Dosar nr. 10.XXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1604

Ședința publică din 28 octombrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul G_____ I___, domiciliat în mun. Suceava, ____________________, ______________, ___________________, împotriva sentinței civile 5630 din 27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic Talpalariu G______, pentru intimatși petentul apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbateri.

Petentul apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, nu știe motivul pentru care i-a fost suspendat permisul de conducere, mai mult, nu a avut nicio abatere reținută în sarcina sa.

Așa fiind, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 5630 din 27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul G_____ I___ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx emis de către intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, la data de 16.08.2014.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la 16.08.2014 de IPJ Suceava contravenientul G_____ I___ a fost sancționat cu 4 puncte amendă, în valoare de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120 lit. i) din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin. 3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, fapta constând în aceea că la data de 16.08.2014 ora 08¹⁸, pe DN 17 km 238 +350 m, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX a depășit autoturismul RENAULT cu nr. XXXXXXX în zona de acțiune a indicatorulului „depășirea interzisă” și peste marcajul longitudinal simplu continuu. Procesul-verbal atacat este semnat de petent, fără alte mențiuni.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a considerat că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, proba faptului că petentul a depășit pe linia continuă fiind făcută prin constatările directe ale agentului de poliție. Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, această prezumție fiind permisă instanței așa cum arată și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ contra României, în care a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

De asemenea, art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție, iar potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentului, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art.120 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 „se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;”.

Potrivit art.100 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea de către conducătorul de autovehicul.

Din analiza acestui text de lege rezultă că petentul era obligat să se abțină să efectueze manevra de depășire dacă pentru efectuarea manevrei se încalca semnificația indicatoarelor din zonă.

Deși petentul a menționat că depășirea a fost efectuată în condițiile în care autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a semnalizat dreapta, s-au aprins stopurile pe frână, reclamantul crezând că va opri, aceasta reprezintă afirmație a persoanei sancționate contravențional este contrazisă de probele administrate. Astfel, din înregistrarea radar rezultă că petentul a intrat în depășirea autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în timp ce acesta de deplasa regulamentar pe drumul public, autoturismul nefiind „ieșit aproximativ 80% de pe partea carosabilă”, astfel cum a susținut petentul (f.38). Mai mult, înregistrarea radar infirmă și susținerea în sensul că depășirea a fost efectuată fără a încălca linia continuă, fiind vizibil marcajul longitudinal continuu de la locul săvârșirii contravenției, cât și acțiunea petentului de încălcare a marcajului longitudinal.

Față de aceste aspecte instanța a constatat că în mod corect a fost reținută în sarcina petentului contravenția prevăzută de art.120 alin.1 lit. i) din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului, față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este ridicat, fapt ce rezulta din împrejurarea că au fost încălcate normele privind circulația pe drumurile publice, în condițiile în care la locul faptei exista marcaj longitudinal continuu, mai mult, exista pericolul de a se produce un accident de circulație, în condițiile în care pe sensul opus de mers ar fi circulat un alt autoturism (petentul trebuind să conștientizeze că acest pericol există, în momentul în care depășeste marcajul longitudinal continuu, intrând pe sensul opus de mers).

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că la data de 16.08.2014, s-a deplasat cu autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietate personală, pe direcția de deplasare Ilișești – Suceava și, în mers, autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a semnalizat dreapta, s-au aprins stopurile pe frână, iar el a crezut că oprește și a intrat în depășire.

A precizat petentul că, în momentul în care era paralel cu autoturismul Renault, acesta a mărit viteza și a fost forțat să depășească, cu toate că era în raza de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” și limitare de viteză, astfel că nu se consideră vinovat, iar sancțiunile aplicate nu sunt în concordanță cu starea de fapt.

Petentul a menționat că în cei 40 de ani de activitate ca și conducător auto, nu a avut nicio abatere, cu toate că a parcurs peste 2.000.000 km.

A arătat că instanța de fond s-a pronunțat doar pe baza constatărilor personale făcute de agentul constatator, fără a analiza cu obiectivitate și ține cont de ansamblul circumstanțelor în care a avut loc fapta.

A arătat că situația de fapt trebuie stabilită funcție de ansamblul probatoriului administrat în cauză și nu doar prin prisma constatărilor personale făcute în mod direct de agentul constatator care, fără a fi coroborate cu alte mijloace de probă, nu pot face dovada deplină a situației de fapt și a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, motiv pentru care consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare garantat de legislația internă și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii față de criteriile prev. de art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, dacă conducătorul autoturismului Renault cu nr. XXXXXXXXX ar fi avut o conduită corectă în trafic, nu ar fi fost obligat să efectueze manevra de depășire, aceasta fiind situația de fapt care l-a obligat să efectueze manevra, pentru a nu fi expus unui pericol de accident prin coliziune.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 25 iunie 2015, intimatul a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat în mod corect s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Cât privește temeinicia acestuia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.proc.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Or, probele administrate în cauză,respectiv înregistrarea se suport CD depusă de intimat coroborată cu raportul agentul constatator, nu relevă nici un dubiu asupra existenței faptei. Așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond ,din înregistrarea radar rezultă că apelantul a intrat în depășirea autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în timp ce acesta se deplasa regulamentar pe drumul public.

Față de considerentele expuse mai sus se apreciază ca fiind nefondate susținerile apelantului care a arătat că a fost nevoit să depășească autovehiculul mai sus menționat.

În plus se reține că apelantul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză(deși, potrivit art. 249 C. pr. civ., lui îi revenea această probă), astfel că în mod corect prima instanță a considerat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii, ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, care este unul ridicat, în mod corect instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor normative mai sus menționate.

De asemenea Tribunalul constată că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune în cauză, dat fiind gradul ridicat de pericol social al contravenției săvârșite de apelant,respectiv depășirea unui alt autoturismul în zona de acțiune a indicatorulului „depășirea interzisă” și peste marcajul longitudinal simplu continuu.

Pentru aceste considerente, va constata că motivele invocate de apelant sunt nefondate și în baza art. 480 al.1 C.proc.civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul G_____ I___, domiciliat în mun. Suceava, ____________________, ______________, ___________________, împotriva sentinței civile 5630 din 27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

N______ D_____ C_______ O_________ G_______ J____ I____

Red. O.G.

Jud. C_____ A___

Tehnored. J.I.

4 ex. – 17.12.2015