Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2016:381.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 14/2016

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ M______ M________

Judecător M_____ D______ I_____

Grefier C______ P___

Pe rol judecarea apelului privind pe apelantul _________________ SRL - LA SEDIUL ADMINISTRATORULUI JUDICIAR SIOMAX SPRL și pe intimatul I____-I____________ TERITORIAL 6, formulat împotriva sentinței civile nr. 2708 din 02 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C______.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în baza art. 223 c.pr.civ. s-a solicitat judecata în lipsă, după care

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a reținut spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2708 din 02 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C______ s-a respins plângerea S_____ N__ ________________________> S_____ N__ ___________________ apel împotriva sentinței civile nr. 2708/02.03.2015 pronunțata de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX pe care o consideră a fi netemeinică și nelegală drept pentru care solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și, pe fond solicită admiterea plângeri contravenționale și anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx din 02.10 încheiat de I____ - I____________ Teritorial 6 (primit la sediul societății la data de 06.10.2014) prin care s-a dispus sancționarea unității cu avertisment și amendă contravențională în cuantum de 4000,00 lei. respectiv 2000.00 lei în termen de 48 de ore.

Apreciaza ca sancțiunea aplicată procesului verbal, pentru nerespectarea mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, este indubitabil nulitatea procesului – verbal aratand ca în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor iar în acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate martorului și semnătura acestuia, iar alin. 3) al aceluiași art. în lipsa unui martor agentul constat; va preciza motivele care au condus la încheierea proce sului-verbal .La rubrica „martor asistent", agentul constatator nu face de asemenea nicio mențiune.

Procedând la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, apreciem că din probele pe cart vom face în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul contestator este total eronată și corespunde realității.

Sustine ca nefiindu-le adusă la cunoștiinta contravenția, nu a putut face probe în susținerea sa. probe care pot să demonstreze contrar celor reținute de agentul constatator în procesul verbal.

Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2) nu interzice existența unor prezumții de fapt sau drept. însă prin reglementarea acestora statele trebuie să respecte cerința proporționalității înt mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

Modul în care operează această prezumție de legalitate a procesului-verbal nu trebuie să adu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisr dreptului la apărare al petentului.

Ori. în speță, apreciem că principiul proporționalității nu a fost respectat, fiind încălcat mod flagrant.

Ținând seama de faptul că sancțiunea amenzii nu este un scop în sine ci numai un mijloc reglare a raporturilor juridice, precum și de gradul de pericol social al faptei, relativ redus, apreciem ca sub aspectul individualizării, scopul educativ și preventiv al sancțiunii poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii "avertisment".

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece în mod corect instanța de fond a respins plângerea apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de control.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

În concret, prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx s-a aplicat apelantei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute si sancționate de art. 4, pct. 61 și art. 7, alin. 1 din H.G. 69/2012 reținându-se că nu a respectat obligația de a asigura autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu plăcuta cu dimensiunile maxime/autorizate.

Cât privește nesocotirea prevederilor art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001 – în sensul că procesul-verbal trebuia semnat de un martor, dat fiind refuzul petentei de a semna respectivul act -, așa cum a reținut și prima instanță, agentul constatator a specificat că "nu a fost identificat nici un martor la fata locului decat alt agent constataror care nu poate avea semna in calitate de martor iar numitul SP refuza sa isi asume calitatea de martor", astfel încât a procedat în conformitate cu disp. alin. 3 ale textului de lege anterior menționat care statuează că "În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.". În altă ordine de idei, o eventuală încălcare a acestor prevederi nu constituie motive de nulitate absolută a procesului verbal – art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzând că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” – ci un caz de nulitate relativă, care nu poate atrage desființarea actului decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, petenta nu a prezentat nici o dovadă că i-ar fi fost cauzată vreo vătămare în acest mod, din moment ce a avut posibilitatea să conteste actul de contravenție și să prezinte în fața instanțelor judecătorești – Judecătorie și Tribunal - toate probele pe care le considera necesare pentru a dovedi că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu corespunde realității. Astfel nu se poate retine sustinerea apelantei ca nefiindu-le adusă la cunoștiinta contravenția, nu a putut face probe în susținerea sa.

Susținerea apelantei conform căreia raționamentul instanței de fond este greșit din perspectiva aplicării art.6 din CEDO, astfel cum este interpretat în cauza A_____ contra României iar din această perspectivă procesul verbal nu este de natură să răstoarne sarcina probei ci sarcina probei aparține agentului constatator care trebuie să dovedească săvârșirea contravenției prin alte mijloace de probă decât procesul verbal, este neîntemeiată.

In speță, actul de constatare si sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția simpla de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, prezumție ce nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A n^o 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, n^o xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, n^o xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții .

Astfel, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile care nu trebuie depășite, în situația în care fapta contravențională reprezintă constatarea personală a agentului constatator, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența probelor propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea contravențională se respinge, soluția fiind dată astfel cu respectarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că, în speța dedusă judecății, instanța de fond a reținut nedovedirea de către petent a unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție.

Referitor la faptul că „sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, Tribunalul consideră aceste susțineri ca fiind neîntemeiate. În acord cu instanța de fond, instanța de control apreciază că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii. Astfel, ținând seama de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a determina pe recurentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor. Se va avea în vedere și atitudinea nesinceră a apelantei care nu a recunoscut săvârșirea faptei, contestând-o ceea ce denotă că sancțiunea avertisment ar fi insuficientă pentru atingerea scopului pedepsei precum si faptul ca nu a depus diligente nici dupa sanctionare pentru a remedia fapta constatata respectiv indeplinirea obligației de a asigura autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu plăcuta cu dimensiunile maxime/autorizate

Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul privind pe apelantul _________________ SRL - LA SEDIUL ADMINISTRATORULUI JUDICIAR SIOMAX SPRL cu sediul în Tîrgu J__, _________________, P+E județul Gorj și pe intimatul I____ - I____________ TERITORIAL 6, cu sediul procesual ales în Dr. Tr. S______, Splaiul M____ Viteazul, nr. 2C, jud. M________, formulat împotriva sentinței civile nr. 2708 din 02 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2016.

Red. 4 ex/MI/C.P. / 29 Ianuarie 2016