DOSAR NR. : XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1584

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.09.2013

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR L____ C____ M______

JUDECĂTOR : B______ I____ H______

JUDECĂTOR : ȘTEFUC L______

GREFIER: M______ A___ M______

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs anulare proces verbal de contravenție formulată de recurenta C_____ SA - C______ cu sediul în _______________________, ______________. 401A, în contradictoriu cu intimata _______________, cu sediul în PLOIESTI, P_____, nr. 18, ____________________________ împotriva sentinței civile 3385/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit recurenta C_____ SA - C______ și intimata _______________,.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier de ședință care arată că, cererea este scutită de taxă de timbru, procedura este legal îndeplinită:

Față de lipsa părților la primul apel al cauzei, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, cauza este lăsată la o nouă strigare, la sfârșitul ședinței.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit recurenta C_____ SA - C______ și intimata _______________,.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier de ședință care arată că, cererea este scutită de taxă de timbru, procedura este legal îndeplinită:

Față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța reține cauza și rmâne în pronunțare pe cererea de recurs.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta _______________ a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012 încheiat de intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA, solicitand instantei nulitatea absoluta a procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale aplicate si a tarifului de despăgubire, iar in subsidiar, înlocuirea măsurii aplicate cu avertisment.

În motivarea cererii petenta a arătat că a fost sancționata cu amenda in cuantum de 250 lei si plata tarifului de despăgubire in cuantum de 28 euro pentru ca in data de 17.08.2011 a circulat pe DN 1 Romanești cu autovehiculul înmatriculat sub numărul XXXXXXXX fara a deține rovinieta valabila.

De fapt, a fost sancționata de 3 ori pentru aceeasi fapta, primind in acest sens 3 procese-verbale de constatare si sanctioare a contravenției.

Motivul pentru care a circulat in acea perioada fara plata rovinietei a fost acela ca autovehiculul este achiziționat in leasing, conform contractului de leasing financiar nr. 135/981 din data de 17.03.2011. Având in vedere acest fapt a considerat ca plata rovinietei trebuie făcuta de către deținătorul autovehiculului si nu de utilizatorul acestuia, in contractul de leasing nefiind menționata nici obligația de a achita rovinieta dar nici de a nu o achita.

In drept plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile art 5, alin 7 si art 21, alin3 din OG 2/2001.

În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar inscrisuri.

Legal citat, intimata a depus la dosar intreaga documentatie care a stat la baza intocmirii procesului verbal de contravenție.

In dovedirea plangerii a fost încuviintata proba cu inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a reținut urmatoarele:

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002 și sancționată de dispozițiile art. 8 alin. 2 din același act normativ, întrucât, pe DN 1 în localitatea Romanesti a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX aparținând acesteia fără a deține rovinieta valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța a constatat că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța a avut în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma consituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a constatat că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța a concluzionat că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța a constatat că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Prin urmare, instanța prin sentința civilă nr. 3385/20.02.2013 a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.

Împotriva sentinței menționată intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA a formulat cerere de recurs.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, liminând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și în nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni..

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 , art. 312 alin. 3 cod proc civ.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 cod proc. Civ.

Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezenta în fața instanței pentru a formula apărări.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 modificată prin Legea nr.144/2012 procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatări contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1 (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Susținerea recurentei cum că, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, urmează a nu fi reținută, întrucât ceea ce primează este aplicarea legii mai favorabile.

Astfel, dat fiind rangul principiului consacrat de art.15 alin.2 din Constituție, tribunalul constată că acesta are caracter axiomatic și, consacrat ca atare, nu poate fi limitat de îndeplinirea unor condiții procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.

Față de aceste considerente, tribunalul în baza dispozițiilor art.312 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta C_____ SA - C______ cu sediul în _______________________, ______________. 401A, în contradictoriu cu intimata _______________, cu sediul în PLOIESTI, P_____, nr. 18, _____________, J____ PRAHOVA împotriva sentinței civile 3385/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, L____ C____ M______ B______ I____ H______ Ștefuc L______

GREFIER,

M______ A___ M______

Red.Ș.L.

2 ex./29.09.2013

J.F I__ A________

Operator de date cu caracter personal 5595