Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 178/2014

Ședința publică de la 25 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_______ O______

Judecător C_______ T________

Grefier L_____ A___ Pereși

Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul-petent D_____ F_____ împotriva sentinței nr.2384/14.05.2013 pronunțată de către Judecătoria Dr.Tr.S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ M________.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-petent prin avocat M_________ L_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat M_________ L_____ solicită admiterea apelului modificarea sentinței, admiterea plângerii. Susține că din probatoriu nu rezultă că petentul ar fi săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, având în vedere că nu s-a menționat locul în care era amplasată mașina poliției și față de faptul că în acea localitate există mai multe limite de viteză.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată la data de 01.03.2013 pe rolul Judecătoriei Drobeta T____ S______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul D_____ F_____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/21.02.2013 încheiat de I__ M________, prin care a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 1350 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.

În motivarea plângerii petentul a susținut că prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina sa faptul că în data de 21.02.2013, deplasandu-se dinspre Motru spre Drobeta T____ S______, la _______________________________, a depășit limita maximă de viteză în localitate, fiind depistat cu aparatul radar cu viteza de 107 km/h.

A mai arătat că în opinia sa apreciază că nu avea viteza respectivă, deoarece cu circa 250-300 m înainte de a fi oprit de echipajul de poliție, a oprit pentru a lua o cunoștință din stația de autobuz din localitatea Halânga.A arătat că a fost amenințat de agentul constatator că dacă nu recunoaște faptele și nu semnează procesul verbal de contravenție îi va anula permisul de conducere.

În drept, și-a întemeiat plângerea pe disp. OG nr.2/2001.

Petentul a depus în susținerea plângerii procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/21.02.2013 încheiat de I__ M________. (f. 3).

Intimatul I__ M________ a formulat întâmpinare (f.19-22), solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că în data de 21.02.2013, la orele 15:28, a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul marca ,,AUDI” cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula pe DN. 67 pe raza Localității Halînga, cu viteza de 107 km/h și avea aplicate folii neomologate și nemarcate pe geamurile laterale față, nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului și nu a avut asupra sa documentele prevăzute la art. 35 al. 2 din OUG 195/2002.

A susținut ca aparatul radar a funcționat permanent si nu fragmentar, preferențial pentru anumiți participanți la trafic, conform cu Metodologia privind utilizarea echipamentului video, de supraveghere a traficului rutier si măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.

Cu privire la eroarea legală de „+”, „-„ 3% din valoarea măsurată, precizează că actul normativ în vigoare care reglementează cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere este Ordinul nr. 301 din 23.11.2005) privind aprobarea Normei de metrologie legală NMI 021 -05" aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) ,,cu modificările și completările ulterioare.

Susține faptul că reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă altceva decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi omologat în vederea utilizării în măsurările de interes public, și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie Legală.

La întâmpinare a fost atașat raportul agentului constatator, atestat operator „Autovision”, cartea de identitate a vehiculului Dacia L____, buletin de verificare metrologică și CD-ul privind contravenția săvârșită de petent.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, a fost audiat petentul și a fost vizionată înregistrarea video în ședință publică.

Judecătoria Drobeta-T____-S______ prin sentința nr.2384/14.05.2013 a respins plângerea și a obligat petentul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut în esență că în ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, in cauza poate fi aplicata prezumția de legalitate a procesului verbal de contraventie, intrucat exista o proporționalitate intre mijloacele folosite, scopul urmărit si in același timp se asigura posibilitatea petentului de a-și dovedi susținerile si de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contravenție in instanța.

Instanța a constatat ca, in legătura cu legalitatea procesului-verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 1169 C.civil și art. 129 al. 1 teza finală C.p.c., întrucât cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească.

Astfel, procesul verbal contestat conține elementele necesare pentru identificarea aparatului video radar care a măsurat viteza cu care circula autoturismul condus de petent, precum și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care acesta este montat –MAI xxxxx. Filmul a fost înregistrat cu aparatul radar in regim de staționare.

Din înscrisul aflat la fila 24 în dosar instanța a reținut de asemenea că aparatul individualizat în procesul verbal este verificat metrologic, fiind emis pentru acesta buletinul de verificare metrologica la data de 19.04.2012, având valabilitatea de 1 an. Agentul constatator era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului depus la fila 23 emis de Serviciul Rutier din cadrul I__ M________. Din înregistrarea video efectuata cu aparatul radar rezultă că viteza cu care a circulat autoturismul având număr de înmatriculare XXXXXXXXX la momentul 21.02.2013, ora 15:28:49 a fost de 107 km/h, aceasta valoare figurând in dreptul literei T si L de pe filmul video. Locul unde s-a constatat fapta este DN 67, pe raza localității Halânga.

Instanța a apreciat ca filmul prezentat probează fără dubiu săvârșirea faptei consemnată în procesul-verbal, respectiv că autoturismul petentului a atins viteza de 107 km/h, cât si faptul că acesta rula în localitate.

În consecință, intimatul a probat cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr.301/2005 faptul că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h pe raza localității, fiind întrunite astfel elementele contravenției prevăzute de art. 102 al.1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la sancțiune, instanța a reținut că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-petent care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, reținerea spre rejudecare, iar pe fond audierea martorului propus și admiterea plângerii.

În motivarea apelului a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit proba testimonială propusă, fără a stărui în dezlegarea pricinii. A susținut că este de principiu că instanța are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părți și de a motiva pentru ce le admite sau le respinge, astfel că respingerea nemotivată sau cu o motivare ambiguă face ca hotărârea pronunțată să fie netemeinică și nelegală, deoarece nu se poate verifica operațiunea pentru care proba sau probele nu au fost administrate. A susținut că respingerea acestei probe încalcă flagrant în speța de față dreptul părții de a se apăra. A arătat că a considerat că administrarea probei cu martori era utilă soluționării cauzei, întrucât prin depoziția acestora se putea înțelege și relata situația de fapt reală existentă la momentul săvârșirii presupusei contravenții.

A mai arătat că este de principiu că admiterea sau respingerea probelor este lăsată la aprecierea instanței, care este însă obligată să motiveze măsura luată. Dovezile se pot încuviința dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, ceea ce înseamnă că probele solicitate trebuie să fie pertinente și concludente cauzei.

Apelantul a susținut că având în vedere că sistemul procedural nu cunoaște probe formale, a căror forță probantă să fie prestabilită de lege, ci toate mijloacele de probațiune au aceeași putere, nu se poate reconstitui procesul formării convingerii intime a judecătorului și a se stabili dacă unele probe administrate au avut o influență secundară, ori că hotărârea se sprijină în principal pe celelalte probe. Numai după administrarea probelor legale și concludente, instanța poate să pronunțe o hotărâre justă și în cunoștință de cauză. Contra-proba nu poate fi respinsă pe considerentul formal că este inutilă.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât din analiza procesului verbal contestat rezultă că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia, iar în ceea ce privește temeinicia, prin probele administrate în cauză, respectiv înregistrarea video a faptei contravenționale, a dovedit că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina acestuia.

Tribunalul a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul D____ Claus, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.C.Proc.civ., tribunalul constată și reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/21.02.2013 încheiat de I__ M________, s-a reținut că în data de 21.02.2013 a fost depistat petentul, care deplasându-se dinspre Motru spre Drobeta T____ S______ cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la _______________________________, a depășit limita maximă de viteză în localitate, fiind depistat cu aparatul radar cu viteza de 107 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 102 al.1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și pentru care s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 675 lei. S-a dispus totodată măsura complementară a suspendări dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile. S-a reținut totodată că autoturismul condus de petent avea aplicate folii neomologate și nemarcate pe geamurile laterale față, iar nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului și nu a avut asupra sa documentele prevăzute la art. 35 al. 2 din OUG 195/2002.

Examinând procesul verbal de contravenție contestat, tribunalul reține că nu există cazuri de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, acesta fiind legal întocmit, astfel cum în mod corect a reținut de altfel și instanța de fond.

Din analiza plângerii contravenționale, tribunalul constată că petentul nu a contestat decât fapta constând în depășirea vitezei legale în localitate, necontestând astfel celelalte contravenții reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, respectiv existența unor folii neomologate și nemarcate pe geamurile laterale față ale autoturismului, nepurtarea centurii de siguranță în timpul mersului și nedeținerea asupra sa a documentelor prevăzute la art. 35 al. 2 din OUG 195/2002.

Cu privire la temeinicia faptelor reținute în sarcina petentului, tribunalul apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că petentul se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.

Astfel, din înregistrarea video a faptei contravenționale se constată că autoturismul condus de către petent a avut viteza de 107 km/h în localitatea Halânga, viteza fiind înregistrată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de către intimat la dosar.

Nu se vor reține criticile apelantului-petent privind înlăturarea probei testimoniale cu matorul D____ Claud, având în vedere că acest martor a fost audiat de către instanța de control judiciar.

Tribunalul apreciază că declarația martorului D____ Claus nu se coroborează cu susținerile petentului, în sensul că deși petentul a precizat prin plângerea contravențională că „…am oprit pentru a lua o cunoștință care mă aștepta în stația de autobuz din localitatea Halânga”, martorul audiat a declarat că „… am ieșit să iau o mașină la „ocazie” să merg spre Tr.S______, să fac cumpărături. În aceste condiții am fost luat în mașină de petentul din cauza de față ….”, fiind evidentă astfel contradicția dintre susținerile petentului și declarația martorului propus chiar de către petent. De asemenea, deși petentul a susținut că a luat martorul cu circa 250-300 m înainte de a fi oprit de echipajul de poliție, martorul a declarat că au fost opriți de echipajul de poliție la circa 100 m după ce petentul îl luase cu mașina.

Dealtfel înregistrarea contravenției a fost făcută cu un mijloc tehnic omologat iar stabilirea unei alte viteze de deplasate în temeiul probei testimoniale nu poate fi luată în considerare decât în circumstanțiere.

Având în vedere aceste aspecte, tribunalul apreciază că starea de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție corespunde realității, petentul neadministând probe prin care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat.

Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, tribunalul apreciază că acestea au fost corect aplicate, fiind respectate atât limitele prevăzute de lege, cât și criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

Pentru considerentele anterior arătate, tribunalul apreciază apelul ca nefondat și urmează ca în baza dispozițiilor art.480 alin.2 N.C.Proc.civ. să-l respingă și să mențină sentința instanței de fond ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de către formulat de către apelantul-petent D_____ F_____ împotriva sentinței nr.2384/14.05.2013 pronunțată de către Judecătoria Dr.Tr.S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ M________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2014, la sediul Tribunalului M________.

Președinte, A_______ O______		Judecător, C_______ T________
	Grefier, L_____ A___ Pereși

Red. A.O./Tehn. L.A.P.

4 ex – 23.04.2014

Cod operator 2626/2006