Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Recurs plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 28.04.2014

Completul compus din:

Președinte – A_____ L__________

Judecător – P_______ M_____

Judecător – P_______ L___

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 385

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul I____________ de S___ Pentru Controlul Transportului Rutier, I____________ Teritorial Nr. 3 Suceava în contradictoriu cu intimata ________________________, împotriva sentinței civile nr. 5509 din 13.05.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 5509 din 13.05.2013 Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta _________________. B_______ în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. – I____________ Teritorial nr. 3 Suceava împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx/02.08.2012, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei cu sancțiunea avertisment și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxxx.08.2012, s-a reținut că în urma controlului efectuat în data de 26.03.2012, ora 13:55, pe DN 29 km.33+500 (în apropiere de localitatea Baisa, județul B_______), asupra microbuzului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deținut și utilizat de petentă și condus de numitul P_______ A___, în timp ce efectua un transport rutier contracost de persoane în baza licenței de traseu ________ nr. xxxxxxx, în urma verificărilor efectuate în baza de date a Autorității Rutiere Române ARR, s-a constatat nerespectarea de către petentă a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române ARR prin completarea unui formular în formatul disponibil pe site-ul acesteia. S-a reținut că numitul P_______ A___ nu a fost declarat în baza de date a Autorității Rutiere Române ARR , acesta fiind angajat din data de 04.01.2010, motiv pentru care a fost sancționată petenta pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.5, pct.18 din H.G.nr.69/2012, cu amendă în cuantum de 3000 lei.

În drept, prima instanță, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.

Prima instanță a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx/02.08.2012 îndeplinește condiția legalității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art.34/O.G. nr.2/2001.

Prima instanță a constatat că petenta, prin plângerea formulată, nu contestă fapta reținută în procesul verbal de contravenție, dimpotrivă învederează instanței că fapta a fost corect reținută în procesul verbal contestat, invocând doar faptul că nu a avut cunoștință despre îndeplinirea acestei obligații.

Având în vedere că fapta a fost constatată în mod direct de agentul constatator și față de poziția de recunoaștere a petentei a situației de fapt, prima instanță a apreciat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condiției de temeinicie.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, prima instanță a reținut că potrivit art.34 din OG nr.2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar conform art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Având în vedere că petenta se află la prima abatere de acest gen, că a recunoscut fapta contravențională, că a intrat ulterior în legalitate prin încheierea Registrului CA din care rezultă îndeplinirea obligației pentru care petenta a fost sancționată, prima instanță a apreciat că aceasta va manifesta pe viitor un comportament în acord cu dispozițiile legale prin aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului, motiv pentru care a procedat la înlocuirea amenzii în cuantum de 3000 lei cu sancțiunea avertismentului.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxx/02.08.2012 prima instanță, în temeiul art.34 O.G. nr.2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta _______________, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. I____________ Teritorial nr. 3 Suceava și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în valoare de 3000 lei cu avertisment, a menținut procesul verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs recurentul I____________ de S___ Pentru Controlul Transportului Rutier, I____________ Teritorial Nr. 3 Suceava întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii ca nefondate și menținerea procesului-verbal de contravenție.

Recurentul a arătat că sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, solicitând în conformitate cu art. 304 indice 1 Cod procedură civilă verificarea acesteia sub toate aspectele sale.

Că, instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a făcut o motivație contradictorie față de cele dispuse în cauză, apreciind potrivit art. 21 al. 3 din OG 2/2001, că sancțiunea aplicată este vădit disproporționată față de faptă împrejurările sale, astfel încât a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei aplicată prin procesul – verbal încheiat, cu sancțiunea avertisment.

Că, în speță fapta nu poate fi considerată una cu gravitate redusă în sensul art. 7 al. 2 din OG 2/2001 având în vedere că pentru aceasta legiuitorul prevede sancțiunea minimă de 3.000 lei, cea maximă fiind de 6.000 lei, intimata fiind sancționată potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 18 din HG 69/2012 raportate la împrejurările concrete la care fapta a fost săvârșită.

Că, așa cum a reținut și instanța în motivarea hotărârii, rezultă clar că obligația de a comunica modificările survenite este în sarcina operatorului de transport rutier la care sunt angajați conducătorii auto, și că nu ne aflăm în situația inexistenței sau abrogării acestei obligații în vechea lege, ci există o continuitate a obligației care era prevăzută în Ordinul MTCT 1892/2006 la art. 38 lit. x.

Recurenta a mai arătat că inspectorii ISTTR au aplicat sancțiunea prevăzută de art. 5 pct. 18 din HG 69/2012, reglementată și de normele europene, privind încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, și că înlocuirea sancțiunii stabilite prin procesul – verbal de contravenție cu avertisment nu este de natură să conducă represiv și educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate, deoarece nerespectarea acestei obligații creează un pericol social față de toți participanții la trafic, fiind o faptă ce generează un risc ridicat de accident.

Intimata, deși legal citată, nu și-a exprima punctul de vedere în cauză.

Recursul formulat este nefondat pentru următoarele motive:

Soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, aceasta reținând în mod corect situația de fapt rezultată din probele administrate și aplicând în mod corect textele legale incidente.

Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind corespondența între gradul de pericol social al contravenției și sancțiunea stabilită, în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală a avertismentului nu este suficientă pentru a atrage atenția contravenientei asupra necesității respectării dispozițiilor legale și pentru a preveni în viitor săvârșirea de fapte similare.

Instanța de fond a ținut seama de aceste elemente, și a făcut o apreciere corectă a gradului concret al pericolului social, întrucât petenta se află la prima abatere, a recunoscut săvârșirea faptei și a intrat în legalitate, fapta nu a avut urmări grave, iar cuantumul sancțiunii pecuniare prevăzute de lege este unul împovărător.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul I____________ de S___ Pentru Controlul Transportului Rutier, I____________ Teritorial Nr. 3 Suceav, cu sediul în mun. Suceava, ________________________. 16B, județul Suceava, în contradictoriu cu intimata ________________________, cu sediul în municipiul B_______, _______________________ județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 5509 din 13.05.2013 a Judecătoriei B_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.04.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

A_____ L__________ P_______ M_____, P_______ L___ C____ I_____

Red. P.M.

Tehnored. C.I. /PM

2 ex./30.10.2014

Jud. fond A______ P____