Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX plângere la OUG nr. 195/2002

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂDĂUȚI, JUDEȚUL SUCEAVA

Sentința civilă nr. 3702

Ședința publică din 12 noiembrie 2015

Președinte: G_______ V____

Grefier : L_______ C_____

……

La ordine, soluționarea plângerii formulată potrivit OUG nr. 195/2002 de către petentul B_________ A_____, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20 martie 2015 de organe de control din cadrul Serviciului Rutier al IPJ Suceava, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, la dosar fiind atașate dovezile în acest sens.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a înaintat instanței din partea intimatului, în dublu exemplar, documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.

Instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rădăuți și declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, în condițiile în care contravenția a fost săvârșită și constatată în _________________________, aflată în circumscripția Judecătoriei Suceava și rămâne în pronunțare cu privire la această excepție.

Deliberând,

J U D E C Ă T O R I A,

Din lucrările dosarului, constată:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 04 august 2015, petentul B_________ A_____ a contestat procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20 martie 2015 de organe de control din cadrul Serviciului Rutier al IPJ Suceava, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 20 martie 2015, a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 195 lei, 2 puncte amendă și 2 puncte de penalizare, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul fără a utiliza centura de siguranță, însă solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, având în vedere gravitatea relativ redusă a faptei pentru care a fost sancționat contravențional.

Petentul a mai învederat că legiuitorul, prin art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care statuează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, a conferit , practic, posibilitatea instanței de judecată să analizeze proporționalitatea sancțiunii aplicate

Totodată, petentul a menționat că și din interpretarea dispozițiilor art.34 din OG nr. 2/2001, rezultă că instanța este cea care hotărăște asupra sancțiunii, instanța având dreptul și în condițiile art.31 din OG nr. 2/2001, să verifice modul de individualizare a sancțiunii aplicate și mai mult decât atât, legiuitorul conferă instanței posibilitatea să aplice sancțiunea avertismentului și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune (art.7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 ).

Petentul a mai arătat că art.6 din OG nr. 2/2001 reglementează posibilitatea ca această sancțiune a avertismentului să fie aplicată oricărui contravenient persoana fizică sau juridică.

Intimatul a formulat întâmpinare și a invocat excepția tardivității formulării/depunerii plângerii contravenționale, întrucât potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și se citează: „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia", arătându-se că un exemplar al procesului-verbal de constatare/sancționare a contravenției încheiat de către agentul constatator i-a fost înmânat petentului la data de 20 martie 2015, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) din OG nr. 2/2001 și calculând termenul de formulare a căii de atac împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/20 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 181 din Codul de procedură civilă, se constată că ultima zi de formulare/depunere a plângerii contravenționale a fost 06 aprilie 2015.

Pe fond, s-a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal, arătându-se că la data de 20 martie 2015, petentul a fost sancționat cu 2 puncte-amendă, respectiv 195 lei (cu posibilitatea achitării sumei de 97,5 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, în cel mult două zile lucrătoare) și cu sancțiunea complementară de aplicare a 2 puncte de penalizare, pentru nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță, în timpul conducerii autovehiculului cu nr. de înmatriculare TX 4389 AM, pe DN 2, în loc. Dănila, contravenția reținută în sarcina petentului fiind constatată direct de către agentul constatator - funcționar învestit cu exercițiul autorității de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, conform cărora „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier."

S-a mai apreciat că agentul constatator a efectuat corect descrierea, respectiv încadrarea juridică a contravenției săvârșite de petent, iar amenda aplicată este în limitele legale (limita minimă), iar procesul-verbal de constatare/sancționare a contravenției în cauză se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, neexistând niciun motiv ca instanța de judecată să pornească, în mod greșit, de la prezumția de rea-credință a agentului constatator și să rețină prezumția de nevinovăție a petentului.

Sub aspectul temeiniciei, s-a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a situației de fapt și a vinovăției contestatarului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. în această ordine de idei, în practica instanțelor (spre ex: Dec. Civ. nr. 1189 din 05.05.2005 a Tribunalului București, secția a VII-a), iar a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției", în sensul art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interpretarea contrară fiind de natură să perturbe, în mod grav, funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar foarte numeroase.

S-a mai învederat că petentul a formulat, respectiv depus plângere împotriva actului sancționator întocmit de către agentul constatator deoarece, la data de 07 mai 2015, a cumulat 15 puncte de penalizare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (1) lit. a) și art. 103 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, la cumularea a cel puțin 15 puncte de penalizare, permisul de conducere se reține, în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și cum plângerea contravențională suspendă executarea amenzii și, implicit, a sancțiunilor contravenționale complementare, introducerea acesteia a devenit o practică pentru cei mai mulți dintre conducătorii auto, cărora le sunt aplicate sancțiuni contravenționale complementare, de către polițiștii rutieri, pentru încălcarea regulilor de circulație stabilite în legislația rutieră.

Înainte de analizarea fondului cauzei, instanța a verificat dacă îi revine competența de a soluționa cauza.

Sub aspectul competenței teritoriale, instanța a reținut că, potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională se înregistrează sau se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în cazul de față, locul săvârșirii faptei fiind _________________________, aflat în circumscripția Judecătoriei Suceava.

Având în vedere cele de mai sus, instanța, găsind întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Rădăuți, văzând și prevederile art. 248 al.1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, ale art. 132 Cod procedură civilă, potrivit cărora „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă”, ale art. 129 pct.3 Cod procedură civilă, în conformitate cu care „necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”, o va admite, și în consecință, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite excepția necompetenței teritoriale.

Declină competența de soluționare a cauzei privind plângerea formulată potrivit OUG nr. 195/2002 de către petentul B_________ A_____, domiciliat în _______________________, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20 martie 2015 de organe de control din cadrul Serviciului Rutier al IPJ Suceava, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, în favoarea Judecătoriei Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică la data de 12 noiembrie 2015.

Președinte, Grefier,

G_______ V____ L_______ C_____

Red. VG/09.12.2015

Tehnored. LC/Ex.2