Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXX/2012

Decizia nr. 1061

Ședința publică din 19 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE T___ P______

Judecător D_____ S______

Judecător S_____ I____ T_______

Grefier C______ C______

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta intimată I____________ de Poliție al Județului Gorj, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXX/2012.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns administrator Cormoși M______ pentru intimata petentă S.C. C_______ S____ S.R.L. Stănești, lipsă fiind recurenta intimată I____________ de Poliție al Județului Gorj.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 159¹ alin. 4 C.pr.civ. stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază recursul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri asupra acestuia:

Administrator Cormoși M______ pentru intimata petentă S.C. C_______ S____ S.R.L. Stănești solicită respingerea recursului ca nefondat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. xxxxx din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXX/2012 a fost admisă plângerea formulată de contestatoarea S.C. C_______ S____ S.R.L., în contradictoriu cu intimata I____________ Județean de Poliție Gorj și a fost anulat procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/28.04.2011, întocmit de intimată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din conținutul procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/28.04.2011, rezultă că intimata i-a aplicat contestatoarei sancțiunea contravențională constând în amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990.

În fapt, în procesul-verbal s-a constatat că, la data de 24.04.2011, ora 3,30 contestatoarea a efectuat acte de comerț cu produse alimentare și băuturi alcoolice fără a avea autorizație de funcționare eliberată de organele abilitate.

La rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului s-a consemnat faptul că au fost necesare verificări la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Instanța a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația că persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Analizând probatoriul administrat, respectiv procesul-verbal întocmit și depozițiile martorilor Ciuta P____ M______ și R____ C_____ N______, instanța a constatat următoarele:

Martorul Ciuta P____ M______ a declarat că în data de 24.04.2011 se afla în fața bisericii din satul Stănești care este situată la 40 de metri de magazinul petentei și că a vrut să meargă împreună cu niște prieteni să bea un suc și a observat că magazinul era închis.

Din declarația aceluiași martor reiese faptul că nu a văzut nici o persoană care să își fi procurat produse de la magazin și că nu l-a văzut pe administratorul societății la slujbă.

Fiind ascultat martorul R____ C_____ N______ a arătat că în noaptea respectivă a stat mai mult pe afară, că nu a văzut persoane care să-și achiziționeze produse din magazin și că nu a văzut ușa magazinului deschisă după ora 3,30.

Declarațiile martorilor s-au coroborat cu susținerile petentei care a arătat că la data de 24.04.2011, magazinul a fost închis.

Instanța a apreciat că intimatul trebuia să dovedească faptul că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestate, având forța probantă a unui înscris, care datorită condițiilor în care a fost întocmit, nu conduc la formarea convingerii instanței, dincolo de orice dubiu rezonabil, că petentul a săvârșit contravenția în condițiile reținute în procesul-verbal de contravenție. În plus, constatările din procesul-verbal contestat nu au fost dovedite prin alte mijloace de probă de către intimat, deși a acesta a fost citat cu mențiunea de a înainta întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procesului verbal (dovada de împlinire a procedurii de citare - fila 9 din dosar).

Față de aceste aspecte, instanța a reținut faptul că potrivit articolului 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Instanța a apreciat că pentru a stabili situația de fapt trebuie să pună în balanță cele două prezumții respectiv prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal și prezumția de nevinovăție, al cărei principiu complementar este principiul in dubio pro reo. În acest sens, instanța a constatat că agentul constatator putea să ia declarații unora dintre persoanele care erau prezente în care să se consemneze aspecte legate de contravenția reținută în sarcina petentei.

Sarcina instanței de judecată este de a veghea la respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În exercitarea acestei sarcini, instanța a considerat că persoanei acuzate de săvârșirea unei contravenții trebuie să i se aducă la cunoștință toate probele pe care se întemeiază această acuzație. Or, în măsura în care un cetățean, care beneficiază de prezumția de nevinovăție, este sancționat, fără a i se prezenta probele pe care se întemeiază această „acuzație penală” – declarații de martori, fotografii, înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege, prezumția de nevinovăție se golește de sens, cel puțin în fața agentului constatator, dreptul cetățeanului sancționat contravențional transformându-se în sarcina de a sesiza instanța pentru a afla astfel motivul sancționării, pentru a determina agentul constatator să iasă din pasivitate.

Singura dovadă adusă de intimată în sprijinul acuzației contravenționale o reprezintă procesul-verbal, or potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Prin jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, ca garanție procedurală prevăzută de art. 6 din Convenția europeană, principiul egalității armelor, respectiv posibilitatea rezonabilă pe care trebuie să o aibă fiecare parte din proces de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă, precum și de a combate argumentele invocate de partea adversă.

Față ce cele precizate, instanța a reținut că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo.

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Dreputilor Omului, instanța a reținut că acesta este un principiu complementar prezumției de nevinovăție. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate, constatând că plângerea contestatorului este întemeiată, instanța de fond a admis-o ca atare și a dispus anularea procesului-verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta intimată I____________ de Poliție al Județului Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.

Prin motivele scrise de recurs, recurenta intimată a arătat că din documentele depuse la dosar rezultă fără dubiu săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată petenta.

Că, depozițiile martorilor audiați la societatea petentei nu sunt suficiente pentru a considera că prezumția de temeinicie a procesului-verbal a fost răsturnată, întrucât nici unul dintre martori nu a făcut referire la momentul constatării faptei, respectiv 24.04.2011, ora 3^30.

Față de motivele invocate a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii.

În baza art. 242. alin. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă la dezbateri.

Examinând critica formulată prin prisma materialului probator administrat în cauză și în raport de dispozițiile art. 304¹ Cod de procedură civilă, tribunalul reține ca fiind nefondat recursul dedus judecății, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, pe baza unui material probatoriu amplu, concludent și judicios administrat, a reținut în mod corect că singura dovadă adusă de intimată în sprijinul acuzației contravenționale o reprezintă procesul-verbal de contravenție contestat, proces-verbal care nu cuprinde arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, mențiuni obligatorii în raport de dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Or, în condițiile în care deși prin probele administrate, respectiv declarații de martori, intimata petentă a făcut dovada că în cursul nopții de 24.04.2011, și chiar în ziua precedentă, magazinul acesteia nu a fost deschis, cu toate că orarul de funcționare aprobat prin acordul de funcționare era 7,00 – 02,00, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există un dubiu referitor la prestarea de activități comerciale la ora 03,30, dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe și care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo.

În condițiile în care intimata nu a adus nici un fel de probe în susținerea celor menționate în procesul verbal de contravenție, de natură să formeze convingerea instanței, dincolo de orice dubiu rezonabil, că petentul a săvârșit contravenția în condițiile reținute în procesul-verbal de contravenție, deși a aceasta a fost citată cu mențiunea de a înainta întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procesului verbal, în mod legal instanța de fond, raportându-se la probele administrate, a procedat la anularea procesului verbal de contravenție.

Față de considerentele ce preced și având în vedere că sentința atacată nu este afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată I____________ de Poliție al Județului Gorj, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXX/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19 Decembrie 2012, la Tribunalul Gorj.

Președinte, T___ P______	Judecător, D_____ S______	Judecător, S_____ I____ T_______
	Grefier, C______ C______

Red. D.S./C.C.

Judecăt. fond A. D. T_______

2 ex./18.01.2013