R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR.258

Ședința publică din data de 23.01.2015

Completul constituit din:

Președinte - P______ A___ D______

Judecător – C_______ I______

Judecător – ȘTEFUC L______

Grefier- D______ D_____ R_____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în sect.6 București, __________________.401A, în contradictoriu cu intimata – petentă ____________________, cu sediul în București, ________________________. 5, _____________, ________________, împotriva Sentinței nr. xxxxx/15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, intimata petentă având obligația să înștiințeze instanța de schimbarea sediului.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat, în cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța reține cererea de recurs spre soluționare și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 06.06.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta ____________________ a formulat în contradictoriu cu intimata C_____ SA CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului - verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/15.05.2012, solicitând anularea actului sancționator.

În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că neachitarea rovinietei nu a fost intenționată, ci s-a datorat unei neglijențe de natură administrativă.

A mai arătat petenta că procesul verbal contestat este nul, întrucât nu poartă semnătura agentului constatator.

În susținerea plângerii, petenta a depus înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri

Prin sentința nr. xxxxx/15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă plângerea contravențională, fiind anulat procesul verbal de contravenție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentei că în ziua de 03.04.2012, vehiculul categoria E, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a circulat pe DN1, în localitatea Românești din județul Prahova, fără a fi înregistrat cu rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petenta a fost sancționată contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 2.750 lei fiind totodată obligată la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 3149,78 lei.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Printre criteriile de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale se regăsesc: modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.

Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile, prin raportare la criteriile enunțate, respectiv:

• existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
• toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
• legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

• textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentei, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în ziua de 03.04.2012, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 15.05.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța consideră că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petentă în susținerea plângerii.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 10.11.2014, prin care a solicitat admiterea recursului modificarea în tot a sentinței recurente, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiate.

Astfel, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.G. nr. 15/ 2002, apreciind că este prescrisă răspunderea contravențională, întrucât potrivit normelor legale incidente, procesul verbal se întocmește și se comunică în 30 de zile de la data constatării contravenției, iar aplicarea sancțiuni amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșiri faptei. A arătat că, în cauză, fapta a fost comisă în data de 03.04.2012, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 15.05.2012 prin procesul verbal contestat, în interiorul termenului de prescripție, de 6 luni de la data săvârșiri faptei. De asemenea, actul sancționator a fost comunicat intimatului – petent la mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, a apreciat că, prin adoptarea Legi nr. 144/2012, s-a urmărit ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, care coincide cu data încheierii procesului verbal, să nu se poată întocmi alte acte sancționatorii, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, fără însă a se institui un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât cel general, de 6 luni.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 modificată prin Legea nr.144/2012 procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatări contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1 (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Susținerea recurentei cum că, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, urmează a nu fi reținută, întrucât ceea ce primează este aplicarea legii mai favorabile.

Astfel, dat fiind rangul principiului consacrat de art.15 alin.2 din Constituție, tribunalul constată că acesta are caracter axiomatic și, consacrat ca atare, nu poate fi limitat de îndeplinirea unor condiții procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.

Față de aceste considerente, tribunalul în baza dispozițiilor art.312 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurenta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în sect.6 București, __________________.401A, în contradictoriu cu intimata – petentă ____________________, cu sediul în București, ________________________. 5, _____________, ________________, împotriva Sentinței nr. xxxxx/15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2015.

P_________ JUDECATORI

P______ A___ DANIELACÎMPEANU I______

ȘTEFUC L______

Grefier

D______ D_____ R_____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. Ș.L../Tehnored.D.D.R..

J.F. F_________ R_____ N______

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

2 ex./2015