Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3916/2015

Ședința publică de la 09 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE I____ P____

Judecător M______ B____

Grefier F______ G_______

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petenta ________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 1555/18.02.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de S___ pentru Controlul in Transportul Rutier ISCTR și având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată.

Constatând că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă și socotindu-se lămurit, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, deliberând, tribunalul constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 16.06.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta ________________ SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul in Transportul Rutier ISCTR, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ___________ nr. xxxxxxxx/07.05.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal contestat, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, conform art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG 37/2007, reținându-se că „în perioada 15.04.2014 ora 16.04 pana la 15.04.2014 ora 22.19 conducătorul auto S____ C_________ a depășit perioada maxima de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, respectiv cu 33 minute încălcând prevederile Regulamentului 561/2006 art.7 al CE”.

Petenta a învederat că fapta contravențională reținută în procesul verbal de contravenție contestat nu impunea măsura amendării, având in vedere ca șoferul a făcut dovada motivului pentru care a fost depășit programul de condus neîntrerupt prevăzut de actul normative sus indicat, cu 33 minute.

Astfel, acesta a prezentat agentului constatator situația întârzierii, si anume împrejurarea ca, pentru a găsi locul de parcare adecvat în vederea efectuării pauzelor, a condus autovehiculul depășind orarul impus cu 33 minute. În acest sens s-a făcut dovada cu bonurile de parcare.

A considerat petenta că răspunderea pentru fapta contravenționala prevăzuta de art.8 alin.2 pct.4 din OG 37/2007 si anume: "depășirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o ora si 30 de minute”, ca urmare a depășirii duratei maxime admise de 30 minute cu doar 3 minute, se afla sub incidența prevederilor art. 1351 din NCC, întrucât împrejurarea ca șoferul nu a reușit sa găsească un loc de parcare pentru oprire regulamentara in timp util, care astfel a generat întârzierea semnalata, constituie o situație de caz fortuit.

Totodată, a arătat că procesul verbal este încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin.1 si alin.3) din OG nr.2/2001 modificata si completata prin Legea nr. 180/2002.

Procesul verbal de constatare a contravențiilor reprezintă actul prin care se declanșează si la care se raportează activitatea de tragere la răspundere a celor care au săvârșit contravenții.

In acest sens, legiuitorul a prevăzut în OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificata si completata prin Legea nr.l80/2002, la art. 19 alin.1, obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a imprejurarilor reținute in procesul verbal de constatare a contravențiilor, in situația in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze actul de control. In acest caz, procesul verbal trebuia sa cuprindă datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia.

Totodată, art. 19 alin.3 din același act normativ prevede ca, in lipsa unui martor, agentul constatator are obligația sa precizeze motivele care au dus la incheierea procesului verbal în acest mod. In speța, intrucat contravenientul nu a fost de fata la incheierea procesului verbal se impunea confirmarea faptei reținuta de către agentul constatator de către cel puțin un martor, iar in lipsa martorului, agentul constatator trebuia sa precizeze motivul pentru care procesul verbal s-a incheiat in acest fel.

Faptul ca procesul verbal s-a incheiat la sediul intimatei ulterior constatării faptei contravenționale, nu are drept consecința înlaturarea dispozițiilor obligatorii prevăzute de legiuitor in art. 19 alin.1 si 3 din OG nr.2/2001 intrucat conform legii, procesul verbal de contravenție este actul prin care se constata contravenția si nicidecum alt inscris, iar procesul verbal contestat în cauza nu menționează că are in anexa alte înscrisuri care sa cuprindă mențiunile obligatorii prevăzute de OG nr.2/2001 mai sus menționate.

În aceasta situație, întrucât fapta reținuta nu este confirmata de martor, iar motivația agentului constatator cu privire la încheierea actului de control in acest mod nu poate acoperi aceasta necesitate, procesul verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 si alin.3) din OG nr.2/2001, modificata si completata prin Legea nr. 180/2002.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.7, art. 19, art. .31 alin.2 si art.32 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor asa cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.

S-a arătat, prin întâmpinare, că în data de 06.05.2014, orele 19:40, la controlul efectuat in trafic pe DN 65B Km. 3 in dreptul localității Pitești, județul Argeș, a fost oprit si veriticat ansamblul auto format din autotractor categoria N2 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXX si semiremorca categoria 03 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXX utilizat de către S.C. M___ T__ Speed S.R.L. si condus de către domnul S____ C_________, care efectua transport rutier contra cost de mărfuri in trafic național conform CCM xxxxxxx.

În urma analizării înregistrărilor cartelei tahograf a conducătorului auto, s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere continuă cu 33 minute în data de 15.04.2014 in intervalul orar 16:04 -22:19. A fost întocmit formularul de control in trafic ________ nr. xxxxxxx din data de 06.05.2014 care a fost semnat de către conducătorul auto, atestând astfel ca reale cele consemnate de către inspectorul de trafic in procesul verbal fara a consemna comentarii cu privire la fapta sau motivul derogării (conform art. 12) de la prevederile art. 6-9 din Regulamentul (EC) 561/2006, acestuia fiindu-i înmânat un exemplar.

Fapta prezintă elementele constitutive ale contravenției prevăzuta de art. 8, alin 2, pct. 4 din O.G. nr. 37/2007, si sancționată de art. 9 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.

Cu privire la motivul invocat de către contravenient in susținerea plângerii sale, respectiv pretinsa încălcare a art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, încălcare ce ar atrage, in opinia societății contraveniente cu sancțiunea nulității absolute, s-a arătat ca agentul constatator, la momentul întocmirii procesului verbal, a consemnat in cuprinsul actului constatator, prin bararea mențiunilor necorespunzătoare realității, faptul ca societatea contravenientă nu se afla de fata, motivând in mod corespunzător lipsa martorului care sa ateste absenta contravenientului de la locul întocmirii procesului verbal, in conformitate cu prevederile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.

În ceea ce privește ideea ca șoferul autovehiculului verificat ar fi putut semna in calitate de martor, consideră intimata ca aceasta este o posibilitate pur teoretica, in fapt conducătorul auto neputând fi obiectiv datorita raporturilor pe care le are cu societatea contravenientă.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OG nr. 27/2011 și OG nr. 37/2007.

Prin sentința civilă nr. 1555/18.02.2015, Judecătoria Pitești a respins plângerea formulată de petenta ________________ SRL, , în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul in Transportul Rutier ISCTR, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx/07.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 pct. 4 din OG nr. 37/2007 și care se sancționează în baza art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007, motivat de faptul că la controlul efectuat în trafic la data de 06.05.2014, orele 19:40 a fost oprit ansamblul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXX si semiremorca categoria 03 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXX condus de numitul S____ C_________, care efectua activitate de transport de rutier și s-a constatat că depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 minute, dar mai puțin de o oră și jumătate în data de 15.04.2014 în intervalul orar 16:04 -22:19.

Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu și că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

Cu privire la motivul de nelegalitate privind lipsa martorului s-a reținut că agentul constatator, la momentul întocmirii procesului verbal, a consemnat în cuprinsul actului constatator, prin bararea mențiunilor necorespunzătoare realității, faptul ca societatea contravenientă nu se afla de fata, motivând în mod corespunzător lipsa martorului care sa ateste absenta contravenientului de la locul întocmirii procesului verbal, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.

Din raportul contravenții conducători auto (fila 29 verso) rezultat în urma citirii datelor digitale aflate în memoria cartelei tahograf a conducătorului auto S____ C_________ a rezultat că acesta a comis o contravenție la Regulamentul 561/2006 pentru care a fost întocmit procesul verbal contestat. În perioada data de 15.04.2014 in intervalul orar 16:04 -22:19 a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute, respectiv cu 33 de minute.

Instanța nu a reținut apărările petentei privind depășirea timpului de conducere motivat de faptul că numitul S____ C_________ nu a găsit un loc adecvat de parcare, întrucât conducătorul auto avea obligația să caute înainte de terminarea timpului de conducere un loc de parcare pentru a nu se găsi în situația de a depăși perioada de conducere maximă continuă.

Coroborând probele administrate în cauza de față, instanța a constatat că situația de fapt reținută în procesul verbal contestat este temeinică, iar prezumția de nevinovăție a petentei este înlăturată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 3000 lei, instanța a constatat că aceasta a fost în mod corect individualizată, față de actele depuse la dosar și față de situația reținută, reținând că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate deoarece aceasta este orientată spre minimul prevăzut de lege. Având în vedere importanța reglementărilor din domeniul transportului rutier și ținând seama că aplicarea unui avertisment ar putea induce ideea de impunitate a faptelor, instanța nu a considerat necesar a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Împotriva sentinței sus menționate, în termen legal, petenta a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că instanța de fond a stabilit, eronat, situația de fapt și de drept, fără a avea în vedere probatoriul administrat în cauză, iar motivarea hotărârii este una generică.

La data de 29.10.2015 intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și probatoriului administrat în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța de fond a analizat legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, stabilind, corect, situația de fapt și de drept, în raport de probele și susținerile părților, iar cu privire la temeinicie arătând că susținerile petentei, privind depășirea timpului de conducere, nu pot fi reținute, în acest sens motivând că era obligația conducătorului auto să caute, înaintea terminării timpului de conducere, un loc pentru a parca autovehiculul.

Instanța a analizat procesul-verbal de contravenție contestat și prin prisma individualizării sancțiunii aplicate, constatând, în mod corect, că aceasta a fost corespunzătoare față de gradul de pericol al faptei sancționate.

Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul ca nefondat declarat de petenta ________________ SRL, cu sediul ales în București, V______ M_________ - la cab av L_______ E____, nr. 3, _____________, _________________, împotriva sentinței civile nr. 1555/18.02.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de S___ pentru Controlul in Transportul Rutier ISCTR, cu sediul în București, _______________________. 38, sector 1.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2015.

Președinte, I____ P____		Judecător, M______ B____
	Grefier, F______ G_______

Red. I.P.

Thnred. F.G. 23 Decembrie 2015, 4 ex

Jud fond M______ C_______ S________