R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 177

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: P___ A_____ C______

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B________ C______ S_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, se prezintă martorii N________ R___, P_______ M_____ și P_______ D_____, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Petentul, personal, depune la dosarul cauzei un exemplar CD și bon fiscal.

Se procedează la audierea martorilor prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. În timpul audierii martorului N________ R___, petentul depune la dosar un CD pentru a dovedi relațiile de prietenie dintre martor și o persoană din firma Dasler.

Petentul personal depune la dosar raportul Z al casei de marcat, de la data încheierii procesului verbal contestat.

Martorul N________ R___ a solicitat a se reveni cu privire la amenda judiciară în cuantum de 200 lei aplicată anterior.

Avand cuvântul pe fond, petentul a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului verbal pentru motivele arătate în plângere.

Instanța reține cererea în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei D___ la data de 14 februarie 2012, petentul B________ C______ S_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, în principal, anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 02 februarie 2012 ori, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului.

În motivarea plângerii sale, petentul a învederat faptul că sancțiunea aplicată este una nelegală și netemeinică câtă vreme nedetașarea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare a fost determinată de lipsa uneltelor necesare pentru desfacere, atitudine a sa care a fost interpretată drept rea credință de către agentul constatator, fiind astfel sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei, concomitent cu reținerea talonului auto și a permisului de conducere.

A mai arătat petentul că nici agentul de poliție nu a avut posibilitatea de a detașa plăcuțele neavând uneltele necesare în acest scop, astfel cum acesta a precizat.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: proces verbal de contravenție în original și copie.

Intimatul a formulat întâmpinare (f. 13-14), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Cât privește legalitatea actului de sancționare, a arătat că acesta respectă prevederile art. 16 și 17 din OG 2/2001, fapta descrisă fiind reală iar sancțiunea aplicată corect individualizată, fiind proporțională cu gravitatea faptei. A mai arătat intimatul că legislația conferă actelor întocmite de un agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu prezumția de temeinicie și legalitate, sarcina probei aparținând celui care face o afirmație, petentul mărginindu-se să invoce o simplă stare de fapt, nesusținută sub aspect probatoriu prin administrarea unor mijloace de probă. S-a mai arătat că potrivit hotărârii pronunțată în cauza N____ c României, raportat la poziția de acceptare a petentului în momentul încheierii procesului verbal, invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite implică necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent, cât timp nu se invocă constrângerea petentului în semnarea procesului verbal cu mențiunea recunoașterii explicite sau implicite a faptei imputate.

În drept, a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă, OG 2/2001.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: copii declarații P_______ D_____, P_______ M_____ și N________ R___, proces verbal agent; proces verbal de contravenție, înscrisuri privind __________________, și a solicitat audierea în calitate de martori a celor sus arătați.

Prima instanță a procedat la audierea în calitate de martor a numitului P_______ D_____ F_____.

Prin Sentința civilă nr. 9802/22.11.2012 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale formulată de petent reținându-se că probele administrate de intimat în susținerea temeiniciei sancțiunii, respectiv proces verbal din data de 02.02.2012, declarații olografe ale numiților N________ R___, P_______ M_____ și P_______ D_____ sunt apte a face dovada faptei contravenționale reținută în sarcina petentului, care de altfel, nu a mai înțeles să procedeze la administrarea probei cu martorului anterior încuviințat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul care a criticat sentința atacată arătând că nu a fost citat pentru a se putea prezenta la proces, solicitând totodată audierea martorilor Lută S____, P_______ D_____ F_____, P_______ M_____ și N________ R___.

Tribunalul Hunedoara, prin Decizia nr. 680/R/2013 a dispus admiterea recursului formulat de petent, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a reținut de către instanța de control judiciar faptul că prima instanță nu a respectat dispozițiile Codului de procedură civilă cât privește martorul L___ S____, nepunând în vedere petentului să îl prezinte, sub sancțiunea decăderii din probă, ceea ce a determinat încălcarea dreptului la apărare al celui din urmă, impunându-se ca în rejudecare, instanța de fond să procedeze la audierea martorului propus de petent raportat și la susținerile acestuia din motivele de recurs.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei D___ la data de 29 august 2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar și a procedat la audierea martorilor L___ S____, N________ R___, P_______ M_____ L_____ și P_______ D_____ F_____.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02 februarie 2012, petentul B________ C______ S_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. 195/2002. Pentru aplicarea sancțiunii s-a reținut faptul că la data de 02 februarie 2012, orele 16.15, petentul nu a respectat dispoziția dată de agentul constatator, în calitate de polițist rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de a detașa plăcuțele cu nr. de înmatriculare de pe auto XXXXXXXXX, dispoziție dată în conformitate cu prevederile art. 58 ind. 1 alin. 2 din Legea nr. 38/2003 coroborat cu art. 3 alin. 1, 2 din Ordinul nr. XXXXXXXXXXXX.

În lumina jurisprudenței CEDO, se reține că în cauza A_____ contra României, instanța europeană a statuat faptul că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale fapt pentru care trebuie respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, în speță ale procesului verbal de constatare.

Din verificarea motivelor invocate de petent în susținerea plângerii, instanța reține că acestea vizează netemeinicia actului de sancționare.

Nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute pentru validitatea sa. Conform art. 17 din O.G. 2/2001: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului, lipsa denumirii și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite și a datei comiterii ei sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. În condițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale arătate, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, din întregul probatoriu administrat în cauză, cu privire la contravenția imputată petentului și care face obiectul prezentei plângeri, respectiv refuzul său de a detașa plăcuțele cu numărul de înmatriculare instalate pe autoturismul condus, instanța reține că petentul s-a limitat să expună o altă situație de fapt decât cea imputată, nesusținută din punct de vedere probatoriu. Astfel, susținerea petentului vis a vis de imposibilitatea de a detașa plăcuțele cu numărul de înmatriculare de pe autoturismul condus (recunoscând astfel implicit existența unei cereri din partea agentului constatator), câtă vreme nu deținea uneltele necesare desfacerii nu este confirmată de martorul L___ S____, încuviințat petentului, care în depoziția dată a arătat că imposibilitatea detașării plăcuțelor a fost determinată de lipsa calității de proprietar a autoturismului pentru petent, ce nu îi oferea posibilitatea de a realiza acest lucru. Același martor a mai arătat că plăcuțele cu numărul de înmatriculare puteau fi scoase cu ușurință din locașul în care se aflau de către agentul constatator, ușurință care în asemenea condiții ar fi trebuit să fie aplicabilă și pentru petent, contrar mențiunilor făcute în procesul verbal. Însă cele relatate de martorul sus arătat sunt contrazise și de cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal atașat la fila 16 dosar, care a precizat că, deși a încercat detașarea plăcuțelor cu nr. de înmatriculare, nu a reușit să le scoată din suport, depoziția dată fiind reținută drept una subiectivă.

Din declarațiile date de cei trei martori în fața organelor de poliție cu privire la refuzul de detașare imputat, respectiv cele aflate la filele 17 (N________ R___); 19 (P_______ M_____) și fila 22 (P_______ D_____ F_____), instanța reține că, la solicitarea agentului constatator, petentul nu a respectat dispoziția dată, refuzând detașarea plăcuțelor cu nr. de înmatriculare. Cele declarate în scris de cei trei martori indicați au fost confirmate atât la data de 22 noiembrie 2012 (f. 42) martorul P_______ D_____ F_____ menținându-și depoziția dată anterior în scris, cât și de cele declarate de ei în etapa rejudecării.

Astfel, deși de la momentul consemnării declarațiilor celor trei martori în fata organelor de poliție (februarie 2012) până la audierea în fața instanței a trecut un interval de timp de circa 2 ani, martorul P_______ M_____ a reiterat cele anterior declarate, auzind atât solicitarea agentului de poliție adresată petentului privind detașarea plăcuțelor cu nr. de înmatriculare, cât și refuzul petentului, fără a auzi discuții privind inexistența vreunei șurubelnițe. Același aspect privitor la refuzul petentului adresat agentului constatator a fost relatat și de martorul P_______ D_____ F_____, care la rândul său nu a putut oferi informații privind vreo discuție referitoare la lipsa vreunei unelte necesare detașării. Susținerea petentului cât privește imposibilitatea sa materială de a detașa plăcuțele cu nr. de înmatriculare nu poate fi coroborată nici cu cele relatate de martorul N________ R___ care deși cunoaște că s-a solicitat detașarea de către agentul de poliție, își amintește că s-a menționat inexistența unei unelte în acest sens, fără a putea indica cu certitudine cine anume a făcut acea afirmație. De altfel, această susținere a martorului nu a fost făcută de el în depoziția dată după momentul opririi petentului în trafic, deși aceasta a fost consemnată imediat după săvârșirea faptei.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Instanța va avea în vedere și disp. art. 3 alin. 1 din Ordinul 108/2010, potrivit cu care: reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare se face după demontarea acestora de către conducătorul autovehiculului, iar atunci când acesta refuză, de către agentul constatator, într-un spațiu destinat parcării. În vederea aplicării măsurii, conducătorul autovehiculului are obligația de a deplasa vehiculul în cel mai apropiat loc indicat de agentul constatator. Totodată, potrivit alin. 2 lit. a din același articol: în raport cu persoana care are calitatea de agent constatator, în caz de neconformare a conducătorului autovehiculului: polițistul rutier aplică dispozițiile legale în vigoare privind nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 280 lei, respectiv minimul prevăzut de lege pentru fapta reținută, echivalentul a 4 puncte amendă, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșită. Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă. Instanța reține însă că în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile legale, fapt pentru care reține ca nefiind oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, aceasta din urmă nefiind în măsură să contribuie la formarea unei atitudini de respectare pe viitor a valorilor protejate prin dispozițiilor legale încălcate.

Față de cele ce preced, raportat la probatoriul administrat, instanța reține plângerea contravențională formulată ca fiind neîntemeiată fapt pentru care va fi respinsă în consecință, procesul verbal de contravenție urmând a fi menținut ca legal și temeinic încheiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul B________ C______ S_____, cu domiciliul în Hunedoara, ____________________, ________________, ________________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în D___, _________________________. 130, județ Hunedoara având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 02 Februarie 2012.

Menține, ca legal și temeinic încheiat procesul verbal contestat.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 Ianuarie 2014.

Președinte, Grefier,

P___ A_____ C______, D_________ R_____,

Red. P.A.C.

Tehnored. D.R.

31.01.2014.

Ex. 5.

Exp. 2.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ÎNCHEIERE

Ședința Camerei de Consiliu din data de 20 ianuarie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: P___ A_____ C______

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol se află soluționarea cererii de reexaminare formulată de martorul N________ R___ împotriva încheierii de amendare pronunțată de Judecătoria D___ la data de 06 Ianuarie 2014.

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu lipsă martorul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța reține cererea în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea de reexaminare formulată la data de 06 ianuarie 2014, s-a solicitat de către martorul N________ R___ revenirea asupra măsurii amenzii aplicată de către instanța de judecată.

În motivarea cererii sale, martorul a învederat faptul că a fost prezent în vederea audierii sale pentru termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2014 la orele 09.30, oră la care dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX fusese apelat deja.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 06 ianuarie 2014, în baza art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură civilă s-a dispus aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei martorului N________ R___, reținându-se lipsa nejustificată la termenul de judecată deși martorul fusese citat cu mențiunea aplicării unei amenzi judiciare în caz de neprezentare.

Instanța reține însă că după apelarea cauzei în prezența petentului, martorul s-a prezentat în fața instanței motivând întârzierea sa de distanța existentă între localitatea sa de domiciliu (B___) și sediul instanței.

Potrivit art. 108 ind. 5 alin. 1 Cod procedură civilă: împotriva încheierii prevăzută la art. 108 ind. 4, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat, să se revină asupra amenzii sau despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Față de cele mai sus reținute, văzând că martorul a înțeles să își îndeplinească obligația instituită în sarcina sa de a se prezenta în fața instanței pentru a fi audiat, întârzierea acestuia fiind determinată de distanța existentă între localitatea sa de domiciliu (B___) și sediul instanței, în condițiile art. 108 ind. 5 alin. 3 Cod procedură civilă, cererea de reexaminare urmează a fi admisă urmând a se reveni asupra sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei aplicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite cererea de reexaminare formulată de petentul N________ R___ Ș_____, cu domiciliul în B___, _____________________________, scara A, _______________________ împotriva încheierii de amendare pronunțată de Judecătoria D___ la data de 06 ianuarie 2014 în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dispune revenirea asupra amenzii aplicată petentului în sumă de 200 lei.

Irevocabilă.

Dată în ședința Camerei de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 06 Ianuarie 2014.

Președinte, Grefier,

P___ A_____ C______, D_________ R_____,

Red. P.A.C.

Tehnored. D.R.

29.01.2014.

Ex. 2.