Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din 30 ianuarie 2015

Președinte – U________ M______

Judecător – R_____ M______

Grefier – A____ E____

DECIZIA NR. 98 A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent V_____ C______ din B_______, _____________________, _____________, județul B_______, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN – București, sector 6, ____________________. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 5945 din 13.05.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul V_____ C______, lipsind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Instanța pune în vedere apelantului necesitatea completării taxei judiciare de timbru cu 10 lei, având în vedere că potrivit dispozițiilor OUG nr. 80/2013 taxa judiciară de timbru este de minim 10 lei, acesta angajându-se ca până la sfârșitul ședinței să complinească această lipsă.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părții prezente cuvântul asupra acestuia.

Apelantul V_____ C______ solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție. Precizează că nu el este cel care a circulat cu mașina, la momentul producerii contravenției fiind în Anglia. Totodată, arată că a formulat pe rolul judecătoriei acțiune privind radierea mașinii, cauză care are termen tot astăzi.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

La sfârșitul ședinței, se prezintă apelantul care depune la dosar chitanța nr. xxxxxxx/30.01.2015 în cuantum de 10 lei.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5945 din 13.05.2014, Judecătoria B_______ a respins ca neîntemeiată plângerea formulata de petentul V_____ C______ în contradictoriu cu organul constatator C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, menținând ca fiind temeinic și legal procesul verbal de contravenție R13 nr. xxxxxxx emis de intimată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/02.12.2013 încheiat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin CESTRIN București, petentul V_____ C______ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.

Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că, în ziua de 15.11.2013 vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului V_____ C______, a circulat pe DN 2 km 456 + 245 m, fără a deține rovinietă valabilă.

În drept, instanța de fond , în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate, astfel:

Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 16 și a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii sau semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România conform căruia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

Potrivit art. 9 alin. (2) din același act normativ, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În acest caz, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.

În conformitate cu dispozițiile art. 6 coroborate cu cele din art. 8 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, prin utilizatori înțelegându-se persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

A constatat prima instanță că, din probele administrate, mai exact contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit - din data de 29.08.2012 (fila 6) rezultă că în fapt autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost vândut la acea dată și din certificatul de atestare fiscală se face dovada că petentul a fost radiat din evidențele fiscale cu acest autoturism la acea dată (fila 7).

Deși autovehiculul a fost vândut, noul deținător nu s-a înregistrat cu această calitate în evidențele Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, astfel că petentul a figurat în tot acest timp ca deținător al autovehiculului.

Astfel, chiar dacă în fapt autovehiculul era vândut, cât timp vânzarea nu s-a operat și în Cartea de identitate a autovehiculului și nu a fost eliberat certificatul de înmatriculare pe numele noului proprietar, instanța de fond a considerat că în mod corect la data de 02.12.2013 petentul a fost identificat ca fiind utilizatorul autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, și, pe cale de consecință, sancționat contravențional pentru că a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Referitor la sancțiunea aplicată, instanța de fond a apreciat că nu se impune reindividualizarea acesteia. Având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța de fond a reținut că sancțiunea a fost corect aplicată.

Cu toate că, la prima vedere, neachitarea rovinietei de către petent nu s-a datorat relei sale voințe, ci împrejurării că noul deținător al mașinii nu și-a respectat obligația de înscriere a autovehiculului pe numele său și de a achita rovinieta în calitate de utilizator al autovehiculului, prima instanță a apreciat că împrejurarea că acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligația, nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentului.

Astfel, a constatat prima instanță că din analiza documentelor depuse, se desprinde concluzia că petentul nu a făcut demersurile, în conformitate cu Ordinul 1502/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie, în sensul radierii acestuia de pe numele său și din baza de date MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, pentru opozabilitate. Mai mult decât atât, a reținut prima instanță că din ansamblul dispozițiilor legale în materie, se desprinde concluzia că legiuitorul a instituit o răspundere contravențională obiectivă a persoanei prevăzute în evidențele Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor ca titular al dreptului de proprietate.

De asemene, a apreciat prima instanță că ar fi de neconceput ca o dublă neglijență, a vânzătorului și a cumpărătorului, să constituie un temei de înlăturare a caracterului contravențional al unei fapte. În aceste condiții, s-a mai apreciat că exonerarea de răspundere contravențională, ar putea fi interpretată ca o încurajare de eludare a dispozițiilor legale.

A mai constatat prima instanță că, în situația în care ar fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, petentul are posibilitatea recuperării prejudiciului creat, de la persoana responsabilă.

Față de cele expuse mai sus plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată și a fost menținut ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx întocmit în 02.12.2013 de intimată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petent V_____ C______, prin care a solicitat schimbarea întot a hotărârii apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție, pentru inexistența laturii subiective. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea cererii de apel s-a menționat că prima instanță a soluționat procesul fără a ține seama că V_____ C______ nu mai este proprietarul automobilului din data de 29.08.2012, dată la care s-a radiat din evidențele Direcției de taxe și Impozite Locale B_______ . Mai arată apelantul că din punct de vedere subiect contravenția presupune culpă, iar în ceea ce îl privește el a respectat toate prevederile legale, însă nu a putut face înscrierea pe numel noului proprietar, acest fapt nefiind permis de lege.

Totodată arată apelantul că prima instanță a soluționat cauza fără a avea în vedere prevederile art. 21 din O.G. nr. 2/2001 , potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei , test de lege față de care solicită reindiviualizarea amenzii aplicate, în sensul înlocuirii cu avertisment.

Intimatul C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN – București a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria B_______ , ca fiind legală și temeinică.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele:

Având în vedere situația de fapt reținută de prima instanță tribunalul apreciază că Judecătoria B_______ a stabilit în mod corect că petentul se face vinovat de comiterea contravenției pentru care a fost sancționat. Astfel din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezultă cu certitudine că petentul este proprietarul înscris în certificatul de înmatriculare al autoturismului nr. XXXXXXXXXX. Faptul că apelantul a înstrăinat autovehiculul încă din anul 2012 și că din motive independente de voința sa mașina nu a fost înmatriculată pe numele noului proprietar, nu conduce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei reținute în sarcina sa, acest fapt putând fi luat în calculul circumstanțierii sancțiunii

Relativ însă la regimul sancționator, se constată că prima instanță nu a apreciat corect gradul de pericol social al faptei în raport de art. 21 (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.

Asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, gradului de pericol social al contravenției săvârșite trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă.

Astfel, deși petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, față de împrejurările concrete în care fapta s-a săvârșit, tribunalul apreciază că pericolul social al acesteia este redus. Tribunalul reține că apelantul , în vederea corectării acestei neconcordanțe între numele proprietarului înscris în cartea de identitate a mașinii și situația de fapt reală, a formulat o acțiune în instanță împotriva cumpărătorului.

Astfel, rezultă că în cauză nu s-a făcut dovada persistenței apelantului într-un comportament contravențional (similar) și anterior sancționat, dovadă care să ateste ineficiența aplicării unei sancțiuni pur morale. Or, este știut că scopul principal al sancțiunii contravenționale este acela de a corija spiritul de responsabilitate socială al contravenientului, corijare care se impune a fi realizată în funcție de „rezistența” concretă la educare a destinatarului măsurii sancționatorii. Desigur, în condițiile în care petentul V_____ C______ ar reitera comportamentul contravențional analizat în cauză, aplicarea unei sancțiuni mai severe s-ar impune cu necesitate.

Față de cele reținute tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată – cu amendă în cuantum de 250 lei - este disproporționată în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite și că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni pur morale.

Totodată, este necesar a fi observat și faptul că aplicarea amenzii contravenționale nu trebuie să reprezinte un scop în sine, legiuitorul urmărind ca prin sancțiune contravențională cetățenii să fie reeducați, să conștientizeze asupra răspunderii pe care o au, și nu în ultimul rând să se prevină săvârșirea în viitor a altor fapte de aceeași natură.

În consecință, în baza art. 480 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul declarat de V_____ C______ împotriva sentinței civile nr. 5945 din 13.05.2014, pe care o va schimba în parte, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei , aplicată prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/02.12.2013, cu sancțiunea AVERTISMENT.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelantul petent V_____ C______ din B_______, _____________________, _____________, județul B_______, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN – București, sector 6, ____________________. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 5945 din 13.05.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că admite în parte plângerea contravențională și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal _______.13, nr. xxxxxxx/02.12.2013 încheiat de intimată cu sancțiunea AVERTISMENT.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 30 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ A____ E____

Red. U.M. /19.02.2015

Jud. B____ P___

Dact. A.E. /Ex. 4