Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - recurs – plângere contrav. –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 766

Ședința publică din 02 octombrie 2013.

Președinte O_________ G_______

Judecător P_____ C_______

Judecător N______ D_____-C_______

Grefier V_________ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta A.N.P.C. – C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est Iași, cu sediul în mun. Iași, __________________. 11, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 3278 din 22.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. U________ Ț_____ BANK S.A. București, sector 1, _______________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic C_____________ C_______ pentru recurentă, lipsă fiind intimata.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că nu mai sunt cereri noi, constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentanta legală a recurentului, consilier juridic C_____________ C_______, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea actului de control ca temeinici și legal întocmit și implicit a amenzii contravenționale, pentru motivele detaliate pe larg prin cererea sa.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 3278 din 22.06.2012, Judecătoria Suceava a admis plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. U________ Ț_____ Bank S.A. cu sediul în București, _______________________-25, sector 1, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din 22.03.2012 emis de către intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C.J.P.C. SUCEAVA, cu sediul în Suceava, G_____ E_____, nr. 2, __________________. Suceava și a anulat procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din 22.03.2012 emis de către intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C.J.P.C. SUCEAVA.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din 22.03.2012 întocmit de către intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – C.J.P.C. Suceava, petenta S.C. U________ Ț_____ Bank S.A. București a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, constatându-se că : clientul nu este informat asupra dreptului de a cere înscrierea pe versoul bonului fiscal sau al buletinului de schimb valutar, a seriilor și numerelor bancnotelor vândute, conform prevederilor art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005 privind efectuarea operațiunilor de schimb, încălcându-se art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992.

De asemenea, s-a reținut că unitatea nu are asigurată procedura privind anularea tranzacției, însă această faptă nu a fost calificată ca fiind o contravenție și, prin urmare, nici sancționată.

Pe cale de consecință, în sarcina petentei a fost reținută o contravenție prevăzută de art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992, aceasta fiind sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei, în baza art. 50 alin. 1 lit. c) din același act normativ.

Instanța reține, ca o chestiune prealabilă, faptul că, în cauza dedusă judecății, petenta nu neagă situația de fapt reținută în procesul verbal, aceasta necontestând temeinicia acestuia. Așadar, neinformarea clientului asupra dreptului de a cere înscrierea pe versoul bonului fiscal sau al buletinului de schimb valutar, a seriilor și numerelor bancnotelor vând reprezintă un fapt constatat întrun act administrativ care beneficiază de prezumția de temeinicie și, de asemenea, un fapt necontestat de către petentă. Prin urmare, chestiunea litigioasă asupra căreia se va orienta analiza instanței este legalitatea procesului verbal.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat __________ nr. xxxxxxx din 22.03.2012, instanța reține următoarele:

Societatea petentă a fost sancționată sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 7 lit. c) alin. 4 din O.G. nr. 21/1992 și sancționate de art. 50 alin.1 lit. c) din același act normativ.

Potrivit art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992, prestatorii de servicii sunt obligați să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiții igienice, condițiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum și cele specifice desfășurării activității.

Potrivit art. 50 alin.1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează (…) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a) - f) , h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.

Din descrierea faptei contravenționale se deduce că petenta a fost sancționată întrucât, în calitatea sa de prestator de servicii nealimentare, nu și-a îndeplinit obligația de a asigura, cu prilejul prestării serviciilor, condițiile stabilite de actele normative în vigoare, mai exact, condițiile stabilite de art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005 privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005, la solicitarea clientului, entitățile prevăzute la art. 1 vor înscrie pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia.

Analizând dispozițiile legale menționate, prin prisma criticii formulate de societatea petentă în sensul că dispozițiile legale reținute de agenții constatatori nu stabilesc obligația băncii de a informa consumatorii în sensul indicat de aceștia, instanța reține:

Potrivit art. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

De asemenea, art. 3 teza întâi din același act normativ prevede că actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea.

Analiza celor două texte legale impune următoarele concluzii:

O trăsătură fundamentală a contravenției este aceea de a fi prevăzută de lege. Astfel, nici un subiect de drept nu poate să răspundă contravențional în lipsa unei norme care să stabilească împrejurarea că fapta comisă este contravenție și nici un subiect de drept nu poate fi sancționat cu o sancțiune contravențională pe care legea nu o prevede.

Însă, pentru ca existența unei norme care să stabilească împrejurarea că fapta comisă este contravenție să nu fie iluzorie mai este necesar ca principiul legalității să fie dublat de previzibilitatea textului de lege care descrie contravenția. În acest sens, este necesar ca destinatarii legii contravenționale să poată prevedea consecințele oricărei acțiuni sau inacțiuni ale sale, să poată anticipa dacă aceasta este permisă sau interzisă de către lege și să poată anticipa sancțiunea pe care o riscă în cazul în care acțiunea sau inacțiunea sa este ilicită.

Aplicând aceste principii la situația concretă dedusă judecății, cu luarea în considerare a faptului că pentru ca o faptă concretă să constituie contravenție, trebuie ca elementele sale să se suprapună exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției, instanța reține:

Fundamental în cauza dedusă judecății este a stabili dacă textele legale indicate în conținutul procesului verbal impun sau nu obligația petentei, în calitate de prestator de servicii, de a informa clientul consumator cu privire la dreptul de a cere înscrierea pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, a seriilor și numerelor bancnotelor vândute acestuia.

Cu privire la acest aspect, petenta a susținut că textele legale prevăd dreptul clientului de a solicita înscrierea pe versoul bonului fiscal sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia dar nu și obligația băncii de a-l informa pe acesta cu privire la acest drept. Or, în lipsa unei prevederi exprese, banca nu este ținută de obligația de informare.

Mai mult, petenta a susținut că legiuitorul, atunci când a urmărit să impună instituțiilor de credit obligația de a asigura informarea cu privire la un anumit drept al consumatorilor, a prevăzut în mod expres această obligație, așa cum a făcut, de exemplu, la art. 21 din Norma nr. 4/2005.

Intimata a susținut că interpretarea coroborată a dispozițiilor O.G. nr. 21/1992 și a Normei nr. 4/2005 impun obligația instituției bancare de a aduce la cunoștință consumatorilor anterior oricăror forme perfectate între părți dreptul de a avea posibilitatea ca la cererea sa să îi fie înscrise pe versoul bonului fiscal sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia.

Instanța reține că apărările formulate de petentă sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Petenta a fost sancționată în baza art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992, întrucât, în calitatea sa de prestator de servicii nealimentare, nu și-a îndeplinit obligația de a asigura, cu prilejul prestării serviciilor, condițiile stabilite de actele normative în vigoare, mai exact, condițiile stabilite de art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005 privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005, la solicitarea clientului, entitățile prevăzute la art. 1 vor înscrie pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia.

Așadar, textul de lege la care intimata a raportat art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992 nu prevede obligația băncii de a informa consumatorul despre dreptul pe care acesta îl are conform art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005. Obligația corelativă a băncii, care rezultă din textul de lege menționat, este ca, la solicitarea clientului să înscrie pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia.

Pentru ca o faptă concretă să constituie contravenție, trebuie ca elementele sale să se suprapună exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. Acest principiu nu a fost respectat de către intimată atunci când a sancționat petenta pentru o faptă la care nu era obligată prin dispozițiile legale reținute. Astfel, instanța amintește că petenta nu a fost sancționată pentru un eventual refuz de a face înscrierile impuse de art. 22 alin. 6 din Norma 4/2005, ci pentru că nu ar fi informat clienții despre dreptul de a solicita respectivele înscrieri, ipoteză neacoperită de textul de lege.

Instanța reține și apărarea petentei în sensul că atunci când legiuitorul a urmărit să impună instituțiilor de credit obligația de a asigura informarea cu privire la un anumit drept al consumatorilor, a prevăzut în mod expres această obligație.

În acest sens, art. 21 din același act normativ, Norma nr. 4/2005, preve că listele cursurilor de schimb de vânzare/cumpărare pentru valutele cotate și substitute de numerar, semnate de persoanele împuternicite de conducerea entităților prevăzute la art. 1 și 2, purtând ștampila acestora, vor fi afișate la loc vizibil, pe perioada programului zilnic de lucru, urmând ca la sfârșitul zilei de lucru să fie anexate la registrul tranzacțiilor.

Dacă legiuitorul a înțeles să prevadă expres situațiile în care entitățile vizate au obligația de informare/afișare, per a contrario, atunci când nu a prevăzut expres această obligație, a înțeles să considere că impunerea acestei obligații nu se justifică.

Instanța reține că dreptul general la informare al consumatorului, astfel cum acesta este garantat și de dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 21/1992, nu impune o altă conluzie. Instanța reține acest aspect și prin prisma faptului că, în cauză, neinformarea consumatorului a fost considerată de petentă nu per se, ci ca o condiție impusă petentei de un act normativ, la prestarea serviciilor, condiție, care, așa cum s-a arătat anterior, nu era impusă de actul normativ.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că întradevăr, intimata a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale din art. 22 alin. 6) din Norma 4/2005, aceste dispoziții neimpunând petentei să informeze în prealabil consumatorul cu privire la dreptul acestuia de a solicita înscrierea pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia.

Instanța a reținut, așadar, dând eficiență principiului legalității, că fapta reținută în sarcina societății petente nu este prevăzută de legea contravențională, motiv pentru care va admite plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. U________ Ț_____ Bank S.A., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din 22.03.2012 emis de către intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - C.J.P.C. SUCEAVA

În consecință, a anulat procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din 22.03.2012 emis de către intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - C.J.P.C. SUCEAVA.

Dând eficiență acestui motiv de nelegalitate, instanța a constatat că nu mai este necesară analizarea procesului verbal sub aspectul temeiniciei acestuia ori a proporționalității sancțiunii aplicate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A.N.P.C. – C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că la data de 22 martie 2012, a fost încheiat procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx, ca urmare a Tematicii de control, transmisă la nivel național, în atenția Comisariatelor Județene pentru Protecția Consumatorilor, de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Acțiunea de control viza verificarea respectării de către instituțiile bancare care au case de schimb valutar, cât și activitatea caselor de schimb valutar ce își desfășoară activitatea conform Legii nr. 31/1990 republicată, a modului în care acestea respectă prevederile legale privind protecția consumatorilor, în cazul prestării serviciilor de schimb valutar.

În sarcina petentei, s-a reținut încălcarea dispozițiilor normelor specifice, respectiv art. 22 alin. 6 din Norma 4/2005 în ceea ce privește efectuarea operațiunilor de schimb valutar. S-a reținut că instituția bancară nu oferă informația prealabilă consumatorului, acesta având dreptul de a solicita și de a fi informat că la cererea lui i se poate înscrie pe verso-ul bonului fiscal sau al buletinului de schimb valutar seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia. Această informație deși nu este sancționată de norma specifică pentru că este o normă care reglementează doar raporturile obligatorii a fost adaptată la condițiile Ordonanței nr. 21/92 și s-a stabilit contravenție, în baza acestui act normativ, respectiv pentru încălcarea dispozițiilor art. 7 al. lit. c.

Având în vedere și tematica dispusă la nivel național de către ANPC, instituție care colaborează în domeniul contractelor și tranzacțiilor bancare și valutare cu BNR, dar mai ales obligațiile instituțiilor de credit sau ale operatorilor economici care tranzacționează valuta de a respecta legislația în domeniul protecției consumatorilor, conform art. 117 din OUG nr. 99/2006, apreciază că plângerea este nefondată, ba mai mult, conform art. 1169 Cod civil, petenta are obligația de a dovedi contrariul stării de fapt reținută de organul constatator.

Instanța de fond în mod incorect și nefondat a reținut în motivarea deciziei sale de a anula actul de control, că norma bancară nu este imperativă și că intimata a dat o interpretare excesivă dispozițiilor art. 22 alin. 6 din Norma nr. 4/2005.

Pentru aceste motive, cât și pentru cele detaliate pe larg prin cererea sa, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea actului de control ca temeinici și legal întocmit și implicit a amenzii contravenționale.

Prin întâmpinare, intimata S.C. U________ Ț_____ BANK S.A. București a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică cu motivarea că la data de 22 martie 2012, comisarii din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Suceava, au procedat la efectuarea unui control tematic la societatea petentă, în urma căruia s-a constatat nerespectarea unor dispoziții cuprinse în Norma Băncii Naționale a României nr. 4/2005 care reglementează efectuarea operațiunilor de schimb valutar și a fost amendată cu suma de 4000 lei.

La data de 23 martie 2012, a achitat suma de 1.000 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii aplicate, conform ordinului de plată nr. xxxxx din 23 martie 2012.

A mai arătat că recurentul a interpretat greșit dispozițiile art. 22 alin. 6 din Norma BNR nr. 4/2005, extinzând în mod nepermis incidența textului normativ asupra unor ipoteze nereglementate de acesta, întrucât nu se stabilește în sarcina băncii nici o obligație de informare la sediu sau cu privire la dispozițiile art. 22 alin. 6.

Mai mult decât atât, recurentul nu a motivat în fapt și în drept procesul-verbal sub aspectul pretinsei lipse a procedurii privind anularea tranzacției de schimb valutar.

Lipsa descrierii faptei, care nu a fost clar și integral expusă în actul de sancționare, precum și neindicarea de către organul constatator a temeiului de drept pretins încălcat, are drept consecință nulitatea procesului-verbal contestat, sub aspectul acestei mențiuni.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și prin raportare la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 304 și 304¹ Cod proc. civilă, în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică.

În speță, nu este dat motivul prev. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, atunci când a constatat că norma BNR 4/2005 nu este o normă imperativă și nu prevede nicio sancțiune în cazul în care petenta nu informează în prealabil consumatorul că are dreptul de a solicita înscrierea pe versoul bonului fiscal a sau al buletinului de schimb valutar, după caz, a seriilor și numerelor bancnotelor vândute. Art. 22 alin.(6) din această Normă prevede că „La solicitarea clientului, entitățile prevăzute la art. 1 vor înscrie pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia”. Nu există nicio prevedere în sensul că persoana juridică este obligată să informeze clientul în prealabil că are dreptul de a formula o atare solicitare, cu atât mai mult cu cât în prezent această normă este abrogată.

În consecință, în raport de cele expuse anterior, se apreciază că motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 9 sunt nefondate, și cum în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, Tribunalul, în baza disp. art. 312 alin.(1) Cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.N.P.C. – C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est Iași, cu sediul în mun. Iași, __________________. 11, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 3278 din 22.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. U________ Ț_____ BANK S.A. București, sector 1, _______________________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02 octombrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ P_____ C_______ N______ D_____-C_______ V_________ O___

Red. N.D.C.

Judecător fond: Coșovăț A.

Tehnored. V.O. 2 ex./20.11.2013