Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 920R

Ședința publică din data de 17.06.2013

Tribunalul constituit din:

Președinte: L_______ G______ A________

Judecător: N_______ M_____ N_______

Judecător: G_______ N_______

Grefier: T_____ S______

Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, împotriva sentinței civile nr. 4443/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul L____ N______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, după care:

Instanța constată că în cauză a fost solicitată judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 C.proc.civ., astfel încât, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și reține cererea de recurs în vederea soluționării.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4443 din data de 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul L____ N______ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.07.2011 și în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment și l-a exonerat pe petent de plata amenzii contravenționale, anulând măsura complementară privind suspendarea dreptului de a conduce.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul L____ N______, in contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.07.2011, încheiat de intimat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și anularea măsurii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce.

In fapt, petentul a arătat că la data de 01.07.2011 a condus utilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX către București, iar în ______________________ ce se deplasa pe banda a doua de mers în depășirea unui TIR aflat pe banda întâi, din cauză că acesta a încercat să ocupe banda pe care se afla petentul acesta, după ce s-a asigurat, a fost nevoit să iasă ușor pe sensul opus pentru a evita o coliziune și a continua depășirea.

Petentul a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind cazul fortuit, care înlătură caracterul contravențional al faptei. Petentul a menționat că, în chiar conținutul procesului-verbal, s-a consemnat: „Conducătorul pe care l-a depășit, când se afla paralel cu el, i-a tăiat fața.”

Petentul solicită, în finalul plângerii formulate, preschimbarea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și anularea măsurii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce.

In drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri si martori.

Analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.07.2011 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 670 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 al. 1 lit. i și art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e, respectiv art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator reținând că, la data de 01.07.2011, ora 15, pe DN 5 Jilava, petentul a condus utilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX din direcția G______, efectuând o manevră neregulamentară de depășire cu încălcarea liniei continue și intrând pe sensul opus. De asemenea se arată că nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprindea mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.

Cu privire la temeinicia actului contestat, instanța de fond a reținut faptul că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul verbal constatator al contravenției, iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea.

Oricum, petentul nu a contestat cele consemnate în procesul-verbal, ci doar a susținut că în cauză sunt incidente disp. art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind cazul fortuit, care înlătură caracterul contravențional al faptei având în vedere faptul că a fost nevoit să iasă ușor pe sensul opus, depășind linia continuă, pentru a evita o coliziune cu TIR-ul ce tindea să ocupe banda sa.

Instanța de fond nu a putut reține apărarea petentului, potrivit căreia în cauză sunt incidente disp. art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind cazul fortuit, având în vedere faptul că acesta presupune un eveniment exterior și absolut imprevizibil, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, petentul având posibilitatea de a prevedea o eventuală schimbare a direcției de deplasare a TIR-ului aflat pe banda întâi.

Instanța nu a putut reține depoziția martorului propus de petent și audiat în cauză, sub aspectul că la efectuarea manevrei de depășire petentul nu a depășit linia continuă, deoarece mărturia acestuia, sub acest aspect, a venit în contradicție atât cu cele consemnate în procesul-verbal de contravenție, cât și cu cele susținute de petent prin plângere.

Pe de altă parte, însă, instanța de fond a considerat că în cauză nu a avut loc o justă individualizare a sancțiunii aplicate.

Potrivit art. 5 al. 5 din O.G. nr. 2/2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Astfel, trebuie să existe un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei.

Potrivit art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, cu privire la contravenția prev. de art. 120 al. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, instanța a reținut că, deși în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind existența cazului fortuit, totuși, din conținutul procesului verbal contestat și depoziția martorului audiat, a rezultat că petentul a fost obligat la efectuarea manevrei de depășire neregulamentare, pentru a evita o coliziune cu TIR-ul aflat pe banda întâi de mers, culpa sa fiind redusă sub acest aspect.

În privința contravenției prev. de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, instanța a ținut seama de lipsa antecedentelor contravenționale ale petentului, întrucât, din datele existente la dosar, nu s-a putut aprecia dacă acesta a mai fost sau nu sancționat contravențional anterior, orice dubiu profitând petentului.

De asemenea instanța a ținut seama și de atitudinea petentului care, prin semnarea procesului verbal, a recunoscut, în esență, săvârșirea contravenției.

Pentru aceste considerente instanța a admis plângerea, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment și a anulat măsura complementară privind suspendarea dreptului de a conduce, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluții, recurentul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a formulat recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov – Secția Civilă la data de 18.03.2013, prin care a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și constatarea ca legal și temeinic încheiat a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.07.2011.

În susținerea cererii, recurentul a arătat că au fost efectuate verificări în aplicația “abateri” și a reieșit că petentul a mai fost sancționat cu reținerea permisului de conducere și cu aplicarea unor puncte de penalizare pentru comiterea unor contravenții, înaintând instanței fișa contravențională a petentului, pentru un probatoriu adecvat în cauză.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 8,9 din Codul de procedură civilă.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.

Analizând sentința civilă recurată, în raport de motivele invocate, tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.07.2011 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 670 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 al. 1 lit. i și art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e, respectiv art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator reținând că, la data de 01.07.2011, ora 15, pe DN 5 Jilava, petentul a condus utilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX din direcția G______, efectuând o manevră neregulamentară de depășire cu încălcarea liniei continue și intrând pe sensul opus. De asemenea se arată că nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Asa cum a retinut și instanta de fond, procesul verbal de contraventie a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de dispozițiile art 16 și următ.din OG 2/2001.

Este greșită soluția instanței de fond prin care a înlocuit sancțiunea amenzii contraventionale cu sancțiunea avertismentului.

Potrivit dispozițiilor art. 5 al. 5 din O.G. nr. 2/2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Astfel, trebuie să existe un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei.

Potrivit dispozițiilor art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Totodată, este greșită aprecierea instantei în sensul că petentul nu a mai fost sancționat anterior pentru săvârșirea altor abateri de la regulile de circulație. Dimpotrivă, din înscrisul depus de către recurenta-intimata la fila 9 din dosarul de recurs, rezultă că intimatul-petent a săvârșit mai multe abateri, încălcând în mod repetat regulile de circulatie, în concret, nu a respectat regulile privind viteza legală, depășirea și folosirea centurii de sigurantă.

Asa fiind, tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contraventie este legală și temeinică, aceasta este proportională cu gradul de pericol social concret al faptei comise și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, fiind respectate dispozitiile art 21 alin 3 din OG 2/2001.

În concluzie, tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contraventionale și ținând seama de pericolul social concret al faptei reținute în procesul verbal de contraventie, împrejurările în care a fost săvârșită fapta precum și de antecedentele contravenientului, nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art 312 Cod procedură civilă,tribunalul va admite recursul, va modifica sentința recurată și va respinge plângerea contravențională ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul formulat de recurentul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având sediul în București, sector 2, _______________________ nr. 7, împotriva sentinței civile nr. nr. 4443/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul L____ N______, cu domiciliul în Com. Comana, ________________________.

Modifică sentința recurată în sensul că:

Respinge plângerea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2013.

Președinte Judecător Judecător A________ L_______ G______ N_______ N_______ M_____ N_______ G_______

pentru judecător aflat în CO, semnează

Președinte Secție Civilă Jud. E______ M_____ O_____

Grefier T_____ S______

Concept red. gref. I.T.-17 iulie 2013

Red. Jud: N.G./2ex

Jud.fond : Ț_____ C_____ – Jud. Cornetu