Dosar nr. 18.XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 668

Ședința publică de la 17.03.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C____ M______ L____

Judecător O_____ I___

Judecător L______ S_____

Grefier C_________ G_______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - petent C____ C_______ domiciliat în comuna Sângeru, ________________, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 7412/ 22.05.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 18.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul Prahova.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din data de 03.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la respectivul termen, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.03.2015, când a decis următoarele.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 7412/ 22.05.2014, pronunțată în dosarul nr. 18.XXXXXXXXXXXX, a fost admisă, în parte, plângerea contravențională formulată de către intimatul – petent C____ C_______, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova și, în consecință, s-a redozat amenda de la 8.000 lei la 4.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin procesul verbal de contravenție ________. Nr. xxxxxxx/18 .04. 2011, petentul,C____ C_______, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum,de 8000 lei, reținănd-se în sarcina sa fapta prevăzută de art. 4 pct. 73 din HG. 69/2012, faptă constănd în aceea că, la data de 18.04. 2012 a condus autu marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________ Ploiești și a oprit în stația RATP Mecdonald s ( Complex Nord ) fără să respecte graficul de circulație conform licenței deținute pentru ruta Ploiești – Vest S_____.

Verificănd, în conformitate cu dispozițile art 34 alin 1 din O.G. 2 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectare adispozițiilor legale incidente în cauză, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar pute fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeininicia acestuia, instanța reține că ,procesul verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiează de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, acesta urmând a fi analizat prin coroborarea cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată s-a reținut în jurisprudența de specialitate că nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.

Din probaoriul administrat în cauză, instanța reține că, petentul nu a produs probe de natură să înlăture vinovăția sa.

Instanța reține că, declarația martorului audiat la propunerea petentului, nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, acesta a declarat că,,petentul a fost nevoit să oprească, dat fiind faptul că un pasager a solicita insistent că trebui să cobare”, aspect pe care petentul nu l-a învederat în petitul cererii, mai mult la întocmirea procesului verbal, petentul nu a avut obiecțiuni.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că H.G 69 /2012 a fost reactualizată la data de 5 februarie 2012,prin Hotărărea nr. 76 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 113 din 14 februarie 2014 aducănd-se modificări substanțiale limitelor de pedeapsă, astfel că, instanța va da eficiență legii contravenționale mai favorabile, redozând în acest sens pedeapsa aplicată de la 8000 lei la 4000 lei”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul - petent C____ C_______, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de 19.08.2014.

Intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova a formulat întâmpinare. prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea Sentinței nr. 7412/ 22.05.2014, ca legală și temeinică.

În motivarea întâmpinării, intimatul a susținut că, la data de 18.04.2012, reclamantul a fost sancționat contravențional în condițiile legii, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de H.G. nr. 69/ 2012, deoarece la data mai sus, a condus autovehiculul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ________________________. Ploiești și a oprit în stația R.A.T.P. Mc Donalds fără să respecte graficul de circulație conform licenței deținute pentru ruta Ploiești Vest- S_____.

A arătat că, din materialul probator care a stat la baza emiterii actului sancționator și care se află anexat la dosar, rezultă în mod cert faptul că petentul a comis fapta contravențională reținută în sarcina sa, iar în susținerea apelului acesta nu a propus nicio probă certă din care să rezulte că ar fi existat altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de fond.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 114¹ și următoarele C. pr. civ.

Pentru termenul de judecată din 12.12.2014 recurentul - petent C____ C_______ a înaintat motivele de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar în rejudecare să se admită plângerea, să fie anulat procesul verbal contestat și să se dispună exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 4.000 lei.

În acest sens, a invocat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.

A arătat astfel că el este angajat în calitate de șofer la ________________, care are ca obiect de activitate transportul de persoane, iar în data de 18.04.2012 efectua o cursă pe traseul Ploiești – Câmpina, având stație de pornire de la Gara de Vest. A susținut că, la momentul la care a ajuns în dreptul restaurantului Mc Donalds, unul dintre pasageri a insistat vehement să coboare și, întrucât următoare stație era la Paralela 45, aproape de intersecția cu Băicoi, a fost nevoit să oprească să-i permită să coboare.

În aceste condiții, a fost sancționat de un agent de poliție cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru că nu a respectat graficul de circulație conform dispozițiilor H.C.L. nr. 131/2011, sens în care i-a fost întocmit procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 18.04.2012.

A considerat că în mod greșit s-a apreciat că procesul verbal atacat este legal întocmit, cât timp în considerentele hotărârii instanța nu a răspuns la criticile pe care el le-a formulat sub aceste aspect.

Astfel, din interpretarea coroborată a art. 7 alin 2 și art. 9 din H.G. nr. 69/ 2012 reiese că legiuitorul a intenționat să stabilească o ordine în care se aplică sancțiunea, respectiv mai întâi operatorului de transport și numai în situația în care acesta nu este identificat, șoferului.

În aceste condiții, deși avea la dispoziție datele necesare pentru identificarea operatorului de transport, agentul constatator a procedat eronat la sancționarea șoferului.

În plus, instanța de fond a apreciat că el nu ar fi produs probe de natură să înlăture vinovăția sa, însă în cauză a fost audiat un martor, care a descris și confirmat situația de fapt care a dus la sancționarea lui.

În acest sens, din declarația martorului reiese că el a fost nevoit să oprească într-un loc care nu era cuprins în graficul aprobat, respectiv la restaurantul Mc Donalds, întrucât unul dintre pasageri nu a dorit să mai continue călătoria spre Câmpina, situație în care el a fost nevoit să oprească, întrucât următoarea stație era lângă or. Băicoi, iar el nu avea cum să rețină persoana în cauză împotriva voinței sale.

Totodată, a susținut că acesta a reprezentat un incident izolat și a arătat că,deși prima instanță a reținut că el nu ar fi formulat obiecțiuni, la rubrica specifică s-a menționat că el urmează a formula contestație, ceea ce confirmă susținerea că nu a fost de acord cu cele reținute de agentul constatator.

Recurentul - petent a invocat și că nu sunt menționate în actul sancționator împrejurările de natură a servi la aprecierea gravității faptei, situație de natură a afecta temeinicia sa din punct de vedere al individualizării sancțiunii.

A mai menționat că instanța de fond a tratat aspectul legal de intervenirea legii contravenționale mai favorabile în cadrul individualizării sancțiunii și, făcând aplicarea noilor dispoziții, a procedat la reducerea cuantumului amenzii de la 8.000 lei la 4.000 lei, cât reprezintă în actuala reglementare minimul sancțiunii.

A susținut însă că operațiunea de reducere a cuantumului amenzii trebuia să intervină ca un efect obligatoriu al modificării legislative și nu trebuia legat de individualizarea sancțiunii, în sensul redozării pedepsei aplicate, drept pentru care a considerat că nu s-a făcut nicio individualizare, ci doar a operat reducerea impusă de lege, ignorându-se astfel dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, care impuneau analizarea necesității aplicării sancțiunii pecuniare în locul avertismentului.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurentul - petent s-a întemeiat pe dispozițiile O.G. 2/2001 și art. 304 pct. 9, art. 304¹ și art. 312 alin. 3 C. pr. civ.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că, în mod eronat instanța de fond a procedat exclusiv la reducerea cuantumului amenzii aplicate recurentului - petent prin procesul verbal contestat în cauză.

În acest sens, în ceea ce privește argumentul legat de lipsa calității sale de subiect activ al contravenției pentru care a fost sancționat recurentul – petent, deși acesta a fost invocat prin concluziile scrise depuse pentru termenul de judecată din 22.05.2014, pentru când prima instanță a amânat pronunțarea ( dosar fond, filele 35 – 36 ), iar aceasta nu l-a analizat în cuprinsul hotărârii recurate, după cum corect a invocat recurentul – petent, tribunalul constată că, potrivit art. 4 pct. 73 din H.G. nr. 69/ 2012, reprezintă încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a opri în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație.

Conform art. 7 alin. 1 și alin. 2 lit. b contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei; sancțiunile contravenționale sunt aplicabile conducătorului auto român sau străin, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 13 și 72-76.

Art. 9 stipulează că în toate cazurile în care din documentele prezentate la control de către conducătorul auto nu poate fi identificat operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu, amenda se aplică conducătorului auto.

La momentul pronunțării hotărârii recurate, H.G. nr. 69/ 2012 fusese modificată prin H.G. nr. 76/ 2014, sens în care potrivit art. 7 alin. 2 contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 13 și 72-76 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin, după caz.

Pe de altă parte, conform art. 4 pct. 10 constituie contravenție nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional.

Conform art. 7 alin. 1 și alin. 2 lit. a contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei; sancțiunile contravenționale sunt aplicabile operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77.

Potrivit art. 7 alin. 1, astfel cum a fost acesta modificat de H.G. nr. 76/ 2014, contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.

Față de aceste dispoziții legale, tribunalul constată că, în cazul contravenției reținute în sarcina recurentului – petent, răspunderea contravențională revine exclusiv acestuia, în timp ce ipoteza legală care impune aplicarea sancțiunii cu prioritate operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu, iar numai în situația imposibilității de identificare a acestuia, conducătorului auto verificat, este aplicabilă contravențiilor pentru care norma incriminatoare stipulează că răspunderea contravențională revine persoanei juridice, situație care nu este incidentă însă în cauza de față.

În aceste condiții, chiar dacă încă de la momentul încheierii procesului verbal agentul constatator avea datele de identificare ale operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu în cadrul căruia își desfășura activitatea recurentul - petent C____ C_______, față de dispozițiile exprese ale art. 7 alin. 1 și alin. 2 lit. b din H.G. nr. 69/ 2012 îl putea sancționa exclusiv pe acesta, iar nu pe agentul economic în beneficiul căruia el lucra.

În ceea ce privește temeinicia sancționării recurentului – petent, tribunalul constată că fapta pentru care acesta a fost sancționat a fost aceea de nerespectare a obligației de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație.

În acest sens, în procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 18.04.2012 ( dosar fond, fila 20 ), s-a consemnat că recurentul - petent C____ C_______, la data de 18.04.2012, a condus microbuzul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________ Ploiești și a oprit în stația R.A.T.P. McDonald s ( Complex Nord ) fără să respecte stațiile prevăzute în graficul de circulație, efectuând transport public de persoane pe ruta Ploiești Vest – S_____.

Din licența de traseu ________ nr. xxxxxxx/2/ 10.05.2011, graficul de circulație din 01.07.2011 și caietul de sarcini al licenței de traseu ________ nr. xxxxxxx/2 ( dosar fond, filele 31 – 34 ) reiese că _____________.R.L. a fost autorizată să efectueze transport de persoane prin servicii regulate în perioada 01.07.2008 – 30.04.2013 pe traseul Ploiești – Câmpina – S_____, inclusiv cu microbuzul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, având ca stații inițiale Ploiești – Terminal Gara de Vest – Băicoi – Paralela 45.

În raportul agentului constatator I__ R___ ( dosar fond, fila 18 ) s-a consemnat că în data de 18.04.2012, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe ________________________ Ploiești, în zona McDonald s, a oprit pentru control microbuzul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ocazie cu care l-a sancționat pe conducătorul acestuia pe motiv că nu respecta traseul stabilit în licența de traseu.

Potrivit declarației martorului Z_____ C______ A_____, la data respectivă o pasageră din microbuz, care urcase de la Gara de Vest Ploiești, a solicitat recurentului - petent să coboare de urgență în stația Complex Nord și deși acesta i-a adus a cunoștință că nu are prevăzută în traseu respectiva stație, la insistențele acesteia, a oprit, context în care a fost sancționat contravențional ( dosar fond, filele 29 – 30 ).

Față de aceste probe, instanța de recurs constată că, prin raportare la temeiul de drept care a stat la baza sancționării recurentului – petent, fapta imputată acestuia a fost aceea de nerespectare a obligației de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație, ținând cont că stația R.A.T.P. McDonald s ( Complex Nord ) unde a fost constată abaterea nu era menționată în graficul de circulație pentru traseul Ploiești – Câmpina – S_____.

Cu toate acestea, chiar agentul constatator, în raportul său, a menționat că el a fost ce care a oprit microbuzul în acea zonă, pentru control, iar nu că acesta ar fi fost oprit voluntar de către recurentul – petent, aspect care rezultă și din cuprinsul plângerii contravenționale.

În aceeași măsură, agentul constatator a menționat că ar fi constatat că recurentul – petent nu respecta traseul stabilit în licența de traseu, iar nu pentru că nu ar fi respectat obligația de a nu opri în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație. Or, o astfel de abatere expusă în raportul agentului constatator, se încadrează în alte texte legale decât cele pe care s-a întemeiat procesul verbal, iar potrivit celor expuse mai sus, sancțiunea este aplicabilă operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu.

Chiar dacă punctul de vedere al agentului constatator contravine celor consemnate în actul sancționator, în mod contrar primei instanțe, tribunalul va da relevanță probatorie declarației martorului, care se coroborează cu cele menționate în procesul verbal, inclusiv cu poziția de la acel moment a recurentului – petent care, la rubrica pentru obiecțiuni a menționat că va depune contestație.

În aceste condiții, se va reține că recurentul - petent C____ C_______ nu a respectat obligația de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație, drept pentru care sancționarea sa contravențională a fost întemeiată.

Cu toate acestea, deși recurentul - petent a solicitat prin concluziile scrise depuse pentru termenul de judecată din 22.05.2014, pentru când prima instanță a amânat pronunțarea, să se analizeze împrejurările în care fapta a fost comisă, pentru a se verifica dacă sancțiunea avertismentului era oportună, iar aceasta nu a făcut o astfel de analiză în cuprinsul hotărârii recurate, tribunalul reține, în primul rând, că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, conform căruia dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta, drept pentru care a diminuat amenda stabilită inițial, în cuantum minim, de 8.000 lei, la 4.000 lei, reprezentând limita minimă prevăzută de legea contravențională mai favorabilă.

În al doilea rând, în ceea privește sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei aplicată pentru respectiva faptă de prima instanță, tribunalul are în vedere că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului. Totodată, conform art. 7 alin. 2 și 3 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Or, prin raportare la cauza de față, instanța de control judiciar constată că abaterea a fost comisă de către recurentul - petent pe fondul insistențelor unei pasagere de a coborî într-un alt loc decât cele prevăzute în graficul de circulație, în condițiile în care următoarea stație era amplasată la o distanță semnificativă, astfel încât, față de pericolul social concret al faptei săvârșite și de circumstanțele cauzei, apreciază că amenda aplicată, chiar dacă este în cuantum minim, este excesivă, scopul legii putând fi atins și prin atenționarea contravenientului, prin avertisment, asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 312 alin. 3 C. pr. civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurentul - petent C____ C_______ împotriva Sentinței civile nr. 7412/ 22.05.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 18.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va admite, în parte, plângerea și va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, menținând, în rest, sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul - petent C____ C_______, domiciliat în comuna Sângeru, ________________, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 7412/ 22.05.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 18.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul Prahova.

Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că admite, în parte, plângerea și dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Menține, în rest, sentința recurată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

L____ C____ M______ I___ O_____ ȘTEFUC L______

Grefier,

G_______ C_________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. I.O./ Tehnored. I.O./G.C. 2 ex/ 04.08.2015

J.F. D______ F______ I____ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX