R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1618/R/2013

Ședința publică de la 24 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător D____ L______

Judecător N___ A_____ F_____

Grefier R______ C_______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta POLIȚIA L_____ LUGOJ PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.871/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata T______ C______ L__ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se ia act că la data de 24.09.2013 s-au depus prin Serviciul registratură, concluzii scrise din partea intimatei.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr.871/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta T______ C______–L__ în contradictoriu cu intimata Poliția locală Lugoj și în consecință :

S-a dispus înlocuirea sancțiunilor amenzilor contravenționale în cuantum de 280 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/13.11.2012 și în cuantum de 100 lei aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxx/13.11.2012 cu sancțiunea avertismentului.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea celor două procese verbale de contravenție.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr.xxxxxx/13.11.2012 încheiat de intimată s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit.”b” din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. S-a reținut în sarcina petentei că în data de 13.11.2012 ora 17,05 a imobilizat voluntar autoturismul condus marca Audi A 4 de culoare violet cu nr. XXXXXXXXX, în intervalul orar 16,55 - 17,05, în zona de acțiune a indicatorului rutier „Staționarea interzisă” și a marcajului continuu, vis–a-vis de magazinul „Cartea și caietul” situat pe ______________________________>

La rubricile privind martorul asistent și obiecțiunile contravenientei agentul constatator a consemnat împrejurarea că aceasta a refuzat să prezinte actul de identitate astfel că identificarea s-a făcut ulterior, din baza de date a Poliției Naționale.

Procesul verbal de contravenție nu este semnat de petentă și de un martor asistent.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/13.11.2012 s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4 lit. a din același act normativ.

S-a reținut în sarcina petentei că în data de 23.11.2012 ora 17,05, după ce a staționat voluntar cu autoturismul Audi A 4 cu nr. XXXXXXXXX pe __________________ Lugoj vis - a vis de magazinul „Cartea și caietul”, la solicitarea agentului constatator a refuzat să se legitimeze cu actul de identitate sau să furnizeze date cu privire la identitatea sa.

Procesul verbal nu este semnat de petentă și de un martor asistent, la rubricile privind martorul asistent și obiecțiunile contravenientei agentul constatator consemnând poziția de refuz de a se legitima a petentei, aceasta solicitând ca procesul verbal să-i fie comunicat la domiciliu, astfel că identificarea acesteia s-a făcut ulterior, din baza de date a poliției naționale.

Analizând cele două procese verbale, sub aspectul legalității, instanța a constatat că ele conțin toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește lipsa semnăturii petentei și a unui martor asistent în cele două procese verbale, aceasta se datorează unor împrejurări obiective, respectiv a faptului că s-au încheiat ulterior constatării faptelor contravenționale, după identificarea autoturismului și a proprietarei acestuia, în baza de date a poliției naționale.

Analizând temeinicia celor două procese verbale de contravenție, instanța a reținut prin probele propuse de petentă și administrate în cauză, respectiv declarația martorei Pituș M____ (f. 16) nu s-a făcut dovada nevinovăției petentei în ceea ce privește cele două fapte contravenționale.

Astfel, martora a susținut că în data de 13.11.2012 se afla ca pasageră în autoturismul condus de petentă care a luat-o pe minoră de la școală în jurul orelor prânzului, apoi a staționat pe ___________________-a–vis de librăria „Cartea și caietul” timp de 3-5 minute, timp în care a intrat în librărie împreună cu minora, apoi au revenit amândouă la autovehicul și au pornit îndreptându-se spre casă, fără ca vreun agent de poliție să-i solicite petentei să se legitimeze. Martora nu cunoaște dacă mai târziu, în după–amiaza aceleași zile, petenta a mai ieșit în oraș.

Având în vedere că aspectele relatate de martora se referă la aceeași dată, însă la o oră anterioară celei la care s-a reținut că s-au săvârșit cele două fapte contravenționale, iar în plângerea contravențională formulată de petentă aceasta nu face nici o mențiune referitoare la prezența în autoturism a martorei și a minorei, la ora când s-a constatat că s-au săvârșit faptele contravenționale, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză nu este de natură să răstoarne prezumția de veridicitate de care beneficiază cele două procese verbale de contravenție, ca urmare a constatării personale a agentului constatator cu privire la săvârșirea de către petentă a celor două contravenții.

În consecință, conform dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, reținând că cele două procese verbale sunt legale și temeinice, instanța a respins plângerea petentei în ceea ce privește anularea lor.

Având însă în vedere că, potrivit acelorași dispoziții legale, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii aplicate, deci să procedeze și la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 iar art. 7 prevede că sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune, raportat la circumstanțele personale ale petentei, despre care nu se cunoaște să mai fi fost sancționată contravențional anterior, precum și raportat la pericolul social scăzut al celor două fapte contravenționale săvârșite de petentă, instanța a apreciat că aplicarea unor sancțiuni cu avertisment pentru cele 2 fapte sunt îndestulătoare pentru a-și îndeplini scopul preventiv și educativ.

În consecință, instanța a dispus înlocuirea sancțiunilor amenzilor contravenționale în cuantum de 280 lei și respectiv de 100 lei aplicate petentei prin cele două procese verbale contestate, cu sancțiunea avertismentului, pentru fiecare faptă.

Împotriva sentinței civile nr. 871/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a declarat recurs intimata Poliția L_____ Lugoj, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a acestei sentințe, în sensul respingerii plângerii formulate de petentă împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenției _______.L. nr. xxxxxx/13.11.2012, cu consecința menținerii în totalitate a acestuia ca fiind valabil și legal, pentru următoarele motive:

Critica pe care o aduce recurenta hotărârii recurate este faptul că, deși instanța de judecată a reținut atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fără a exista cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar situația de fapt reținută în procesul - verbal corespunde realității, totuși a admis în parte plângerea petentei și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Prin Sentința civilă nr. 871/2013, instanța a constatat că: „Având în vedere că aspectele relatate de martoră se referă la aceeași dată, însă la o oră anterioară celei la care se reține că s-au săvârșit cele două fapte contravenționale, iar în plângerea contravențională formulată de petentă aceasta nu face nici o mențiune referitoare la prezența în autoturism a martorei și a minorei, la ora când s-a constatat că s-au săvârșit faptele contravenționale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză nu este de natură să răstoarne prezumția de veridicitate de care beneficiază cele două procese verbale de contravenție ca urmare a constatării personale ale agentului constatator cu privire la săvârșirea de către petentă a celor două contravenții. "

Privitor la cele de mai sus, se desprinde următoarea concluzie: petentă propune un martor, care s-a dovedit a nu fi fost prezent în autovehicul la ora săvârșirii celor două contravenții, ceea ce înseamnă că aceasta este de rea-credintă, încercând să inducă în eroare instanța de judecată, iar pe de altă parte, având în vedere depoziția martorei, înseamnă că fapta pentru care a fost sancționată petentă s-a mai repetat și anterior datei constatării agentului de poliție, atunci când martora s-a aflat în autoturism. Martora precizează faptul că la momentul respectiv nu ar fi văzut mașina Poliției Locale, pe când petentă recunoaște în plângere acest lucru, arătând că aceasta se afla la o distantă de 2-3 m.

In concluzie, nu argumentele reținute de instanța de judecată sunt justificate pentru a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Deși instanța a invocat „circumstanțele personale ale petentei" și gradul de pericol social scăzut al celor două fapte, în motivarea acestei soluții, în realitate tocmai comportamentul total neadecvat al petentei care s-a dovedit a fi de rea-redință, atât în relația cu instanța de judecată, pe care a încercat să o inducă în eroare propunând un martor care nu a fost prezent la data săvârșirii faptei, cât și în relația cu agentul constatator față de care a refuzat să se legitimeze, având un comportament necuviincios, încălcând astfel și normele de conviețuire socială, ar fi trebuit să formeze convingerea instanței de judecată că anularea pedepsei pecuniare este de natură a încuraja petentă ca și pe viitor să aibă aceeași atitudine necorespunzătoare față de respectarea unor reguli ce țin de bunul mers al unei societăți civilizate.

Mai mult, agentul constatator a stabilit minimul amenzii prevăzute de actul normativ, cu posibilitatea de a achita în termen de 48 de ore jumătate din minim, astfel că individualizarea sancțiunii a fost una corectă.

De altfel, deși art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevede că avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenției și sancțiunea este aplicată de agentul constatator, în speța dedusă judecății aplicarea acestei sancțiuni ar fi fost imposibilă, din moment ce petenta s-a crezut mai presus de lege, refuzând orice dialog cu agentul constatator.

In temeiul art. 242 alin. (2) C.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Reclamanta T______ C______ L__ a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ,ca nefundat, menținerea ca temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Susținerea recurentei că petenta a fost de rea credință și a încercat să inducă in eroare instanța de judecată și organul constatator căruia a refuzat să îi prezinte actul de identitate, este lipsită de temei si nedovedită.

In mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii cu avertismentul, având in vedere că fapta nu prezintă un pericol social, nu a încurcat circulația în zonă, și nu a mai avut nicio abatere.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că acesta este fondat.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din 13.11.2012, petenta T______ C______ L__ a fost sancționată contravențional reținându-se în sarcina sa faptul că, în calitate de conducător a autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a staționat în zona de acțiune a indicatorului rutier cu semnificația „staționarea interzisă”.

Potrivit art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.

Instanța de față reține că pentru sancționarea unor astfel de fapte de genul celor reținute în sarcina petentei, nu este necesară producerea unui rezultat socialmente periculos concretizat într-o anumită modificare obiectivă în realitatea înconjurătoare, ci rezultatul periculos se produce în momentul în care se constată o anumită conduită ce contravine actelor normative. Aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul comiterii unor asemenea contravenții, doar prin prisma aprecierii că ar prezenta un pericol social redus, fără a cerceta în fiecare caz în parte împrejurările de natură a forma convingerea instanței că se impune o sancționare mai blândă, este de natură a încuraja astfel de comportamente care vin în contradicției cu normele legale referitoare la transportul în comun și ar lăsa fără eficiență astfel de prevederi. Faptul că petenta nu ar mai fi fost sancționat pentru săvârșirea unor astfel de fapte, nu poate conduce la aplicarea unui avertisment;de asemenea, nu poate fi neglijat nici faptul că, în aceleași împrejurări, petenta a refuzat legitimarea sa de către agentul constatator.

Față de cele ce preced, tribunalul apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 coroborat cu art. 304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din 13.11.2012 încheiat de către instituția recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite recursul formulat de recurenta POLIȚIA L_____ LUGOJ PRIN PRIMAR cu sediul în Lugoj, ____________________-33, județul T____ împotriva sentinței civile nr.871/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata T______ C______ L__ domiciliată în Lugoj, _______________, ___________________.

Modifică sentința recurată, respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din 13.11.2012 încheiat de către POLIȚIA L_____ LUGOJ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.

Președinte, I____ I______	Judecător, D____ L______	Judecător, N___ A_____ F_____
	Grefier, R______ C_______