Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3044/2015

Ședința publică de la 14 Octombrie 2015

Tribunalul constituit din :

PREȘEDINTE D______ D_____ A________

Judecător R_______ V_______

Grefier A_____ M_____ S_____ P_____

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta –petentă P________ S_____ M____ împotriva sentinței civile nr.850/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect- anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta –petentă P________ S_____ M____ avocat T_____ N______ cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar , lipsă fiind cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei apărătorul apelantei –petente a depus o cerere de strigare a cauzei la finele ședinței de judecată. Din partea apelantei –petente s-au depus note de probatoriu și note de ședință, însoțite de înscrisuri.

Tribunalul ia act că cererea de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, formulată de apărătorul apelantei –petente a rămas fără obiect , având în vedere că apărătorul s-a prezentat înainte de finele ședinței de judecată.

Apărătorul apelantei –petente arată că nu are cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor .

Apărătorul apelantei –petente, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri , proba testimonială cu un martor , respectiv L______ G_______ T____ domiciliat în comuna B_____, ________________________ , teza probatorie pe situația de fapt și a dovedi că datorită unor împrejurări fortuite petenta a fost nevoită să ajungă de urgență în Râmnicu V_____ și că aceasta a fost oprită de către un agent de poliție în afara localității . De asemenea, dorește să dovedească alte împrejurări cu martorul și momentul când petenta a fost oprită și sancționată contravențional de către agentul constatator . Solicită ca martorul să fie citat.

Totodată, apărătorul apelantei –petente solicită relații de la IPJ Argeș – Poliția Rutieră Argeș, în sensul de a se comunica atestatul operatorului radar al agentului constatator menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție , acesta nefiind depus la dosar. În condițiile în care acesta nu deține un atestat operator procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută. De asemenea, să se comunice manualul cinemometrului –radar, deoarece la dosar intimatul a depus o adresă din 2009 care nu este relevantă în cauză , în condițiile în care din planșele foto depuse la dosar rezultă și o dungă albă , ceea ce denotă faptul că aparatul se afla în autotestare și frecvențele acestuia dădeau anumite erori. Să precizeze intimatul în ce condiții a fost montat aparatul radar pe autoturismul respectiv, care nu era dotat corespunzător , dacă a fost influențat de condițiile meteo și dacă s-au respectat normele tehnice ale manualului radar.Să depună și planșe foto radar corespunzătoare, pentru a se vedea dacă petenta se afla în localitate sau în afara acesteia, deoarece din cele depuse la dosar se observă un autoturism mai mare și unul mai mic, pentru a se stabili dacă profită sau nu principiul in dubio pro reo față de apelanta –petentă.

Tribunalul, în baza disp. art. 478 alin. 2 coroborat cu disp. art. 479 alin. 2 C.pr.civ., încuviințează pentru apelanta –petentă și intimat proba cu înscrisuri, apreciind-o drept admisibilă și de natură a duce la soluționarea procesului, ia act că proba cu înscrisuri a fost deja administrată

Tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului , de materialul probatoriu administrat în fața instanței de fond, respinge proba testimonială cu martorul L______ G_______ T____ și proba cu înscrisuri constând în relații de la IPJ Argeș – Poliția Rutieră Argeș , astfel cum au fost solicitate de apelata –petentă , considerând că este suficient materialul probatoriu administrat în fața instanței de fond

Apărătorul apelantei –petente arată că nu are alte cereri prealabile de formulat

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul apelantei –petente, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat , pentru motivele arătate în cererea de apel. Solicită să se observe fila 98 dosar , fiind un tabel anexă la o adresa emisă de CNADNR ,din cuprinsul căreia rezultă că până la km 126 pe DN7 Draganu exista indicator de ridicare a tuturor restricțiilor Acest drum național are și categorie de drum european , in aceste condiții trebuie raportat la art.49 alin 2 din OUG 195/2002 , pe acest sector de drum limita de viteză este de 100 km/h , iar pentru celelalte categorii de 90 km/h. Lipsește atestatul operatorului radar , astfel că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută.

În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ , tribunalul declară dezbaterile închise și rămân în pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta –petentă P________ S_____ M____ împotriva sentinței civile nr.850/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că prin plângerea înregistrată la data de 16.04.2013, sub nr.XXXXXXXX72013, petenta P________ S_____ M____ ,în contradictoriu cu IPJ Argeș Serviciul Rutier, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/11.04.2013. În subsidiar, în temeiul art 34 rap. la art 7 si 21 alin. 3 din OG 2/2001, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii si sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 90 de zile, cu sancțiunea avertisment.

În fapt, a arătat că la data de 11.04.2013, în jurul orelor 10,45 se deplasa cu autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, din direcția Pitești către Rm-V_____, pentru rezolvarea unor probleme personale.

A fost oprită de către Politia Rutiera pe DN 7 în afara localității Draganu si a fost sancționată conform mențiunilor enumerate de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Procesul verbal atacat este ilizibil si în multe locuri indescifrabil cu mențiunea că i s-a pus procesul-verbal de contravenție în mână si a fost somată si chiar obligată să-l semneze.

După o scurta discuție în contradictoriu, după ce i-a spus agentului constatator că nu a avut viteza de 110 Km și că circula pe un sector de drum național a semnat procesul-verbal de contravenție. A menționat obiectiunile în procesul-verbal. După ce i-a înmânat procesul verbal de contravenție, polițistul i-a spus verbal că a fost sancționat cu amendă si reținerea permisului de conducere pe motiv că a avut viteza de 110 km si că a fost filmată cu aparatul radar.

Petenta a mai arătat că nu i s-a arătat filmul cu presupusa sa fapta, ci a fost acuzată în mod ironic ca a circulat cu viteza de 110 km/h.

Petenta a declarat că nu a depășit viteza legală, iar acuzația agentului de poliție este nefondată. A invocat art.6 din CEDO.

A învederat că agentul constatator a aplicat o amenda contravenționala în cuantum de 675 lei si sancțiunea complementara a reținerii permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile plus 9 puncte de penalizare, fără a individualiza amenda, din punct de vedere al cuantumului acesteia raportat la faptul că circula pe un sector de drum național fără a avea indicatoare pentru reglementarea regimului de viteza.

Pe fond, în raport de eroarea maximă tolerată prevăzută la punctul 3.1.1. lit. b din Norma de Metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Existând o eroare tolerată a cinemometrului de + 3% din valoarea convențională adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, conform Normei incidente, agentul constatator trebuie să aibă în vedere această marjă și să aplice sancțiunea mai ușoară.

În aceste condiții, socotește că instanța poate constata imposibilitatea aprecierii legalității si proportionalitati sancțiuni contravenționale aplicate.

Astfel, procesul - verbal contestat a fost nelegal întocmit si din punctul de vedere al încadrării si sancționării pretinsei fapte conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit e din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, retinând că agentul constatator nu a indicat locul si proba cu care trebuia sa dovedească că a condus autovehiculul cu o viteza de 110 km/h în localitate, ci indica numai DN7 Drăganu.

Asadar, conform dovezilor de la dosar consideră petenta că fapta nu exista si că procesul verbal de contravenție atacat este lovit de nulitate sub acest aspect, nefiind întrunite elementele contravenționale ale contravenției pentru care a fost sancționată, întrucât nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, si nici nu se poate stabili cu certitudine daca petenta a fost persoana care a condus autoturismul cu viteza de 110 km/h sau nu.

Petenta a mai invocat că datorită unor împrejurări fortuite, caracterul contravențional al faptei poate fi înlăturat. Aparatul radar de tip staționar nu poate fi amplasat în apropierea unei surse puternice de radiații electromagnetice, adică un stâlp de radio, televiziune, telefonie mobilă sau, cel mai des, o instalație electrică de înaltă tensiune. Aparatul radar trebuie să fie situat la cel puțin la 200 m de instalația electrică de înaltă tensiune, în afara câmpului electromagnetic. Ori acest lucru nu a fost dovedit de către agentul constatator, ci dimpotrivă rezulta că acesta se afla cel mai probabil într-o zona cu surse puternice de radiații electromagnetice, urmând a se stabili ulterior din planșele foto si proba testimoniala.

Petenta a mai învederat că instanța poate aprecia că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia normelor care reglementează circulația rutieră așa cum sunt ele reglementate de OUG 195/2002 și HG 1391/2006. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, urmează a reține că sancționarea sa cu amenda si măsura complementara constând în reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile pe drumurile publice plus 9 puncte de penalizare, în contextul circumstanțelor săvârșirii faptei, nu respectă proporția ce se impune a exista între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social concret al faptei pentru că sunt încălcate prev. art 21 alin 3 din OG 2/2001.

Așadar, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza si prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social, reținând si că nu s-a realizat nici un prejudiciu sau stare de pericol pe drumurile publice.

În altă ordine de idei, a arătat că intimata a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de legiuitor iar prezentarea generala, lipsita de conținut a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea absoluta a procesului verbal conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nulitate care nu este condiționata de dovedirea unei vătămări, văzând si că p-verbal de contravenție este ilizibil si greu de descifrat.

Procesul-verbal de contravenție este nul absolut, agentul constatator nementionând în acesta sancțiunea complementara a suspendării dreptului de a conduce si nici măsura tehnico-administrativa a reținerii permisului de conducere.
În drept a invocat art. 32 si urm., art. 148 si urm: art. 194 si urm. din noul cod de procedura civila, art. 118 din OG 195/2002 republicata, art. 121 si urm. din regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, art. 1, 7, 16,17, 21 si urm., art. 34 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, art. 24 din Constituție, art. 6 din CEDO, precum si alte dispoziții legale in materie.

A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.

La data de 23.12.2013 intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - SERVICIUL RUTIER a formulat întâmpinare.

În fapt a arătat că la data de 14.04.2013, petenta a fost depistata in timp ce conducea pe DN7, pe raza localității Draganu, jud. Argeș, autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare AG JDDB cu o viteza de 110 km/h, depășind cu 60 km/h viteza legala admisa pe acel sector de drum , fapt pentru care a fost sancționată cu amenda si i s-a reținut permisul de conducere auto in vederea suspendării conform art.111 al.1 lit. c din O.G.195/2002/R.

Viteza a fost inregistrata de aparatul radar dotat cu aparatura de supraveghere video. Dovada o face cu procesul verbal de constatare a contravenției, buletinul metrologic al aparatului radar, atestatul operatorului radar, fotografia radar si extras din registrul radar.

A apreciat intimatul ca nu este motiv de nulitate absoluta faptul ca procesul verbal nu a fost incheiat pe formularul tip din anexa 1 D , cu menționarea expresa a seriei aparatului radar.

Abaterea a fost constatata cu aparatul radar _________-xxxxxxxxx corespunzător buletinului de verificare metrologica depus la dosar care a fost folosit in regim staționar. Acesta este atestat metrologic, ceea ce înseamnă ca respecta normele tehnice menționate in N.M.L. 021/2005 cu tot ce implica elementele ie natura tehnica precizate in norme . A se vedea in acest sens adresa SR nr. xxxxxx din 29.10.2009 prin ;are v-au fost remise un set de precizări ale Biroului R____ de Metrologie Legala cu privire la aparatele de măsurare a vitezei de circulație a autovehiculelor si anume cele legate de marja de eroare , aprobarea de model si autotestarea.

Semnificația cifrelor si literelor care apar in planșa foto este următoarea : ` ,ID 0510" corespunde indicativului echipajului radar din fisa postului aflat in dotarea SR Argeș „T" (engl. target=tinta) reprezintă viteza de deplasare a autoturismului „283,260,255," corespunde numărului cadrelor de pe banda magnetica

Activitatea cu aparatul radar se desfășoară zilnic , pe 2-3 schimburi, pe drumurile unde s-au produs accidente rutiere cu consecințe grave , in baza unui grafic lunar, care este modificat in funcție de evoluția situației operative si care este document clasificat . Agenții de politie sunt obligați sa aiba la ei , pe toata durata executării serviciului , atestatul de verificare metrologica a echipamentului si atestatul de lucru cu aparatele radar (operatorii radar) alături de documentele de identitate personala , ale autoturismului si pe cele de constatare , precum si registrul de evidenta a abaterilor , insa nu sunt obligați sa le prezinte decât organelor de control abilitate .

In conformitate cu prevederile art. 109 al. 2 si 3 din O.G. 195/2002R „constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic" in cazul de fata măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor , „procesul verbal de contravenție se poate încheia si in lipsa contravenientului după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fara a fi necesara confirmarea faptelor de către martori, respectându-se prin acest mod de sancționare si prevederile art. 19 al. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Solicitam judecata si in lipsa .

A fost depus referatul în dublu exemplar pentru a se comunica si petentulul.

În drept își întemeiază punctul de vedere pe dispozițiile art. 205 N. C. Proc.Civilă, Legea nr. 180/2002 , 121 al.1 din HG 1391/2006, art.109 alin.2 și 3 și art.102 alin.3 lit. e din OG nr.195/2002 Rep precum și art.19 alin.3 din OG nr.2/2001.

Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Prin sentința civilă nr.850/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/14.04.2013, petenta P________ S_____ M____ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 675 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

S-a reținut că la data de 14.04.2013 aceasta a fost depistată în timp ce conducea pe DN 7 km 128 localitatea Drăganu, jud. Argeș, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 110 km/h în localitate, depășind cu 60 km/h viteza legală admisă pe acel sector de drum. A fost înregistrat cu aparatul radar montat pe auto XXXXXXXXX.

Împotriva procesului verbal contestat, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A_____ c. României, par. 66).

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Prin Decizia în interesul legii nr. XXII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu valoare de principiu că art. 17 din OG 2/2001 prevede limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, nerespectarea celorlalte dispoziții legale atrăgând nulitatea relativă a procesului-verbal doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petentă, anume insuficienta descriere a faptei, lipsa menționării locului faptei și a dovezilor, instanța a reținut că agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului-verbal atacat că petenta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 110 km/h în localitate, indicând astfel împrejurările care au generat fapta pentru care a fost sancționată (depășirea limitei de viteză). Totodată, instanța reține că nerespectarea art. 16 din OG 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă a actului contestat doar când se dovedește existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, iar petenta nu a făcut o astfel de dovadă. Mai mult, în actul contestat s-a indicat locul săvârșirii faptei ca fiind DN7 km 128 în localitatea Drăganu în care, potrivit relațiilor de la dosar filele 49-50, 98-101, limita de viteză este de 50 km/h. De asemenea, agentul constatator a menționat că proba săvârșirii contravenției se face cu înregistrarea video realizată cu aparatul radar montat pe auto XXXXXXXXX.

În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petentă, anume că intimatul nu a individualizat sancțiunea amenzii, instanța a reținut că petentei i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 675 lei, reprezentând 9 puncte amendă, fiecare punct fiind în valoare de 75 lei. Totodată, agentul a dispus și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Prin urmare, și această critică a petentei este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință.

În ceea ce privește marja de eroare invocată de petentă, aplicarea dispozițiilor art.3.1.1. lit. b și c din NML 021-05, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, conform căreia eroarea tolerată este de ± 3% sau ±4% din valoarea convențional adevărată pentru viteza egală sau mai mare de 100 km/h, nu este de natură să înlăture aplicarea dispozițiilor art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 rep.

Motivul de anulare a procesului-verbal referitor la marja de eroare a cinemometrului, care ar determina o altă încadrare a faptei contravenționale, invocat de petentă, este neîntemeiat, în condițiile în care erorile de toleranță cu privire la măsurarea vitezelor sunt avute în vedere exclusiv la acordarea aprobării de model și a buletinului de verificare metrologică și, în raport de „+” sau „ – ” la fel de bine la viteza constatată s-ar putea adăuga procentul de eroare, iar nu scădea această valoare. Măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, în sensul efectuării unor „ajustări” de scădere sau adunare. Operatorul radar nu face decât să constate valoarea măsurată, respectiv să înregistreze viteza afișată de aparatul radar. Astfel, prin certificarea metrologică a aparatului radar se atestă că acesta respectă condițiile legale, inclusiv în ceea ce privește marja de eroare de 3%, aceasta fiind luată în calcul la afișarea vitezei măsurate.

Referitor la faptul că cinemometrul era amplasat în apropierea unei surse puternice de radiații, astfel că valorile înregistrate de acesta sunt nereale, instanța reține că petenta nu a dovedit acest aspect, fiind doar o susținere în încercarea de a găsi un motiv de nulitate a procesului verbal contestat. Totodată, cu rea-credință petenta invocă faptul că agentul constatator a prezentat în mod succint fapta, în condițiile în care în procesul verbal de contravenție sunt indicate toate elementele de natură să individualizeze contravenția și să o încadreze în dispozițiile legale, respectiv elementul material, locul săvârșirii, data săvârșirii, persoana contravenientului, autoturismul condus de acesta, precum și modalitatea în care s-a constatat săvârșirea contravenției, respectiv cu ajutorul aparatului radar.

De asemenea, instanța a reținut că agentul constatator a menționat în actul contestat că aplică sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, această susținere a petentei fiind încă o dovadă a relei sale credințe în promovarea prezentei plângeri contravenționale.

Având în vedere că instanța a respins toate criticile de nelegalitate formulate de către petentă, pentru considerentele mai sus expuse, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și a procedat la analiza temeiniciei acestuia.

Astfel, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială și proba cu înregistrarea video.

Cu privire la situația de fapt, instanța a constatat că petenta a condus cu viteza de 110 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h (localitate – Drăganu), depășind astfel limita legală cu 60 km/h. Această stare de fapt reiese din probatoriul administrat în cauză, anume procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/14.04.2013, înregistrarea video și planșele foto, unde se poate observa fără niciun dubiu că viteza cu care autoturismul petentei a rulat și pentru care a fost sancționat este de 110 km/h.

Cu privire la legalitatea înregistrării vitezei efectuate cu aparatul radar, instanța a constatat că în prezent Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, prevede următoarele:

„5.2. Atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare.

5.2.1. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor montate pe masini, care functioneaza in regim stationar, sau atat in regim stationar cat si in regim de deplasare, trebuie sa se mentioneze marca si numarul de inmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuarii verificarii metrologice.

5.2.2. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie sa se mentioneze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe amplasamentul prevazut in buletinul de verificare metrologica."

Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.

În cauză, instanța a constatat că cerințele mai sus menționate (Norma de metrologie legala 021-05) au fost respectate.

Astfel în buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/24.08.2012 (fila 22) s-a menționat marca (DACIA L____), numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat radarul respectiv (XXXXXXXXX) și amplasamentul acestuia – în sensul că măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.

În procesul verbal este identificat autoturismul IPJ utilizat ca având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Deoarece aparatul radar poate funcționa numai pe o singură mașină și aceasta este identificată în procesul verbal, înseamnă că radarul montat pe ea este unul și același cu cel cu care s-a făcut înregistrarea de la dosarul cauzei, acesta fiind aparatul verificat metrologic.

Mai mult decât atât, aparatul radar este atestat că funcționa corespunzător conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/24.08.2012 (fila 22) și în staționare și în deplasare.

Întrucât în imaginile de pe planșele foto și din vizualizarea înregistrării video aflate la dosar se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv XXXXXXXXX, care se deplasează cu viteza de 110 km/h, instanța reține că este dovedit dincolo de orice dubiu că petenta a circulat cu această viteză, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Este neîntemeiată apărarea petentei conform căreia viteza legală de deplasare pe drumul unde a fost depistată conducând nu este de 50 km/h, având în vedere că astfel cum reiese din relațiile comunicate de Secția de Drumuri Naționale Pitești (f. 100) „sectorul de drum național situat pe DN7 se află pe teritoriul comunei Drăganu în localitatea Drăganu cuprinsă între km 126+775 – km 135+500 semnalizat corespunzător, conform Cărții Indicatoarelor Rutiere pe DN7. În conformitate cu prevederile Codului rutier, în localitate limita vitezei maxime admise este de 50 km/h”.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța a constatat temeinicia procesului-verbal contestat și a procedat la analiza proporționalității sancțiunii.

Instanța a reținut că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 675 lei pentru fapta reținută, este minimul prevăzut de textul legal incident (art. 102 alin. 3 OUG 195/2002).

În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța a constatat că petenta a condus cu 110 km/oră, viteza maxim admisă pe sectorul de drum pe care circula fiind de 50 km/h (localitate), creându-se în acest fel în concret o stare ridicată de pericol pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice, fiind depășită viteza legală cu 60 km/h.

Instanța a mai reținut că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.

În raport de acest criteriu, față și de atitudinea nesinceră a petentei și perseverența pe calea ilicitului contravențional (cazier auto – fila 65), și având în vedere și considerentele care îl preced, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta P________ S_____ M____, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate, cu consecința, în principal, a admiterii plângeii contravenționale, astfel cum a fost formulată, iar, în subsidiar, a înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului sau a aplicării unei sancțiuni mai blânde, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei contravenționale .

În motivarea apelului formulat, aceasta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a acordat importanța cuvenită principiilor prezumției de nevinovăție și in dubio pro reo, în condițiile în care sancțiunea a fost aplicată de un alt agent decât cel care avea competența de a folosi aparatul de tip cinemometru.

Apreciază că instanța de fond nu a precizat motivele pentru care nu au fost analizate cererile și apărările sale.

Prima instanță nu a analizat adresa emisă de CNADNR SA, aflată la fila 98 din dosarul de fond, din care reiese că la poziția kilometrică 128 încetează toate restricțiile, astfel încât nu este vinovată de săvârșirea faptei contravenționale.

Susține că hotărârea pronunțată este nelegală, instanța nu a dat dovadă de rol activ , și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art.7 din OG nr.2/2001 și a Normelor de Metrologie Legală NML 021-05.

Cum în partea de jos a fotografiei apare menționată litera „T”, înseamnă că aparatul de tip cinemometru nu și-a finalizat funcția de autotestare, nefiind verificat manualul cinemometrului și nici buletinul de verificare metrologică cu privire la acest aspect.

Nu rezultă că aparatul de tip cinemometru a fost montat de o persoană autorizată pe autovehiculul XXXXXXXXX, iar în mod greșit s-a reținut că nu operează marja de eroare prevăzută de art.3.1.1. lit.c din Normele de Metrologie Legală NML 021-05.

Menționează că prima instanță nu a administrat proba cu relații solicitată de la intimat și că din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei rezultă că se deplasa cu viteza de 104 km/h, astfel încât se impunea înlocuirea sancțiunii aplicate de agentul constatator.

Precizează că se bucură de toate garanțiile specifice art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de fond nu a analizat înlăturarea caracterului contravențional al faptei, determinat de existența unei împrejurări fortuite, și nici cererea sa de înlocuire a sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare la data de 08.07.2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispozițiile art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica privind modalitatea deficitară în care instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată, în sensul că nu a analizat cererile și apărările petentei, tribunalul constată că nu poate fi primită, în condițiile în care, prin hotărârea dată, s-a realizat o prezentare coerentă și efectivă a examenului critic al magistratului de natură să susțină rezultatul deliberării, dar și concordanța argumentelor cu aspectele deduse în judecată de către parte.

Totodată, prima instanță și-a îndeplinit obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt, impusă prin art.6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele G_______ contra României și Albina contra României).

Mai mult, apelanta nu a înțeles să precizeze care sunt argumentele ce nu au fost analizate în concret, susținerile acesteia referitor la acest aspect având un caracter generic.

Totodată, tribunalul apreciază că nici critica apelantei în sensul că procesul verbal ar fi lovit de nulitate absolută, deoarece procesul verbal ar fi fost întocmit de un alt agent decât agentul constatator nu este fondată.

Astfel, potrivit art. 15 din OG nr.2/2001 „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin 1 din OUG nr.195/2002 constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, alin. 2 stabilind că această constatare a contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace omologate și verificate metrologic.

Pe cale de consecință nu există nicio dispoziție legală care să impună agentului care a constatat săvârșirea contravenției să procedeze la întocmirea actului sancționator, iar, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Astfel, singura condiție stabilită de lege este ca persoana care a perfectat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției să aibă calitatea de polițist rutier, aspect care în cauză nu este contestat.

Această interpretare rezidă și din necesitatea organizării practice a activității agenților în domeniul rutier, fiind dificil de conceput ca aceeași persoană să poată înregistra o fapta contravențională constând în depășirea limitei maxime legale a vitezei, ca apoi să părăsească autovehicul unde se află montat aparatul de tip cinemometru și să încerce oprirea în trafic a persoanei care ar fi săvârșit presupusa faptă contravențională, pentru a-i aduce la cunoștință, în mod amănunțit, natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, astfel cum impune art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interval de timp în care ceilalți participanți la trafic nu ar mai putea fi supravegheați cât privește respectarea normelor rutiere în vigoare.

Raportat la dispozițiile art.254 alin.6 C.pr.civ., tribunalul reține că apelanta nu poate invoca lipsa de rol activ a primei instanțe, în condițiile în care acesteia îi incumbă culpa în neîndeplinirea obligației sale procesuale consfințite de art.10 alin1 C.pr.civ., de a-și proba pretențiile.

Totodată, apelanta nu a precizat în mod concret în ce constă această lipsă de rol activ, afirmațiile sale având un caracter general.

Adresa emisă de CNADNR SA, aflată la filele 98-102 din dosarul de fond, nu prezintă nicio relevanță cu privire la împrejurarea că, la locul săvârșirii faptei contravenționale, ar înceta toate restricțiile (deși susținerile apelantei în acest sens sunt nefondate, din verificarea Cărții indicatoarelor rutiere aferente tronsonului de drum cuprins între km 126+775-135+500 rezultând că nu există un indicator în acest sens-pozițiile 129-209, acesta existând anterior intrării în localitate, la poziția 126+500, dar efectele sale încetează în momentul intrării în localitatea Drăganu), față de împrejurarea că astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, registrul de abateri radar, și probele materiale depuse la dosarul cauzei, fapta contravențională a fost săvârșită pe raza teritorială a localității Drăganu, DN 7, la poziția kilometrică 133+800m.

Contrar celor susținute de petentă, tribunalul apreciază că mențiunile din cuprinsul actului sancționator, coroborate cu cele ale registrului radar, cu planșele fotografice și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei sunt suficiente pentru a proba că aparatul radar se afla montat în această locație, în condițiile în care petentul nu a administrat probe din care să rezulte contrariul, martorul propus de petentă, L______ G_______ T____, deși citat în mod repetat în fața instanței de fond, inclusiv cu mandat de aducere, neprezentându-se în vederea audierii (împrejurarea față de care, raportat la dispozițiile art.313 alin.3 C.pr.civ., solicitarea de încuviințare din nou a acestei probe în fața instanței de apel ar reprezenta o eludare a acestor prevederi legale).

Nu există nicio dispoziție legală care să impună obligația intimatului de a comunica apelantei dacă a fost făcută autotestarea la pornirea aparatului radar (oricum aceasta se realizează în mod automat, conform art.3.2.6 din NML 021-05 din 23.11.2005, astfel încât nu pot fi primite susținerile acesteia că nu s-a finalizat această procedură) și nici probele din care rezultă săvârșirea faptei contravenționale.

În ceea ce privește critica privind greșita încadrare a faptei contravenționale reținute în sarcina sa, determinată de existența erorilor tolerate, în momentul măsurării vitezei de deplasare a autoturismului petentului, tribunalul constată că astfel cum rezultă din art.3 al Normei de metrologie legală NML 021-05, acesta vizează „cerințele metrologice și tehnice” pe care aparatele de tip cinemometru trebuie să le îndeplinească în momentul verificării acestora, astfel încât acestea nu sunt aplicabile în momentul constatării vitezei de deplasare a unui autoturism.

Chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia contrariul, tribunalul constată că, față de împrejurarea că nu se poate stabili cu certitudine, în momentul măsurării vitezei de deplasare a autoturismului petentei, că aparatul de tip cinemometru a măsurat cu eroare această viteză, astfel cum este menționată prin art.3.1.1 lit.c din NML 021-05, sau că aceasta a fost în sens pozitiv sau negativ, nu pot fi primite susținerile apelantei în acest sens.

Contrar solicitărilor petentei, tribunalul apreciază că nu devine incident în prezenta cauză principiul in dubio pro reo, aplicabil în materie penală, în condițiile în care din probele administrate nu există nicio îndoială în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa, autoturismul său fiind surprins în timp ce circula în interiorul localității Drăganu cu o viteză de 110 km/h.

Un argument suplimentar că viteza de deplasare a autoturismului acesteia a avut această valoare este acela că, astfel cum rezultă și din înscrisul anexat de intimat întâmpinării la apelul formulat (fila 19 din dosarul de apel), indicativul „T” menționat în cuprinsul probelor materiale semnifică viteza de deplasare a autoturismului, nemaifiind necesară verificarea buletinului de verificare metrologică sau a altui înscris în acest sens.

Criticile apelantei privind încălcarea Normelor de Metrologie Legală NML 021-05, detaliate în cuprinsul cererii de apel, reprezintă doar simple susțineri ale acesteia, în condițiile în care nu a administrat nicio probă în acest sens.

Astfel, singurele cerințe de legalitate impuse de Ordinul nr.301/2005, astfel cum a fost modificat, sunt cele prevăzute la art.5.2.1. și 5.2.2. din acest act normativ, cerințe ce în cazul concret au fost respectate, buletinul de verificare metrologică, singurul act necesar a fi depus (nu și dovada omologării, cartea tehnică etc., cum susține petenta) îndeplinind toate condițiile impuse de lege, astfel cum a reținut și prima instanță.

Nu pot fi primite nici susținerile acesteia potrivit cărora a circulat cu o viteză mai mică decât cea de 110 km/h, respectiv de 104 km/h, din planșele fotografice rezultând contrariul, împrejurare față de care nu poate fi primită solicitarea acesteia, de altfel nelegală, de a i se aplica o sancțiune cu amenda contravențională, mai blândă.

Cât privește existența unei cauze de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei, respectiv caz fortuit, tribunalul constată că petenta nu a precizat în ce a constat acesta și nu a făcut dovada incidenței sale.

Pe de altă parte, contrar afirmațiilor sale, actul sancționator este lizibil întocmit și nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută sau relativă, dintre cele invocate de petentă, dezlegările date de instanța de fond în acest sens fiind corecte.

Măsura admiterii în parte a probei cu înscrisurile solicitate de petentă în fața instanței de fond este legală, raportat la tezele probatorii invocate de către acesta și înscrisurile solicitate, certificatul de omologare, ordinul de serviciu și graficul de patrulare, nefiind în mod evident utile cauzei, în lumina reglementărilor legale în vigoare.

În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de petentă și prevăzută de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reține că din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nu se poate susține de către petentă că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (cauza A_____ c.României).

Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acestuia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumții de fapt și de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franței).

Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârșită de petentă, încheind în acest sens un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspect necontestat de către acesta, reținând că planșele fotografice confirmă săvârșirea faptei de către petentă, în condițiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de acesta, iar sancțiunea aplicată acesteia nu este de o gravitate ridicată (amendă contravențională în cuantum minim și suspendarea dreptului de a conduce autoturismul), instanța apreciază că în mod corect s-a constatat că acesta se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa.

Reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentei, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, în condițiile în care petenta a circulat în interiorul localității cu viteza de 110 km/h, astfel încât nu se poate susține că fapta sa este de o gravitate redusă, care să fi justificat, eventual, aplicarea sancțiunii „avertisment”, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier, având în vedere că aceasta nu se află la prima abatere în materie contravențională, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de petentă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul formulat de apelanta –petentă P________ S_____ M____,domiciliată în Pitești, ____________________, județul Argeș împotriva sentinței civile nr.850/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER cu sediul în Mun. Pitești, ______________________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.

Președinte, D______ D_____ A________		Judecător, R_______ V_______
	Grefier, A_____ M_____ S_____ P_____

red.R.V.

dact. R.V./4 exp.-13.11.2015