Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 284/C__

Ședința publică de la 23 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L______ A____

Judecător C_______ P_____

Grefier M_____ S_____ P_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______ și pe intimat D_________ M_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a prezentat nici una dintre părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este declarat în termen, motivat, cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru, intimatul nu a formulat întâmpinare, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care,

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului contencios administrativ de față,

Prin sentința civilă nr. 2768/10.06.2014 Judecătoria G______ a admis plângerea contravențională formulată de contestatorul D_________ M_____, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______ și a anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/29.07.2013.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție anterior menționat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 de lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 29.07.2013, în calitate de conducător auto al autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în timp ce se deplasa în localitatea pe DN5 în localitatea D___ din jud. G______, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni aflați pe sensul său de mers.

Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art. 249 din Codul de proc. civ., contestatorului. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.

Examinând modul de încheiere a procesului verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 Og 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut reține că, în sarcina petentului a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Instanța de fond a reținut că, sub aspectul temeiniciei, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși nu este contrară art. 6 par. 2 CEDO.

În cauză, contestatorul susține că pietonul care s-a aflat în scuarul din mijlocul șoselei i-a făcut semn să treacă, iar în momentul în care a ajuns pe trecerea de pietoni, acel pieton s-a angajat în traversarea străzii.

Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, rezultă că fapta a fost înregistrată cu tehnica instalată pe autospeciala cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Analizând planșele foto depuse de intimată, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu s-a făcut dovada că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului.

Astfel, din planșa foto aflată la fila 21 din dosar, se poate observa un pieton angajat în traversarea străzii în spatele autovehiculului condus de petent, fără însă să se poată trage concluzia, dincolo de orice dubiu rezonabil, că petentul nu i-a acordat prioritate de trecere.

De altfel, intimata avea obligația de lua toate măsurile ce se impun pentru a pune la dispoziția instanței înregistrarea video cu fapta săvârșită, având sarcina probei în acest sens, față de mențiunile din procesul-verbal de contravenție.

Prin urmare, analizând susținerile petentului raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că în cauză se naște un dubiu rezonabil cu privire la săvârșirea contravenției de către petent.

Cum dubiul cu privire la săvârșirea contravenției profită întotdeauna petentului (in dubio pro reo), instanța de fond a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție.

Împotriva sentinței civile nr. 2768/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria G______ a declarat apel în termen legal intimatul I____________ de Poliție al Județului G______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului se arată că potrivit art. 34 alin. 1 procesul verbal de constatare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței de judecată.

Sub aspectul legalității procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Conform art. 34 alin. 1 procesul verbal de constatare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței de judecată

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, se constata că fapta a fost descrisă suficient cât să rezulte cu certitudine contravenția comisă.

Apelantul intimat consideră că susținerile petentului sunt insuficiente pentru a înlătura prezumția de autenticitate și veridicitate a celor consemnate în procesul-verbal de către agentul constatator care nu a fost avută în vedere decât formal, instanța de fond înțelegând că sarcina probei să revină instituției.

Din susținerile petentului reiese faptul că acesta nu a acordat într-adevăr prioritate pietonului, bazându-se pe semnul făcut de către acesta prin care îi permitea să treacă fără a acordă prioritate.

Consideră însă, că un semn făcut de către pieton nu reprezintă un motiv pentru nerespectarea dispozițiilor legale, în condițiile în care petentul nu putea să aibă certitudinea că un semnul respectiv a fost făcut tocmai în acest scop. Este greu de crezut că pietonul se putea angaja în traversare după ce făcea un asemenea semn.

Totodată petentul nu a făcut dovadă celor afirmate, simplele afirmații neputând stă la baza anulării procesului verbal contestat.

Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe faptul că instituția nu a depus înregistrarea video a faptei, în condițiile în care s-a comunicat faptul că nu poate fi pusă la dispoziție din motive obiective, anume lipsa mijloacelor tehnice, iar nu cu rea credință.

De asemenea, din lipsa înregistrării nu se poate trage concluzia că petentul nu a săvârșit abaterea contravențională. Aspectele învederate confirmă faptul că sarcina probei a revenit exclusiv instituției, ceea ce relevă o practică ce poate avea drept consecință lipsirea de orice efect al constatărilor directe ale lucrătorilor poliției rutiere. Agentul constatator a ținut cont de criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate, conform art. 21, alin. 3 din OG 2/2001, acesta stabilind amendă în cuantum de 320 lei.

Pentru considerentele mai sus arătate, solicită admiterea apelului în baza art. 480 Noul Cod procedura civilă, analizarea cauzei sub toate aspectele, modificarea în parte a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei, rejudecând, să se dispună anularea sentinței apelate, și pe cale de consecință, menținerea integrală că legal și temeinic a procesului verbal.

În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001, O.U.G. 195/2002, HG 1391/2006, Noului Cod de procedura civilă.

S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Intimatul petent, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe noi în această fază procesuală.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința pronunțată și apelul formulat, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, se reține că prima instanță în mod corect, pe baza probatoriilor administrate în fața sa, a admis plângerea formulată de contestatorul D_________ M_____, anulând procesul-verbal în litigiu.

În acest sens consideră tribunalul că în speță, deși se invocă prin însăși actul sancționator că fapta a fost filmată cu aparatură video, la dosar nu s-a depus o asemenea înregistrare, invocându-se imposibilitatea determinată de motive tehnice; iar din fotografiile aflate la filele 20-21 și 32 dosar fond, nu reiese, fără putință de tăgadă săvârșirea faptei de a nu fi dat prioritate pietonilor angajați în traversare de către petent, câtă vreme în singura fotografie în care apare vreun pieton (cea de la fila 21) acesta este în spatele autovehiculului condus de petent, ceea ce lasă loc, cel puțin, dubiului că acesta s-a angajat în traversare după trecerea mașinii, dubiu care nu poate profita decât contestatorului, așa cum a reținut și prima instanță.

Prin urmare, în condițiile în care probele administrate de apelantul intimat nu sunt apte să susțină cele reținute în sarcina petentului prin procesul verbal în litigiu, tribunalul consideră că soluția de admitere a plângerii contravenționale formulate împotriva acestuia la care s-a oprit judecătorul fondului este una justă, câtă vreme însăși apelantul intimat a învederat că fapta a fost constatată nu doar prin propriile simțuri ale agentului constatator, ci prin mijloace tehnice care însă, așa cum am arătat, nu au fost în măsură să dovedească, fără dubiu, veridicitatea procesului verbal, care nu se bucură decât de o prezumție relativă, care a fost înlăturată.

Pentru toate considerentele expuse, tribunalul urmează ca în baza art. 480 alin. 1 C. pr. civ., să respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul – intimat I____________ de Poliție al Județului G______, împotriva sentinței civile nr. 2768/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul petent D_________ M_____.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 480 alin. 1 C. pr. civ.,

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul – intimat I____________ de Poliție al Județului G______, cu sediul în mun. G______, ______________, jud. G______, împotriva sentinței civile nr. 2768/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul petent D_________ M_____, domiciliat în mun. G______, ___________________. 503, _____________, jud. G______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 23.10.2014.

Președinte, L______ A____		Judecător, C_______ P_____
	Grefier, M_____ S_____ P_______

Red. Jud. A.L.

Dact. M.S.P. 4 ex./04.03.2015

Jud. G.A.