Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1176/2015

Ședința publică de la 10 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_______ N_____

Judecător A________ I____ B_______

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta Z____ M_____ C_______ – CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în C________ _____________________, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE CONSTANTA- SERVICIUL RUTIER cu sediul în C________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria constanța în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar și respinge proba testimonială solicitată prin cererea de apel întrucât nu s-au indicat numele, prenumele domiciliul martorilor și nici teza probatorie.

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față constată.

Prin plângerea adresată Judecătoriei C________ la data de 14.08.2014, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul Z____ M_____ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C________ – Serviciul Rutier, a contestat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/07.08.2014.

Petentul a arătat că acesta este indescifrabil, constatările cuprinse în acesta nefiind clare, lizibile, fără echivoc, ceea ce conduce către nulitatea absolută a procesului verbal, motiv pentru care a solicitat transcrierea mecanica.

Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.

La plângere a fost anexată o copie a procesul verbal de contravenție atacat și a cărții de identitate a petentei.

Legal citat, organul constatator depus întâmpinare la data de 23.09.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată și a atașat o copie lizibilă a procesului verbal, transcrierea mecanică a acestuia, raportul agentului constatator.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/05 12 2014 Judecătoria C________ a respins plângerea contravențională ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria a reținut:”

Prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancționată, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 07.08.2014, ora 15,12, a condus autoturismul marca „Ford” cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, pe strada Soveja, dinspre _____________________-dul A________ L_________, și ajungând la trecerea de pietoni din zona Gravity nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcaj, pe sensul său de mers din partea dreapta a conducătorului auto.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de către petentă, se constată că acesta nu a depus originalul procesului verbal, ci doar o copie ilizibilă, însă procesul verbal este întocmit în mod corespunzător, mențiunile cuprinse în acesta fiind perfect lizibile, copia depusă la dosar de către intimat dovedind că acesta este lizibil, doar copia depusă de petentă nefiind corespunzătoare calitativ, împrejurare ce nu poate fi imputată intimatului

Se mai constată că art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenție fapta constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”, pe care o sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

La rândul său, art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 impune conducătorului auto să acorde prioritate de trecere „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Conform art. 98 alin. 4 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002, clasa a II-a de sancțiuni constă în aplicarea a 4 sau 5 puncte-amendă, petenta fiind amendată cu minimul special prevăzut pentru această contravenție, respectiv patru puncte-amendă, 360 lei.

Instanța apreciază că temeiul legal al incriminării faptelor este corect indicat în procesul-verbal.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Se mai reține că petenta a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea că nu a văzut pe nimeni pe trecerea de pietoni, însă nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta, deoarece nu a propus probe în contradovadă.

Așa fiind, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/07.08.2014, iar, față de ansamblul probator existent la dosar, se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.

Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate au fost individualizate în mod corect, persoanei în cauză fiindu-i aplicată o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina sa”.

Împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05 12 2014 a formulat apel petentul Z____ M_____ C_______ solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale.

În considerentele cererii de apel apelantul critică soluția primei instanțe arătând că pricina s-a soluționat doar cu administrarea probei cu înscrisuri fără a i se pune în vedere dacă dorește să propună și alte probe în dovedirea temeiniciei plângerii, deși dorea să fie administrată proba testimonială. Mai arată că a invocat faptul procesul verbal era ilizibil și astfel nu a fost în măsură să propună administrarea de probe. Consideră că indescifrabilitatea procesului verbal conduce la nulitatea absolută a acestuia.

Intimatul IPJ C________ nu a formulat întâmpinare la apel.

Examinând cauza în condițiile art. 476 cod procedură civilă instanța de apel va reține că apelul exercitat de petentul apelant este nefondat.

Prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional conform art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și art. 100 alin. 2 lit. b din OUG 195/2002 pentru săvârșirea unei fapte contravenționale constând în neacordarea de prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea trecerii de pietoni.

Se va reține că prima instanță a făcut o corectă apreciere asupra situației de fapt și a încadrării în drept în raport de probele administrate.

Instanța de apel va reține că procesul verbal presupus indescifrabil a fost comunicat în copie lizibilă însoțit și de o transcriere cu caractere tehnoredactate petentului o dată cu întâmpinarea depusă de intimat. Prin urmare, petentul în urma comunicării procesului verbal putea supune instanței necesitatea administrarea de probe, nefiind împiedicat în acest sens, cu toate că avea obligația conform dispozițiilor art. 194 cod procedură civilă să indice probele pe care dorește să le administreze în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată. Mai mult se va reține că procesul verbal i-a fost înmânat petentului imediat după întocmire și mai mult a declarat nu a văzut nici un pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni, prin urmare nu se poate susține că nu a cunoscut pentru ce faptă a fost sancționat contravențional.

De asemenea, se va reține că prima instanță a dat o corectă dezlegare fondului pricinii apreciind just atât asupra legalității cât și temeiniciei procesului verbal contestat. Tribunalul va reține că procesul verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.

Cu toate că prezumția nu este una absolută, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă, împrejurarea expusă de petent este de natură să inducă un dubiu cu privire la cele reținute prin procesul verbal. Însă în considerarea acestor limite rezonabile și în acord cu jurisprudența CEDO în privința prezumțiilor, actul de sancționare fiind rezultatul constatărilor personale ale agentului, prezumția de temeinicie a procesului verbal operează, motivat de împrejurarea că actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică ca urmare a încrederii în faptul că organul constatator consemnează exact faptele pe care le constată. Deși această posibilitate de apreciere a agentului constatator nu este mai presus de eroare, exces de zel ori abuz în cadrul plângerii contravenționale petentul poate evoca orice apărare din care ar putea să rezulte rezonabil exista a cel puțin unui dubiu cu privire la realitatea celor reținute în actul de constatare și sancționare. În cauza de față, tribunalul va reține că petentul a beneficiat de toate garanțiile procesuale puse la dispoziția sa și că prima instanță nu împiedicat pe petent să exercite aceste drepturi și nici nu i-a impus un probatoriu imposibil. De asemenea, tribunalul constată că prima instanță nu a pornit în cercetarea plângerii de la premisa că petentul este vinovat de săvârșirea faptei de care este acuzat, ci a valorificat valoarea atribuită procesului verbal așa cum aceasta a fost dezvoltată prin practica constantă a instanțelor naționale asigurând petentului posibilitatea să răstoarne prezumția simplă descrisă mai sus.

În ce privește faptul că prima instanța nu a pus în vedere petentului dacă dorește să propună și alte probe tribunalul va reține că procesul s-a desfășurat în ședință publică cu citarea corespunzătoare a părților, părțile având obligația să urmărească desfășurarea procesului și finalizarea acestuia potrivit principiului disponibilității, părțile având facultatea de propune acele probe pe care le consideră necesare sau oportune soluționării cauzei. Prin urmare, faptul că una dintre părți nu participă activ la soluționarea cauzei, nu impune judecătorului o corespondență cu părțile prin care acestea să fi întrebate în mod expres dacă mai doresc administrarea altor probe, mai ales în condițiile în care probele ce se vor administra trebuie indicate de reclamant prin însăși cererea de chemare în judecată. Tribunalul reține că petentul nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată administrarea nici unei probe și nici nu a exercitat de acest drept după comunicarea unei copii tehnoredactate a procesului verbal. Aceeași deficiență a fost constatată și de instanța de apel prin neindicarea numelui și adresei martorului ce ar fi putut fi audiat în apel.

În consecință, Tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sens în care apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta Z____ M_____ C_______ – CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în C________ _____________________, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE CONSTANTA- SERVICIUL RUTIER cu sediul în C________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria constanța în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.

Președinte Judecător

F_______ N_____ A________ I____ B_______

Grefier

E____ N_____

Red.jud. fond C. D___

Red. Jud. apel. A.I.B_______

4 ex