Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - recurs – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 454

Ședința publică din 04 iunie 2014.

Președinte P_____ C_______

Judecător N______ D_____ C_______

Judecător O_________ G_______

Grefier V_________ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de petenta S.C. „V_____ C________” SRL B_______, _________________. 18, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR – Inspectoratul Teritorial nr. 3 Zona N-E Suceava, ______________________. 16, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic Irima C_____ pentru intimat, lipsă fiind recurenta.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1168 din 27.02.2013 Judecătoria Suceava a respins plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. V_____ C________ S.R.L., cu sediul în B_______ _________________. 18, jud. B_______, împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2012, în contradictoriu cu intimatul M_________ T______________ și Infrastructurii – Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR cu sediul în sector 1, București, ______________________. 38, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2012 întocmit de către intimatul M_________ T______________ și Infrastructurii – Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, petenta S.C. V_____ C________ S.R.L. Suceava fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 4000 lei, în baza art. 8 alin. 1 și pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 republicată, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în sarcina sa că, la data de 23.10.2012 ora 13:09, pe DN2, km 430, la ________________________ dinspre Fălticeni, a fost oprit pentru control ansamblul vehicul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX/ XXXXXXXXXXXXX, condus de către conducătorul auto Ghitun S_____ C_______, care transporta un autoturism al firmei de la Tg. M____ la B_______, iar la controlul înregistrărilor tahograf de pe cardul conducătorului auto sus menționat, s-a constatat lipsa înregistrării pentru perioada 20.10.2012 ora 09:14 până pe 22.10.2012 ora 06:42 și alte perioade lipsă, conform raportului date lipsă șofer emis prin programul Tachoscan 1.9, încălcându-se astfel prevederile Regulamentului (CE) 561/2006, care prevede că în trafic conducătorul auto are obligația de a prezenta înregistrările din ziua controlului și 28 de zile precedente controlului. Pentru înregistrările tahograf lipsă, conducătorul auto nu a prezentat nici o diagramă sau alte documente justificative, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 modificată prin OG nr. 21/2009 și Legea nr. 52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.

Procesul-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2012 întocmit de către intimatul M_________ T______________ și Infrastructurii – Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR nu a fost semnat de reprezentantul petentei, fiind întocmit în lipsa acestuia.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2012 întocmit de către intimatul M_________ T______________ și Infrastructurii – Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Contrar aprecierii petentei, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei S.C. V_____ Transport S.R.L. a fost descrisă suficient, chiar în detaliu, pentru a permite verificarea de către instanță a corectei încadrări juridice și aplicării sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative sub acest aspect.

În ceea ce privește lipsa numelui administratorului societății petente, instanța reține că această neregularitate nu reprezintă un motiv de nulitate absolută prevăzut de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, în lipsa dovedirii unei vătămări, în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nu poate fi aplicată sancțiunea anulării procesului verbal de contravenție. De altfel, contrar susținerii petentei, din copia procesului verbal de contravenție depusă la dosar de către intimat, rezultă că numele și prenumele administratorului societății, M________ V_____, a fost menționat în cuprinsul actului sancționator.

De asemenea, societatea petentă nu a făcut dovada producerii unei vătămări, în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă pentru neindicarea în cuprinsul procesului verbal de contravenție a termenului de exercitare a căii de atac și a organului la care se depune plângerea. Mai mult, instanța apreciază că această vătămare nu s-a produs, de vreme ce petenta a introdus plângerea contravențională la Judecătoria Suceava și în termenul prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel că nu se poate pronunța anularea actului sancționator pentru acest motiv.

Totodată, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea cerințelor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că s-a menționat nu s-a putut identifica un martor asistent la momentul întocmirii actului sancționator, procesul verbal de contravenție fiind întocmit în lipsa reprezentantului societății petente.

Instanța nu poate reține ca întemeiate susținerile petentei referitoare la lipsa inserării în cuprinsul procesului verbal a justificărilor conducătorului auto, întrucât acesta nu are calitatea de reprezentant al petentei pentru a formula obiecțiuni.

De altfel, orice neregularitate referitoare la exercitarea dreptului la apărare a fost acoperită prin concretizarea acestui drept manifestată prin introducerea în termen legal a plângerii contravenționale și posibilitatea susținerii cauzei sub toate aspectele și a propunerii probelor.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În drept, în ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentei, potrivit art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, constituie contravenție, ,,neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital”.

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ, această contravenție se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.

În fapt, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2012 întocmit de către intimatul M_________ T______________ și Infrastructurii – Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Astfel, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina petentei prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2012.

În acest sens apare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ contra României în care Curtea a apreciat ca fiind esențial faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

De asemenea, instanța mai reține că existența numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, fără a putea fi prezentate la solicitarea organului de control, întrucât nu se aflau la bordul vehicului, nu exonerează de răspundere contravențională petenta, din moment ce elementul material al contravențiilor este tocmai ,,neprezentarea în trafic” a diagramelor sau a altor documente justificative.

Față de aceste argumente, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta S.C. V_____ C________ S.R.L. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptelor săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, menite a asigura desfășurarea în siguranță a transporturilor rutiere.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentei care nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora și nu a propus probe în susținerea plângerii formulate, instanța apreciază că rolul preventiv, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. V_____ C________ S.R.L., împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2012, în contradictoriu cu intimatul M_________ T______________ și Infrastructurii – Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR , ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C. „V_____ C________” SRL B_______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în primul rând, prevederile art. 16 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Cu privire la datele de identificare ale administratorului societății, nu numai că acestea lipsesc cu desăvârșire, dar nu este menționat nici măcar numele administratorului.

Consideră că lipsa mențiunilor, constituie un motiv temeinic de anulare a procesului verbal de contravenție, sancțiunea ce intervine fiind nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.

În al doilea rând, agentul constatator a încheiat procesul verbal de contravenție în lipsa unui martor, motivând că la data încheierii nu s-a putut identifica nici o persoană care să poată semna ca martor.

Consideră că dreptul la apărare i-a fost viciat, în procesul verbal de contravenție nefiind trecute motivațiile șoferului cu privire la lipsa formularului pentru atestarea activității, respectiv cel care trebuia să justifice perioada 20 – 22.10.2012.

Rolul martorului este acela de a arăta motivul refuzului contravenientului de a semna procesul verbal iar instanța, prin audierea lui se poate edifica cu privire la circumstanțele concrete în care a fost încheiat actul constatator al contravenției.

În al treilea rând, se impune anularea procesului verbal de contravenție motivat de faptul că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că societatea le-ar fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

Pentru aceste motive, cât și pentru cele detaliate pe larg prin cererea sa, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, admiterea plângerii și în principal, anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR – Inspectoratul Teritorial nr. 3 Zona N-E Suceava a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică cu precizarea că instanța de fond a apreciat în mod just respingerea plângerii contravenționale având în vedere că sancțiunea amenzii pecuniare a fost just aplicată de agentul constatator.

Analizând actele și lucrările dosarului, din prisma motivelor de recurs, Tribunalul Suceava, reține:

În mod corect instanța de fond a apreciat sub aspectul legalității, că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privesc susținerile referitoare la lipsa numelui administratorului societății petente, Tribunalul constată că recurenta nu a dovedit existența vătămări, în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astfel că nu se impune anularea actului contestat pentru acest motiv. De altfel, contrar susținerii recurentei, din copia procesului verbal de contravenție depusă la dosar de către intimat(f 20,21-ds. fond), rezultă că numele și prenumele administratorului societății, M________ V_____, a fost menționat în cuprinsul actului sancționator.

Se mai constată că în cuprinsul actului contestat s-a menționat termenul de exercitare a plângerii contravenționale.

În ce privește lipsa unui martor asistent la încheierea procesului verbal, Tribunalul retine că, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.

Prin urmare, rolul martorului nu este acela de a confirma vinovăția sau nevinovăția contravenientului, ci acela de a confirma existența uneia dintre cele trei împrejurări în care procesul-verbal nu este semnat de către contravenient.

De asemenea, art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 arată că „în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”; or, în prezenta cauză această cerință a legiuitorului a fost pe deplin respectată, fiind indicat motivul pentru care actul constatator nu a fost semnat și de către un martor, menționându-se că „nu s-a identificat nici o persoană care să poată semna ca martor”.

Contrar susținerilor recurentei, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei S.C. V_____ Transport S.R.L. a fost descrisă suficient, chiar în detaliu, pentru a permite verificarea de către instanță a corectei încadrări juridice și aplicării sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative sub acest aspect.

Se apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile petentei referitoare la lipsa inserării în cuprinsul procesului verbal a justificărilor conducătorului auto, întrucât acesta nu are calitatea de reprezentant al petentei pentru a formula obiecțiuni.

Cât privește temeinicia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În această ordine de idei, în practica instanțelor s-a arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății recurenta nu a făcut în niciun fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție contestat(deși, potrivit art. 129 alin. 1 teza finală C. pr. civ., ei îi revenea această probă), în mod corect prima instanță a considerat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.

Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, în mod corect prima instanța a apreciat că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii față de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 si că nu se impune înlocuirea sancțiunii cu avertisment.

Față de considerentele arătate, Tribunalul, în temeiul art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta S.C. „V_____ C________” SRL B_______, _________________. 18, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR – Inspectoratul Teritorial nr. 3 Zona N-E Suceava, ______________________. 16, jud. Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

P_____ C_______ N______ D_____ C_______ O_________ G_______ V_________ O___

Red. O.G.

Judecător fond: F______ S.

Tehnored. V.O. 2 ex./11.07.2014.