Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 2.810

Ședința publică din data de 27.11.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – R____ C_________ M_______ F____

JUDECĂTOR – F________ G______ M____

JUDECĂTOR – A___ I_____

GREFIER – E__ G________

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – C______, cu sediul în București, ___________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4373/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata _________________________, cu sediul în Băicoi, ______________. 75, județul Prahova.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-au depus note scrise de către recurentă, după care,

Instanța, în baza art. 305 Cod proc.civ., raportat la art.167 alin.1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri și nemaifiind probe de administrat sau excepții de invocat, rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 19.03.2012 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, formulată de petenta _________________________ împotriva procesului - verbal de contraventie: _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012, aceasta a contestat legalitatea si temeinicia procesului verbal mai sus menționat solicitând anularea respectivului act.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că:

- prin procesul - verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 a fost sancționat cu amenda in cuantum de 250 lei in baza art. 8 alin.2 din OG 15/2002 rep și la plata tarifului de despăgubire de 28 Euro, reprezentând 121,35 lei, pentru fapta săvârșită la data de 12.09.2011, orele 17:06 aceea de a fi fost depistata auto. cu nr. XXXXXXXXX, proprietatea petentului pe DN1 A in localitatea Românești a circulat fara a face dovada achitarii taxei de utilizare a retelei de drumuri.

Petenta a invocat nulitatea actului constatator motivat de lipsa semnăturii agentului constatator, iar pe fond a criticat nelegalitatea aplicării sancțiunii întrucât a mai fost sancționată în precedent pentru fapte de același gen, iar fapta săvârșită are caracterul unei contravenții continue.

Plângerea a fost întemeiata in drept pe disp.OG 2/2001.

În anexă la plângere, petentul a depus copie proces verbal de contravenție și contract de vânzare - cumpărare

Intimatul, legal citat a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plângerii depunând în anexă planșe foto cu vehiculul în litigiu.

Petentul nu a solicitat alte probe.

Prin sentința civilă nr. 4373/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă plângerea contravențională, anulat procesul - verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012, exonerat petentul de sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 250 lei precum si de plata tarifului de despăgubire de câte 28 Euro, reprezentând 121,35 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

”Prin procesul-verbal _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012, petenta a fost sancționată cu amenda in cuantum de 250 lei in baza art. 8 alin.2 din OG 15/2002 rep și la plata tarifului de despăgubire de 28 Euro, reprezentând 121,35 lei, pentru fapta săvârșită la data de 12.09.2011, orele 17:06 aceea de a fi fost depistata auto. cu nr. XXXXXXXXX, proprietatea petentului pe DN1 A in localitatea Românești a circulat fara a face dovada achitarii taxei de utilizare a retelei de drumuri.

Împotriva procesului verbal de contravenție a fost formulata in termen legal prezenta plângere.

Verificând din oficiu potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.8 din Legea nr. 144/2012 care modifica Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, „ Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă."

În același sens, disp.art.9 alin 3 din Ordonanța nr.15/2002 modificată și republicată:

În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

În cauza ce formează obiectul judecății, fapta a fost săvârșită la 12.09.2011, iar procesul verbal de constatare a contravenției în litigiu a fost întocmit la data de 22.02.2012, cu depășirea evidentă a termenului de 30 de zile de la data constatării contravenției.

În acest sens, instanța va conferi eficiență juridică dispozițiilor legale mai sus menționate, deși au intrat în vigoare ulterior datei săvârșirii faptelor ce formează obiectul prezentului litigiu, deoarece jurisprudența CEDO a asimilat respectivele contravenții referitoare la circulația pe drumurile publice “ acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art.6 CEDO.

Astfel, în materie penală este consfințit beneficiul legii penale mai favorabile, care profită celui care a săvârșit fapta.

În aplicarea acestui principiu, instanța apreciază că dispozițiile art.8 și 9 din Legea 144/2012 conținute în legea contravențională mai favorabilă, dobândesc prioritate față de cele în vigoare la data săvârșirii faptelor, respectiv a celor reglementate inițial de art.8 din OG 15/2002, acestea urmând a profita petentului.

In acelasi sens, instanța va conferi relevanță juridică si dispozițiilor art. II din Legea 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România care dispune în sensul că: „ tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează.

Instanta apreciază in consecinta că in cauza trebuie conferita eficiență juridica prezumției de nevinovăție astfel cum se solicită în lumina jurisprudenței CEDO și a garanțiilor fundamentale prev.de art. 6 din Convenție, fata de probatoriul administrat in cauza.

În lumina acestor considerente, instanța apreciază că actul constatator este afectat de nelegalitate, aspect ce prevalează asupra tuturor celorlalte motive de nelegalitate și netemeinicie invocate de petentă, a căror analiză nu mai este necesară, dat fiind momentul aplicării sancțiunii contravenționale în raport cu data săvârșirii faptei.”

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului-verbal de contravenție contestat.

În motivarea recursului s-a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 15/2001 și a fost comunicat petentei în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat că din interpretarea prevederilor articolelor rezultă că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și, în nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Nu s-a solicitat încuviințarea de probe noi în susținerea recursului.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât instanța de fond, în mod corect, a apreciat că se impune anularea procesului-verbal de contravenție în temeiul legii nr. 144/2012.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate din oficiu, tribunalul reține că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În fapt, procesul verbal contestat _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012 a fost întocmit la peste 30 de zile de la constatarea săvârșirii faptei imputate (fapta este din 12.09.2011 și a fost constatată la acea dată prin mijloace electronice, procesul verbal din 22.02.2012).

Legea nr. 144/2012 modifică OG nr. 15/2002 și, conform modificărilor aduse art. 9 al. 3 din OG nr. 15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Termenul de 30 de zile de întocmire a procesului verbal prevăzut în această materie reprezintă o regulă derogatorie, specială, prin raportare la art. 13 din OG nr.2/2001. Această regulă derogatorie este ulterioară întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și este indubitabil mai favorabilă destinatarilor obligației de a deține rovinietă valabilă (pentru că prevede un termen mai scurt de aplicare a sancțiunii).

În drept, în aceste condiții modificările aduse de legea nr. 144/2012 constituie într-adevăr o lege contravențională de mai favorabilă în sancționarea contravenției prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002, astfel cum a reținut și instanța de fond. Instanța reține aceasta deoarece această lege instituie un regim sancționator mai ușor prin scurtarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale (căci termenul de 30 de zile arătat mai sus are aceeași natură ca termenul de la art. 13 din OG nr. 2/2001).

Așadar în cauza de față procesul verbal contestat a fost întocmit sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma sa la data 22.02.2012, iar ulterior a intervenit o nouă lege (care ar împiedica întocmirea unui astfel de act sancționator). Fiind posibilă aplicarea a 2 legi diferite se pune problema aplicării legii în timp.

În ceea ce înseamnă încheierea valabilă a unui act juridic (condițiile de valabilitate ale acestuia) este evident că regula constă în aceea că actul juridic rămâne supus pe aceste aspecte legii sub care a fost întocmit, iar nu noii legi (acest principiu de ordin constituțional fiind denumit principiul neretroactivității legii noi tocmai pentru că prin legea nouă nu se pot stabili cerințe de nulitate pentru acte deja încheiate, trecute). Însă de la această regulă art. 15 al. 2 din Constituție prevede 2 excepții, una fiind legea contravențională mai favorabilă. Deci legea contravențională mai favorabilă se va aplica și pentru trecut cenzurând actele juridice deja încheiate sub aspectul valabilității acestora (adică retroactivează). În acest sens prevede și art. 12 din OG nr. 2/2001.

Rezultă că pentru procesul verbal contestat în cauza de față instanța a făcut aplicarea Legii nr. 144/2012 (chiar dacă procesul verbal a fost întocmit sub o altă lege). Față de prevederile menționate mai sus ale Legii nr. 144/2012 instanța reține că petenta nu poate fi sancționată pentru încălcarea art. 8 din OG nr. 15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care în mod corect s-a dispus de către instanța de fond anularea procesului-verbal contestat.

Față de cele expuse, constatând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție privind legea contravențională mai favorabilă, tribunalul va respinge recursul formulat de C_____ în contradictoriu cu intimatul _________________________ ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cererea intimatei de obligarea a recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs, având în vedere că nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, tribunalul urmează să o respingă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – C______, cu sediul în București, ___________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4373/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata _________________________, cu sediul în Băicoi, ______________. 75, județul Prahova, ca nefondat.

Respinge cererea privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

R____ C_________ F________ G______ M____ A___ I_____

M_______ F____

GREFIER,

E__ G________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. A.I./Tehored.E.G.

J.F. N______ M______ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

2 ex./ 19.01.2014