Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 439/APCA4

Ședința publică din data de 02.09.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – A________ L____ N_____

JUDECĂTOR – C_______ N_____

GREFIER – M______ G________

Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta petentă S____ D___ K, cu domiciliul în București, ______________________ nr. 2, _________________, îndreptat împotriva sentința civilă nr. 55/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – S.R., cu sediul în C________, __________________ nr. 42, județ C________.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.

În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată arată că apelantul a transmis prin fax cerere prin care solicită strigarea cauzei după ora 10⁰⁰.

Instanța lasă cauza la sfârșitul ședinței dând posibilitatea apelantei să asigure prezența în instanță.

La sfârșitul ședinței, Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.

Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 02.09.2014, iar față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M_______ sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul S____ D___ K a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 16.08.2013, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean C________, Serviciul Rutier C________, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petentul a invocat ca și motive de nulitate: menționarea greșită a numelui său întrucât până la data de 19.08.2013 petentul a avut un alt nume ce a fost schimbat pe cale administrativă, nemenționarea de către agentul constatator a sancțiunii complementare a dreptului de a conduce, lipsa mărcii, a tipului, seriei și numărului aparatului R____, faptul că agentul constatator care a aplicat sancțiunea nu este același cu cel care a constatat fapta.

Petentul mai susține, referitor la temeinicia procesului verbal contestat, că nu a circulat cu viteza de 101 km/h.

În drept a fost invocat OUG 195/2002, OG 2/2001 și prevederile Normei de metrologie Legală INML 021-05.

Plângerii i-a fost anexată o copie a procesului-verbal contestat, carte de identitate, dovada a reținutrii permisului de conducere, legislație.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, arătând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost temeinic întocmit.

În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, respectiv: transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, certificat de aprobare de model a aparatului radar, adresa Institutului Național de Metrologie cu privire la erorile prevăzute în norma de metrologie N.M.L. 021-05, precum și la funcția de autotestare a aparatelor radar, înregistrare video.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri și a luat act de renunțarea petentului la proba cu interogatoriul intimatului și la proba testimonială.

Prin sentința civilă nr. 55/13.01.2014 Judecătoria M_______ a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 16.08.2013, la ora 23:15, a condus autoturismul înmatriculat cu numărul XXXXXXXX, pe DN 39, în localitatea T____, în zona școlii, cu viteza de 101 km/h, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe auto XXXXXXXXX.

Pentru acest motiv, contestatorului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei, reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002.

Totodată, s-a dispus a reținerea permisului de conducere al petentului, în vederea punerii în aplicare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent, cu mențiunea: Nu indică viteza corespunzătoare în bord. Doresc să fac contestație.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, instanța a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator, potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, iar procesul-verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Faptă contravențională reținută în sarcina petentului a fost în mod corespunzător încadrată juridic, în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.

De asemenea, sancțiunile aplicate petentului sunt corespunzătoare prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, potrivit cărora „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

În acest context, s-a precizat că în speță este îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, contravenția a fost înregistrată prin aparatul radar _________ xxxxxxxxx, montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, iar conform Certificatului de aprobare de model nr. 185/27.07.2001 și adresei din partea Biroului Român de Metrologie Legală, mijlocul de măsurare a vitezei tip R____ Autovision Compact PYTHON II, din care face parte acest aparat radar, este unul omologat.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea normelor legale incidente.

Aspectul că agentul de politie care l-a oprit pe petent in trafic nu făcea parte din echipajul de poliție care opera aparatul radar nu are nici o relevanță. În condițiile în care aparatul radar a fost operat de un agent de politie care este atestat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparaturii radar, agentul constatator a luat act de rezultatul măsurătorilor efectuate cu aparatul radar de persoana autorizată în acest sens și în temeiul acestui rezultat a întocmit procesul-verbal. O astfel de diviziune a atribuțiilor în cadrul echipajelor de poliție este de altfel firească, întrucât este foarte posibil ca în scurt timp să fie depistate mai multe autoturisme care depășesc limita legală de viteză. În plus, împărțirea activităților între membrii aceluiași echipaj de poliție rutieră corespunde literei și spiritului dispozițiilor art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere împrejurarea că viteza de deplasare a unui autoturism nu poate fi percepută în mod direct de o persoană, ci poate fi constată doar în temeiul măsurătorilor efectuate cu un aparat radar certificat și verificat metrologic. Ca atare, agentul de poliție care a întocmit procesul verbal de contravenție avea calitatea de agent constatator, în sensul art. 15 din O.G. nr. 2/2001, fiind competent să încheie procesul-verbal contestat în cauză, chiar dacă nu a observat în mod direct înregistrarea faptei contravenționale.

Instanța a înlăturat susținerea petentului conform căreia aparatul radar nu este individualizat în cuprinsul procesului-verbal, față de împrejurarea că mijlocul tehnic de înregistrare a vitezei este identificat prin menționarea autovehiculului pe care acesta este montat, respectiv autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Având în vedere faptul că din buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei rezultă că aparatul radar _________ xxxxxxxxx este amplasat pe autoturismul Dacia L____ având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, aceste mențiunile sunt apreciate de către instanță ca suficiente pentru ca cinemometrul să poată fi individualizat în mod corespunzător, alte detalii, precum ________ numărul aparatului, nefiind necesare în acest scop.

Aspectul că la momentul sancționării petentului schimbarea numelui său pe cale administrativă nu era încă definitivată nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat, în condițiile în care acesta a fost în mod precis individualizat de către agentul constatator cel mai probabil prin interogarea bazei de date informatizate a evidenței populației.

Lipsa mențiunilor din cuprinsul procesului verbal contestat referitoare la aplicarea sancțiunii complementare a dreptului de a conduce nu poate determina anularea sa, întrucât aceasta constituie o consecință prevăzută de OUG 195/2002 și pentru aplicarea căreia în cuprinsul actului atacat s-a menționat reținerea permisului de conducere și s-a eliberat dovada corespunzătoare. Prin urmare, petentului nu i s-a adus nici o vătămare de natură să atragă ineficacitatea actului administrativ sancționator.

Pentru aceste motive instanța a apreciat că procesul verbal este legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar reiese că la momentul înregistrării, aflându-se în o zonă de limitare a vitezei la 50 km/h, autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX circula cu viteza de 101 km/h.

Din aceleași imagini foto depuse la dosar, instanța a reținut că abaterea a fost constatată în timp ce autoturismul poliției se afla staționat pe același sens de mers. De asemenea, operatorul radar, agent de poliție, deține atestat de operator radar valabil.

Cu privire la solicitarea petentului de a se avea în vedere o posibilă eroare a aparatului radar, din cuprinsul adresei nr. xxxxx/10.12.2009 a Biroului Român de Metrologie Legală București, instanța a reținut că cerințele cuprinse în NML 021-05/2005, modificate, printre care se numără și anumite erori tolerate, nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, ci cu ocazia evaluărilor în vederea aprobării de model. Prin urmare, a interpreta altfel, în sensul că rezultatul măsurării vitezei de către un cinemometru verificat metrologic, înglobează limitele erorilor tolerate, înseamnă a contraveni dispozițiilor cuprinse în NML 021-05/2005 și interpretării date acestora chiar de către emitentul actului normativ

Astfel fiind, fapta, așa cum rezultă din probele administrate, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv.

În speță, nu poate să fie reținut nici un dubiu care să profite petentului, intimatul făcând pe deplin dovada depășirii vitezei legale maxim admise cu 51 de km/h de către petent.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petent.

Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul.

În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în cadrul plângerii contravenționale, solicitând aplicare marjei de eroare de +/- 3%.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 16.08.2013, la ora 23:15, a condus autoturismul înmatriculat cu numărul XXXXXXXX, pe DN 39, în localitatea T____, în zona școlii, cu viteza de 101 km/h, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe auto XXXXXXXXX.

Pentru acest motiv, contestatorului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei, reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002.

Totodată, s-a dispus a reținerea permisului de conducere al petentului, în vederea punerii în aplicare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie

Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că aparatul radar era verificat metrologic iar din fotografiile depuse rezultă că autoturismul condus de petent a fost înregistrat cu o viteza de 101 km/h.

Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, tribunalul consideră că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter.

Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.

În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul petentului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.

Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al apelului, care potrivit disp.art. 480 al.1 C.proc.civila, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta petentă S____ D___ K, cu domiciliul în București, ______________________ nr. 2, _________________, îndreptat împotriva sentința civilă nr. 55/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – S.R., cu sediul în C________, __________________ nr. 42, județ C________

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.09.2014.

P_________, JUDECATOR,

A________ L____ N_____ C_______ N_____

GREFIER,

M______ G________

Jud.fond.L.J____

Tehnodact.jud.decizie.A.L.N_____/17.09.2014

4 ex.

2 ____________________________________>