cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.1345/A

Ședința publică din 26 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D____ D____

Judecător N___ B________

Grefier C_______ M____ C____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr.2256 din 1.04.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în contradictoriu cu intimatul-petent P__ D_____ S________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 12.10.2015 când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.

TRIBUNALUL

Prin sentința civile nr.2256 din 1.04.2015, Judecătoria Baia M___ a admis plângerea contravențională formulată de petentul P__ D_____ S________, cu domiciliul în loc. Baia M___, ____________________. 2, ____________, ______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx în contradictoriu cu intimatul IPJ Maramureș, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, jud. Maramureș, a anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.07.2014.

În considerentele sentinței prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.07.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 450 de lei pentru nerespectarea prevederilor art. 120, alin.1, lit. e) din R O.U.G nr. 195/2002.

În fapt, s-a reținut că la data de 23.07.2014, petentul a condus auto marca Toyota cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar pe D.N.1C, localitatea R____, la km 146-100m a efectuat manevra de depășire pe trecerea pentru pietoni, semnalizată cu indicatoare și marcaj rutier vizibil, a autoutilitarei cu semiremorcă cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

Instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție, conform art. 31 din OG nr. 2/2002.

Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității actului atacat.

Sub aspectul temeiniciei instanța a retinut faptul ca din analiza prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt consemnata de către agentul constatator până la proba contrară, petentului revenindu-i sarcina probei pentru răsturnarea prezumției relative de veridicitate de care se bucură procesul verbal contestat.

În primul rând, petentul a criticat mențiunea înscrisă la rubrica „Alte menținuni” din procesul-verbal, arătând că aceasta este eronată, precizând că nu a declarat recunoașterea faptei, motiv pentru care nici nu a semnat actul de constatare.

Instanța a constatat că procesul-verbal a fost semnat de un martor asistent, în condițiile în care s-a consemnat că petentul a refuzat semnarea acestuia.

Pe de altă parte, instanța a constatat că mențiunile cuprinse în procesul-verbal nu au fost confirmate de martorul asistent audiat în cauză, S____ C_________ (f.37).

Rolul martorului asistent este acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 19, alin.3 din O.G nr.2/2001.

Or, martorul audiat în cauză a declarat că a semnat procesul-verbal în urma prezentării unei situații de fapt de către agentul constatator, petentul nefiind de față în acel moment.

În cauză au fost reținute prevederile art. 120, alin. 1, lit. e) din O.U.G.195/2002, conform cărora, Se interzice depășirea vehiculelor: e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.

Pe fondul plângerii, instanta a reținut în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, dupa ce operează o distinctie între „infracțiuni” ca nucleu dur al dreptului penal și restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, stabilește că „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictetea.

Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Frantei, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A_____ împotriva României, Curtea constată ca finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlatura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contraventională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”

Procesul verbal de contravenție, prin el însuși, nu poate constitui singurul mijloc și unicul criteriu pentru aprecierea elementelor constitutive ale contravențiilor imputate, astfel încât în contextul unor probe insuficiente și ineficiente pentru formarea convingerii privind săvârșirea celor două fapte contravenționale, se deschide calea aplicării principiului in dubio pro reo, principiu căruia instanța îi va da eficiență.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a apreciat că plângerea contravențională formulată de petent este întemeiată și, în consecință a admis-o..

Împotriva sentinței a declarat apel IPJ Maramureș solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii în totalitate a procesului verbal de contravenție atacat.

Apelul nu a fost motivat în scris, însă prin reprezentantul IPJ Maramureș prezent în instanță a susținut că instanța de fond în mod greșit a analizat probele administrate în cauză.

Petentul, prezent în fața instanței a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

Analizând apelul formulat prin raportare la prevederile art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, precum și în raport de motivele invocate, Tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat.

Astfel, în condițiile în care starea de fapt reținută de procesul verbal nu a fost recunoscută în tot sau în parte, iar pe de altă parte nu a fost susținută probatoriu în nici un fel de agentul constatator, în mod întemeiat judecătoria a făcut aplicare principiului in dubio pro reo, respectând garanțiile procesuale decurgând din art. 6 din Convenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de IPJ Maramureș cu sediul în Baia M___, ___________________.37 împotriva sentinței civile nr.2256 din 1.04.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M___, județul Maramureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi 26 Octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

D____ D____ N___ B________ C_______ M____ C____

Red. D.D./18.11.2015

Tred. A.H./20.11.2015

JUDECĂTOR LA FOND A______ G________ B_____