DOSAR NR.8660 /94/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2001A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.05.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR: G_______ N_______

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta ____________________ împotriva sentinței civile nr.78/16.01.2014, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. 8660 /94/2013, în contradictoriu cu intimatul O______ NAȚIONAL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul a depus la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol după care

Tribunalul deliberând, admite cererea de repunere a cauzei și rol și dispune repunerea cauzei pe rol.

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel

T R I B U N A L U L,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.01.2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petenta ____________________, în contradictoriu cu intimata O______ NAȚIONAL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR, a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal de contravenție ____________, nr. xxxxxxx/18.01.2013, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar solicitând reducerea cuantumului amenzii aplicate.

În motivarea cererii introductive de instanță, petenta a arătat că în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 656/2002, privind prevenirea și sancționarea spălării banilor și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a actelor de terorism, astfel încât să poată fi aplicate textele de lege invocate în procesul verbal, în articolul 10 lit. a)-k) fiind indicate ăn mod expres și limitativ persoanele fizice și juridice care intră sub incidența acestui act normativ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 656/2002, privind prevenirea și sancționarea spălării banilor și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a actelor de terorism;

În susținerea cererii au fost depuse la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție ____________, nr. xxxxxxx/18.01.2013 ; notă de constatare nr. 2/18.01.2013; extras ONRC privind starea și sediul petentei; anexele 4 și 5 ale contractului de prezentare clienți din 01.08.2012.

La termenul din 13.05.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal încheiat.

Prin sentința civilă nr. 4256 pronunțată la data de 13.05.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B_____.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 16.07.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXX.

La termenul de judecată din data de 07.01.2014 instanța în baza art. 167 C.p.c a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile existente la dosar, probă pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ____________ nr. xxxxxxx/18.01.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 73.000 lei, reținându-se, în urma controlului din 03.12.2012 – 18.01.2013 de la sediul social, petenta a săvârșit contravențiile prevăzute de dispozițiile art 20, art 11, art 13 din Legea nr. 656/2002, fapte sancționate potrivit art. 28 alin. 1 lit. b din același act normativ. (f.9)

Astfel, potrivit art 20 din Legea nr. 656/2002, constituie contravenție încălcarea obligației de a „stabili politici și proceduri adecvate în materie de cunoaștere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidențelor secundare sau operative, de control intern, evaluare și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate și comunicare, pentru a preveni și a împiedica operațiunile suspecte de spălarea banilor sau finanțarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaților”.

În conformitate cu dispozițiile art 11 din Legea nr. 656/2002, constituie contravenție încălcarea obligației de a adopta măsuri de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului și, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare, de cunoaștere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, și a beneficiarului real.”

În fapt, s-a reținut că petenta a avut relații comerciale cu societăți străine, scop în care cooptează persoane pentru a promova un serviciu de marketing în scopul afacerilor comerciale fără a respecta principiul de cunoaștere a clientelei, nesolicitând documente pentru a se cunoaște și identifica beneficiatul real, a cunoaște cine acționarul persoanelor juridice.

Potrivit art 13 din Legea nr. 656/2002, constituie contravenție încălcarea obligației de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei.

Încălcarea obligațiilor mai sus enunțate se sancționează potrivit art 28 din același act normativ.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta indeplineste cerintele art 17 din OG nr. 2/2001, nefiind afectat de vreo cauza de nulitate absoluta.

Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art.1169 C.civ., contestatorului. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 OG 2/2001, „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. Nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitatea, nulitate relativă virtuală, care operează în condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 C.pr.civ., respectiv în situația în care petentul ar dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În cauză, instanța a apreciat că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost descrisă în mod complet, cu respectarea dispozițiilor legale precitate.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatt că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În cauză faptă prevăzută de art. 28 alin.1 lit.b din Legea nr. 656/2002 constituie contravenție

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.

D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Hotărârea A_____ împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO.

Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.

Instanta a înlăturat ca neintemeiate sustinerile petentei, aceaste fiind simple afirmatii ce nu se coroboreaza cu înscrisurile ce stau la baza procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește afirmațile petentei că aceasta nu îi sunt aplicabile normele prevăzute de Legea nr. 656/2022, instanța reține că petenta desfășoară activitate de consultanță pentru afaceri și management, obiect exercitat prin încheierea de contracte cu persoane juridice, ce se încadrează în sfera definiției art 2 lit k pct 3 din Lege, fiind așadar o entitate din cele prevăzute de art 10 lit g din actul normativ sus menționat.

Art 2 lit k pct 3 din lege definește noțiunea de furnizor de servicii, înțelegându-se și persoana fizică sau juridică ce furnizează un sediu social, domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate comercială. Totodată prevederile arătate se coroborează cu dispozițiile art 3 Cod civ .

Astfel, din contractele încheiate cu clienții reținuți în nota de constatare și în procesul verbal de contravenție, rezultă că petenta are calitatea de prestator și intermediar în vederea prestării anumitor servicii de marketing în numele companiilor.

Prin serviciul de intermediere, petenta se obligă să aducă clienți companiei care furnizează servicii de investiții, inclusiv tranzacții în monedă străină (FOREX) și a altor produse financiare, primind un comision în funcție de cuantumul sumelor introduse în sistemul de tranzacționare.

Din modul de desfășurare a activității, rezultă că petenta prestează servicii pentru societățile cu care a contractat, sens în care îi revenea obligația să aplice dispozițiile prevăzute de Legea nr. 656/2002.

In ceea ce priveste sustinerile petentei că art 2 lit k din Legea nr. 656/2002 este aplicabil doar furnizoriilor de servicii care desfășoară o activitate cu titlu profesional și nu o simplă activitate comercială, instanța le va respinge ca neîntemeiate, reținând că prestarea „cu titlu provesional” prevăzută de norma legală indicată vizează doar activitățile desfășurate de persoanele fizice, nu și de cele juridice.

În cazul persoanelor juridice se poate vorbi doar de serviciile prestate în conformitate cu obiectul de activitate al acestora, atributul specific persoanelor juridice fiind obiectul de activitate și nu profesia, așa cum este în cazul persoanelor fizice.

Prin urmare, în cazul oricărei persoane juridice (profesionist în sensul codul civil) nu se mai pune în discuție desfășurarea unei activități cu titlu profesional, ci de desfășurarea de activități în conformitate sau nu cu obiectul de activitate.

În ceea ce privește susținerile petentei că o parte dintre persoanele care în urma demersurilor acesteia ajung să contracteze cu societățile specializate devin clienții acestora” și nu ai petentei, instanța le va respinge ca neîntemeiate.

Potrivit contractelor încheiate de petentă cu diverse societăți comerciale, rezultă că aceasta este intermediar de servicii, prezentând clienți către Safecap Investments LTD ca aceștia să tranzacționeze valută în sistemul FOREX.

Potrivit deciziei Plenului ONPCSB nr. 496/2006, client reprezintă „orice persoană fizică, juridică sau entitate fără personalitate juridică cu care entitățile reglementate inițiază relații de afaceri sau pentru care prestează servicii ori care desfășoară alte operațiuni cu caracter permanent sau ocazional.”

Ca atare, se reține că petenta are un portofoliu de clienți, în sensul normelor mai sus enunțate, clienții prezentați fiind totodată și clienții petentei.

De asemenea, s-a constatat că petenta a desfășurat relații comerciale fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 656/2002, neîntocmind politici și proceduri adecvate în materie de cunoaștere a clientelei, neasigurând instruirea permanentă a angajaților cu privire la politicile și procedurile ce au ca scop prevenirea și împiedicarea operațiunilor suspecte de spălare a banilor sau finanțarea terorismului. Totodată se reține că petenta și-a încălcat obligația de identificare a clienților și a beneficiarului real a serviciilor prestate sau intermediate de aceasta.

Așadar, întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului verbal de contravenție și întrucât, în speță, nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a acestuia în ceea ce privește contravenția analizată, instanța constată că forța probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea aplicând o amendă orientată spre minimul special sau spre o sumă ce nu depășește jumătate din maxim.

Instanța a reținut că Legea nr. 656/2002 reprezintă transpunerea obligatorie pentru statul român a Directivei 2005/60/CE, obligațiile la nivel comunitar fiind aceleași pentru toți destinatarii din statele europene, iar potrivit art 39 din Directivă, statele trebuie să se asigure că persoanele fizice și juridice reglementate pot fi trase la răspundere pentru încălcări ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul Directivei, iar „sancțiunile trebuie să fie „efective, proporționale și descurajante.”

Instanța a mai reținut că, dând eficiență acestei prezumții, nu se încalcă proporția rezonabilă între interesul general al statului, în îndeplinirea rolului său de gardian al interesului public, de a reglementa materia contravențională, atât sub aspectul instituirii anumitor contravenții, cât și a procedurii de constatare și sancționare a acestora și interesul particular, reprezentat de interesul petentului la apărarea tuturor drepturilor personale ale petentei.

Raportat la gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunea este proporțională.

Față de aceste considerente, instanța a constatat că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunea este proporțională, motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.

Împotriva sentinței civile nr.78/16.01.2014, pronunțată de Judecătoria B_____ a formulat recurs petenta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

Primul motiv de recurs a constat în faptul că instanța de fond a reținut faptul că petenta ar avea calitate de subiect activ al contravenției și motivat de împrejurarea că obiectul principal de activitate constă în activități de consultanță pentru afaceri și management încadrându-se astfel în categoria prevăzută la art. 10 lit. g raportat la art. 2 lit. k pct. 3. din legea nr. 656/2002.

Astfel apelanta a arătat că interpretarea pe care ea o dă noțiunii de titul profesional nu se întemeiază pe disp. legii nr. 200/2004 ci exclusiv pe dispozițiile prin care acest act normativ definește activitățile exercitate cu titlu profesional ca fiind activități profesionale reglementate la art. 2.

În ceea ce privește susținerea instanței de fond potrivit căreia s-ar fi încălcat prevederile art. 11, 13 și 20 din legea nr. 656/2002, apelanta a arătat că nu efectuează niciun fel de tranzacții și investiții financiare cu nici un fel de persoane fizice și juridice și nici nu ar putea să efectueze asemenea tranzacții întrucât nu are în obiectul de activitate asemenea operațiuni comerciale și nu este autorizată în acest sens și nici nu dispune de un capital social minim potrivit art. 7 din legea nr. 297/2004

S-a mai arătat că persoanele fizice pe care le contactează telefonic pentru a le prezenta serviciile oferite de societăți străine autorizate nu sunt și nu pot fi considerați clienții săi, singurii clienți înregistrați în contabilitatea sa fiind cele patru societăți comerciale.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 304¹ C. proc. Civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingere recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivare s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că legea nr. 656/2002 se aplică recurentei întrucât art. 2 lit. K vizează doar activitățile desfășurate de persoane fizice nu și activitățile desfășurate de persoane juridice.

Intimata a mai arătat că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că petenta are un portofoliu de clienți, portofoliu care a fost prezentat către Safecap Investments Ltd, prin completarea unui formular electronic de către clienți.

Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor invocate, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ____________ nr. xxxxxxx/18.01.2013, apelanta petentă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 73.000 lei, reținându-se, în urma controlului din 03.12.2012 – 18.01.2013 de la sediul social, petenta a săvârșit contravențiile prevăzute de dispozițiile art 20, art 11, art 13 din Legea nr. 656/2002, fapte sancționate potrivit art. 28 alin. 1 lit. b din același act normativ. (f.9)

Astfel, potrivit art 20 din Legea nr. 656/2002, constituie contravenție încălcarea obligației de a „stabili politici și proceduri adecvate în materie de cunoaștere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidențelor secundare sau operative, de control intern, evaluare și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate și comunicare, pentru a preveni și a împiedica operațiunile suspecte de spălarea banilor sau finanțarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaților”.

În conformitate cu dispozițiile art 11 din Legea nr. 656/2002, constituie contravenție încălcarea obligației de a adopta măsuri de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului și, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare, de cunoaștere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, și a beneficiarului real.”

În fapt, s-a reținut că petenta a avut relații comerciale cu societăți străine, scop în care cooptează persoane pentru a promova un serviciu de marketing în scopul afacerilor comerciale fără a respecta principiul de cunoaștere a clientelei, nesolicitând documente pentru a se cunoaște și identifica beneficiatul real, a cunoaște cine acționarul persoanelor juridice.

Potrivit art 13 din Legea nr. 656/2002, constituie contravenție încălcarea obligației de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei.

Încălcarea obligațiilor mai sus enunțate se sancționează potrivit art 28 din același act normativ.

Tribunalul constată că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 și următoarele din OG 2/2001 fiind legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei tribunalul constată că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției dar, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Sunt nefondate motivele de apel prin care este criticată soluția instanței de fond în legătură cu modul de interpretare a legii 656/2002 și calitatea de contravenientă a apelantei petente.

Așa cum a reținut și instanța de fond, tribunalul constată că disp. art. 2 lit. K pct. 3 din legea 656/2002 definesc noțiunea de furnizor de servicii, înțelegându-se și persoana fizică sau juridică ce furnizează un sediu social, domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate comercială. Totodată prevederile arătate se coroborează cu dispozițiile art 3 Cod civ .

Astfel, din contractele încheiate cu clienții reținuți în nota de constatare și în procesul verbal de contravenție, rezultă că petenta are calitatea de prestator și intermediar în vederea prestării anumitor servicii de marketing în numele companiilor.

Prin serviciul de intermediere, petenta se obligă să aducă clienți companiei care furnizează servicii de investiții, inclusiv tranzacții în monedă străină (FOREX) și a altor produse financiare, primind un comision în funcție de cuantumul sumelor introduse în sistemul de tranzacționare.

Sunt nefondate și motivele de apel prin care apelanta petentă susține faptul că s-a reținut în mod greșit de către instanța de fond, încălcarea disp. art. 11, 13 și 20 din Legea 656/2002.

Persoanele prevăzute la art. 10 sunt obligate ca, în desfășurarea activității lor, să adopte măsuri de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului și, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare, de cunoaștere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, și a beneficiarului real. Persoanele prevăzute la art. 10 au obligația de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei în următoarele situații: a) la stabilirea unei relații de afaceri; b) la efectuarea tranzacțiilor ocazionale în valoare de cel puțin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacă tranzacția se realizează printr-o singură operațiune sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele;c) când există suspiciuni că operațiunea în cauză are drept scop spălarea banilor sau finanțarea terorismului, indiferent de incidența prevederilor derogatorii de la obligația de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei stabilite în prezenta lege și de valoarea operațiunii;d) dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinența informațiilor de identificare deja deținute despre client; e) la cumpărarea sau schimbarea în cazinouri de jetoane a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 euro. Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției, persoana fizică sau juridică obligată să stabilească identitatea clienților va proceda la identificarea de îndată a acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacției și când a stabilit că a fost atinsă limita minimă prevăzută la alin. (1) lit. b). Persoanele prevăzute la art. 10 au obligația să asigure aplicarea prevederilor acestei legi și în cazul activităților externalizate ori al celor desfășurate prin agenți. Instituțiile de credit și instituțiile financiare trebuie să aplice proceduri de cunoaștere a clientelei și de păstrare a evidențelor referitoare la aceasta cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezenta lege în toate sucursalele și filialele acestora situate în state terțe. Persoanele juridice prevăzute la art. 10 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura și cu limitele responsabilităților menționate. Persoanele prevăzute la art. 10 lit. a) - d), g) - j), precum și structurile de conducere ale profesiilor liberale prevăzute la art. 10 lit. e) și f) vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, cu precizarea naturii și limitelor responsabilităților încredințate, și vor stabili politici și proceduri adecvate în materie de cunoaștere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidențelor secundare sau operative, de control intern, evaluare și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate și comunicare, pentru a preveni și a împiedica operațiunile suspecte de spălarea banilor sau finanțarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaților. Instituțiile de credit și instituțiile financiare au obligația de a desemna un ofițer de conformitate subordonat conducerii executive, care coordonează implementarea politicilor și procedurilor interne pentru aplicarea prezentei legi. Persoanele desemnate conform alin. (1) și (2) răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentei legi. Dispozițiile alin. (1), (2) și (3) nu sunt aplicabile persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 10 lit. k). Instituțiile de credit și instituțiile financiare trebuie să informeze toate sucursalele și filialele lor situate în state terțe asupra politicilor și procedurilor stabilite potrivit alin. (2). Persoanele desemnate conform alin. (1) și (2) vor avea acces direct și în timp util la datele și informațiile relevante necesare îndeplinirii obligațiilor prevăzute de prezenta lege.

Tribunalul are în vedere faptul că din verificările efectuat de agenții constatatori asupra documentelor apelantei petente rezultă două categorii de clienți. Prima categorie menționați și evidențiați în contul 411 iar a doua categorie de clienți sunt cei care rezultă din contractul comercial încheiat cu Safecap Investments Ltd în data de 01.08.2012.

Totodată din cuprinsul contractului rezultă faptul că apelanta petentă deține un portofoliu de clienți prezentați către Safecap Investments Ltd prin completarea unui formular electronic de către clienți, dar care nu au fost identificați potrivit prevederilor art. 13 alin 1 din legea nr. 656/2002.

De asemenea din cuprinsul contractului rezultă că nu există un raport on- line oferit de Safecap Investments Ltd apelantei petente confirmând prin aceasta câți clienți și ce fel de clienți au fost prezentați către Safecap Investments Ltd.

Agenții constatatori au solicitat rapoarte despre clienți apelantei petente însă până la încheierea procesului verbal de contravenție nu au fost puse la dispoziția intimatei aceste documente.

Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit deciziei Plenului ONPCSB nr. 496/2006, client reprezintă „orice persoană fizică, juridică sau entitate fără personalitate juridică cu care entitățile reglementate inițiază relații de afaceri sau pentru care prestează servicii ori care desfășoară alte operațiuni cu caracter permanent sau ocazional.”

Totodată tribunalul constată că din probele administrate în cauză rezultă că apelanta petentă a desfășurat relații comerciale fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 656/2002, neîntocmind politici și proceduri adecvate în materie de cunoaștere a clientelei, neasigurând instruirea permanentă a angajaților cu privire la politicile și procedurile ce au ca scop prevenirea și împiedicarea operațiunilor suspecte de spălare a banilor sau finanțarea terorismului. Apelanta petentă și-a încălcat obligația de identificare a clienților și a beneficiarului real a serviciilor prestate sau intermediate de aceasta.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică iar în baza disp. art. 480 C. proc. Civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelanta ____________________ împotriva sentinței sentinței civile nr.78/16.01.2014, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. 8660 /94/2013, în contradictoriu cu intimatul O______ NAȚIONAL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.

Președinte Judecător

E______ M_____ O_____ G_______ N_______

Grefier

L_______ I___

Concept red. gref. L.I-

.Red. Jud: GN./4ex

Jud.fond :E________ M______ Iodăchescu– Jud B_____

Comunicat 2 ex.