in cont propriu.

La data de 05.03.2012, șoferul angajat al societății noastre efectua transport de deșeuri feroase si neferoase cu vehiculul nostru, IN DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR CURENTE ALE SOCIETĂȚII, de la si către depozite interne ale __________________.

In concret, acesta a efectuat transport de deșeuri in regim propriu, de la depozitul din C______, la depozitul din F______, al societății noastre.

Cu alte cuvinte, transportul efectuat nu era unul in folosul unui tert, nu era unul contra cost, ci unul propriu, intre depozitele proprii ale societății noastre.

Așa fiind, apare cu evidenta ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, pentru care am fost sancționați.

In atare situație, se impunea cu necesitate admiterea plângerii si anularea procesului verbal de contravenție.

Despre greșita respingere a cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, arată că prima instanța a arătat ca nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, întrucât amenda aplicata, de 8.000 lei, este proporționala cu gradul de pericol social concret al faptei.

Instanța de fond a omis sa analizeze circumstanțele personale ale societății.

Arată că se află la prima congruență cu aspectele semnalate de agenții constatatori, fiind o societate care si-a îndeplinit întotdeauna cu buna-credință obligațiile si care nu a urmărit niciodată sa eludeze dispozițiile legii.

F___ de condițiile concrete ale faptei si fata de faptul ca nu s-au produs pericole, atingerile fiind minime, consideră ca amenda aplicata este excesiva.

Asa cum prevede art. 5 alin. 5, raportat la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, ținându-se seama de natura acesteia, de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului, acesta fiind la prima abatere de acest gen.

Astfel, fata de aceste împrejurări, sancțiunea contravenționala netrebuind sa reprezinte un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilizare, apreciem ca se impune aplicarea sancțiunii avertisment, raportat la natura si scopul educativ al acesteia si fata de dispozițiile art. 21 alin.3 din OG 2/2001.

În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penala" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudenta sa (Cauzele Maszini c. României - hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.

Intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nemotivat și nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

Apreciază că din întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 304¹ cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a situației de fapt și a încadrării în drept.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx/29.06.2012 incheiat de intimat s-a retinut ca la controlul efectuat in data 05.03.2012 ora 16:15 pe DN 65 F,km 12, sensul de mers catre Slatina-Centura de Nord a Craiovei a fost oprit si verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX detinut si utilizat de petenta si condus de conducătorul auto Boaca C_________ aflat în cursa legală în baza LTM xxxxx CCM xxxxxx, AIM xxxxx/05.03.2012, pe ruta Filiași- C______ FP xxxxx/05.03.2012.La controlul efectuat s-a constatat nerespectarea prevederilor legale de catre operatorul de transport acesta avand obligatia de a asigura prezenta la bordul autovehiculului cu care efectueaza transport rutier contra cost a legitimatiei de serviciu valabila a conducatorului auto din care sa reiasa ca este angajat cu contract de munca al operatorului de transport .S-a stampilat diagrama tahograf din data de 05.03.2012 si s-au facut mentiuni in FP xxxxx/05.03.2012 fapta ce constituie contravenție conform art 4 pct 57.2 din HG nr 69/2012 si sanctionata de art.7 alin.1 lit.a.,petentei fiindu-i aplicata o amenda de 8000 lei.

In ceea ce priveste legalitate procesului verbal contestat, Tribunalul constata ca, în mod corect, instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Tribunalul constata ca, potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.

In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune, astfel cum a decis și ICCJ în decizia nr. XXII pronunțată în recursul în interesul legii, ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea obiectiunilor contravenientului si mentionarea numelui unui martor (art. 16 alin 7 si art. 19 din OG 2/2001), nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătură decât prin anularea acelui act.

In speta, prin plangerea formulata si prin cererea de recurs, recurenta a invocat motive de nulitate relativa a procesului verbal de constatare a contraventiei.

Critica recurentei este neîntemeiata.

Astfel, tribunalul constata ca sentinta atacata cuprinde motivele pentru care criticile petentei/recurente privind anularea procesului verbal au fost apreciate ca neintemeiate.

Tribunalul, in acord cu instanta de fond, constata ca procesul verbal contestat a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art.16 alin 7 din OG 2/2001, reprezentantul petentei nefiind de fata, situatie in care nu mai subzista obligatia pentru agentul constatator de a consemna obiectiunile contravenientului, contravenientul petent avand posibilitatea de a expune obiecțiunile pe care le considera pertinente, prin plangerea formulata.

Se constata, de asemenea, ca procesul verbal a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 19 din OG 2/2001, agentul constatator consemnand motivul pentru care procesul verbal a fost intocmit in lipsa unui martor, respectiv ca nu a fost identificata vreun martor la fata locului, de față fiind numai agenții constatatori.

Prin urmare, motivele privind nulitatea relativa a procesului verbal invocate de recurenta sunt neîntemeiate.

In ceea ce privește critica referitoare la soluția vizând temeinicia procesului verbal, tribunalul constată ca acestea sunt neîntemeiate.

Asupra motivelor de netemeinicie, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile și, în raport de probele administrate în cauză a apreciat, întemeiat, că recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.

Dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 permit o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevăd că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesul-verbal de contravenție.

Recurenta sustine ca anularea procesului verbal de contravenție trebuia sa fie dispusa de către prima instanța, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționata prevazuta de art. 4, pct. 57.2, din HG nr. 69/2012 deoarece vehiculul nu efectua transport rutier contra cost în folosul unui terț, ci unul propriu între depozitele proprii ale societății.

Critica recurentei este neîntemeiata.

Astfel, dispozitiile art. 4, pct.57.2, din HG nr. 69/2012 stabilesc ca nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: o legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, reprezinta o incalcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011.

In speta, recurenta/petentă are calitatea de operator de transport rutier si efectua transport in baza licentei de transport LTM nr. xxxxx, a copiei conforme a licenței de transport CCM nr. xxxxxxx și AIM xxxxx/05.03.2012 astfel cum reiese din cuprinsul procesului verbal, si nu in baza unui certificat de transport în cont propriu - document care permite exercitarea ocupației de întreprindere de transport rutier în cont propriu, astfel cum prevad dispozitiile OG 27/2011.

De asemenea, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei chiar de către recurenta/petentă (filele 39-43) reiese că transportul efectuat de recurentă la data de 05.03.2012 nu era unul în cont propriu ci era un transport rutier contra cost.

În acest sens este foaia de parcurs din data de 05.03.2012 din care reiese că destinatiile vehiculului erau :Depozit Parc, Depozit Casa Noastra, Depozit F______ si Depozit precum și avizul de însoțire a mărfii nr.xxxxxxx/05.03.2012 din care reiese că recurenta/petentă a cumparat deseuri de hartie de la vanzatoarea, ___________________, vanzarea-cumpararea fiind incheiata pentru un pret mentionat in aviz (0,090/kg).

Prin urmare, la data de 05.03.2012, vehiculul supus controlului a efectuat transport contra cost chiar dacă a efectuat și transport între depozitele proprii, conform avizelor de insotire a marfii nr. xxxxxxx/05.03.2012 ,nr.xxxxxxx/05.03.2012.

Prin urmare recurenta a savarsit contraventia retinuta in sarcina sa.

O alta critica a recurentei vizeaza greșita respingere a cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța de fond omițând sa analizeze circumstanțele personale ale recurentei care se află la prima congruență cu aspectele semnalate de agenții constatatori, fiind o societate care si-a îndeplinit întotdeauna cu buna-credință obligațiile si care nu a urmărit niciodată sa eludeze dispozițiile legii.

Nici aceasta critica nu este întemeiata.

În concret, Tribunalul apreciază ca fapta comisă de petentă prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii, în cuantumul minim prevăzut de lege, dat fiind pericolul social al faptei săvârșite, fapta reprezentând o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011..

Față de dispozițiile art 5 alin 5 și 21 alin 3 din OG nr 2/2001, sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a realiza scopul preventiv și educativ al acesteia. O atare sancțiune nu corespunde gradului de pericol social al faptei.

Mai mult, se are în vedere atitudinea petentei care nu a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale si nu a efectuat demersuri pentru a intra in legalitate astfel că, în măsura în care petenta nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, instanța apreciază că periculozitatea acesteia este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.

Având în vedere cele expuse, constatând că sancțiunea este aplicată în limitele legale și că nu se impune reindividualuzarea sancțiunii, față de cu gradul de pericol social concret al faptei și de atitudinea petentei, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul declarat de recurenta __________________, cu sediul în B_____, stsr. Timișul Sec, nr. 1, jud. B_____, împotriva sentinței civile nr. 2614/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, cu sediul în Slatina, __________________________. 47, jud. O__.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015.

Președinte, E________ S____	Judecător, A____ M______ S_________	Judecător, M____ O____
	Grefier, C_______ N____

Red. E.S./10.09.2015

C.N. / 2 ex./08 Septembrie 2015