Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3199/2015

Ședința publică de la 21 Octombrie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE R_______ V_______

Judecător D______ D_____ A________

Grefier A_____ M_____ S_____ P_____

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul –petent M____ A________ împotriva sentinței civile nr. 2027/03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la cele două strigări ale cauzei, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează stadiul procesual ca fiind primul termen de judecată

Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Tribunalul, în ceea ce privește excepția tardivității invocată de intimat prin întâmpinare,apreciază că se impune respingerea acesteia, având în vedere că potrivit dovezii de înmânare, comunicarea sentinței s-a realizat la data de 03.06.2015, astfel încât depunerea cererii de apel la data de 12.06.2015 s-a realizat cu respectarea termenului prevăzut de art.468 alin 1 Cod Procedură Civilă.

Asupra probei solicitată de apelantul –petent M____ A________ prin cererea de apel, respectiv proba cu înscrisuri, înscrisuri care s-ar afla în posesia intimatului, tribunalul apreciază că se impune respingerea acesteia, raportat la probele administrate în fața instanței de fond

Asupra probei solicitată de intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, respectiv proba cu înscrisuri, tribunalul apreciază că se impune respingerea acesteia, față de împrejurarea că nu au fost depuse înscrisuri noi și nu a fost indicată teza probatorie.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul –petent M____ A________ împotriva sentinței civile nr. 2027/03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei P______ la data de 05.08.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul M____ A________ a chemat în judecată pe intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/27.07.2014 si a masurilor dispuse in baza acestuia. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu avetisment.

In motivare, petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intrucat viteza cu care rula nu a fost stabilita in mod corect, neavandu-se in vedere marja de eroare a cinemometrului, fapt ce ar fi influentat in mod hotarator sanctiunea aplicata, in special pe cea complementara, iar in cuprinsul procesului-verbal contestat nu s-a indicat semnificatia literelor inscrise pe inregistrarea efectuata si nici nu s-a precizat daca a fost efectuata autotestarea.

Petentul a mai aratat procesul-verbal contestat contestat nu indeplineste cerintele prevazute de lege, formularul utilizat de agentul constatator nefiind cel prevazut de dispozitiile art.181 alin.1 din HG nr.1391/2009.

Petentul a invederat ca ii sunt aplicabile toate garantiile prevazute de art.6 din CEDO, beneficiind de prezumtia de nevinovatie, astfel ca sarcina probei revine intimatului, care va trebui sa aduca dovezi pertinente pentru a rasturna prezumtia mentionata.

In drept, petentul a invocat dispozitiile art.118 din OG nr.195/2002.

În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, in copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de inscrisuri, reprezentand: procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/27.07.2014 (fila 7), dovada ________ nr.xxxxxxx/22.02.2014 (fila 8) si act identitate (fila 9).

Plângerea contravențională formulată de petent a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta _________ nr.2116/01.08.2014 (fila 3), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).

Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.

In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, fapta de a circula cu viteza peste limita maxima admisa fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate.

In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205 si urm. C.proc.civ.

In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: plansa fotografica (fila 28), buletin de verificare metrologica a echipamentului utilizat pentru inregistrarea abaterii (fila 26), atestat operator radar (fila 27), registru abateri radar (fila 29).

La data de 09.01.2015, petentul a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, constatand ca nu s-au invocat exceptii de catre int.mat si ca s-au atasat la dosar in probatiune inscrisurile pe care le-a solicitat.

In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti probele cu inscrisurile si cu fotografia de la dosar, si a respins proba cu ordinul de serviciu al agentului constatator si c procesul-verbal de aprobare a amplasarii cinemometrului, pentru motivele dezvoltate in practicaua prezentei hotarari.

Prin sentința civilă nr. 2027/03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea contravențională ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/27.07.2014 (fila 7) încheiat de agentul constatator M________ Adelin din cadrul instituției intimate I____________ DE POLIȚIE AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL DE P______ RUTIERA, petentul M____ A________ a fost sancționat cu 9 puncte-amenda în cuantum de 810 lei, cu acelasi prilej agentul constatator luand si măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.

Petentul a fost sanctionat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 27.07.2014, orele 11.35, a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX, pe DN73, pe raza localitatii Maracineni, fiind inregistrat si fotografiat cu aparatul radar tip Python II seria xxxxxxxxx, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX, in timp ce circula cu viteza de 113 km/h.

Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta fara obiectiuni.

În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocata de petent, instanța le califica ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepții procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța a observat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.

Instanța a reținut că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

In aceste conditii, instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca in cuprinsul procesului-verbal contestat nu s-a indicat semnificatia literelor inscrise pe inregistrarea efectuata si nici nu s-a precizat daca a fost efectuata autotestarea – retinand ca aceste elemente nu sunt prevazute printre elementele obligatorii pe care actul de sanctionare trebuie sa le cuprinda in mod obligatoriu – art.17 din OG nr.2/2001.

Instanta observa ca in fotografia de la dosar este inscrisa o singura litera - „T”, acest simbol reprezentand target-ul (tinta) vizata de cinemometru la momentul respectiv – anume autoturismul condus de petent, care la acel moment se afla in raza de actiune a aparatului, pe sensul de mers opus celui pe care era amplasata autospeciala politiei.

In ceea ce priveste autotestarea, instanta a retinut ca, potrivit cartii tehnice de exploatare a cinemometrului, testarea si verificarea functionarii corecte a radarului se realizeaza prin rutinele sofware interne, integrate in software-ul prezent in aparat. Instanta retine ca aceasta functie a aparatului se declanseaza automat la momentul pornirii acestuia, iar in cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate, functionarea cinemometrului fiind blocata. Prin urmare, daca la momentul utilizarii cinemometrului s-ar fi depistat defecte sau dereglari in functionarea acestuia, inregistrarea video si plansa fotografica (parte din inregistrarea savarsirii contraventiei) aflata in prezent la dosar nu s-ar fi putut realiza. Mai mult, prin Ordinul nr.187/2009 a fost modificata Norma de Metrologie Legala NML 021-05, pct.3, subpct.3.5, paragraful 3.5.1 avand in prezent urmatorul cuprins: „Inregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Asadar, instanta observa ca potrivit modificarii intervenite, din inregistrare nu trebuie sa reiasa si faptul ca autotestarea a fost efectuata, astfel cum instituia vechea reglementare.

Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca au fost incalcate dispozitiile art.181 alin.1 din ROUG nr.195/2002, intrucat procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu a fost intocmit potrivit modelului prevazut in anexa nr.1D, ci potrivit unui alt model - retinand ca anexa 1D este doar un model, nu un formular obligatoriu, ceea ce contează este ca în cuprinsul procesului-verbal, indiferent cum este întocmit, să fie cuprinse datele esențiale care apar în modelul din Anexa la Regulament, ceea ce s-a realizat în prezenta cauză.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale este de 50 km/h.

Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Astfel, din analiza fotografiei depuse la dosar de intimat (fila 28), rezulta fara putinta de tagada ca, la data de 27.07.2014, orele 11.35.53, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost condus pe sensul de mers opus celui pe care se afla amplasata autospeciala politiei, cu viteza de 113 km/h, in localitate, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție (frame 7676).

Instanta a retinut ca fotografia îndeplineste toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil (frame 7676).

Conform procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/27.07.2014 (fila 7), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar tip Python II seria xxxxxxxxx, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr.xxxxxxx/18.04.2014 (fila 26), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.

Din cuprinsul registrului de abateri radar aflat la fila 29 din dosarul cauzei rezulta ca la data de 27.07.2014, orele 11.35, constatarea efectuata pe DN73 km4+700, in localitatea Maracineni, s-a realizat de catre agentul sef de politie N_____ M_____, agentul de politie care a intocmit procesul-verbal de sanctionare fiind agentul sef de politie M________ Adelin.

Din analiza atestatului aflat la fila 27 din dosarul cauzei, rezulta totodata ca agentul sef principal de politie N_____ M____ detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Traffipax Phyhton II” nr.xxxxxx.

F___ de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, fotografia de la dosar reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.

Instanta a retinut ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că emana de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.

Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.

Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A_____ împotriva României).

Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I___ P__ c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).

F___ de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N_______ G_______ c. României).

Așadar, instanța a constatat că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 63 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.

Instanta nu poate primi apararea petentului privind erorile maxime tolerate pentru aparatele de masurat viteza (Normele de Metrologie Legala – 021-05 pct.3, subpct.3.1.1), erori de care agentul constatator nu a tinut seama la momentul intocmirii procesului-verbal contestat, pentru urmatoarele considerente:

Instanța a constatat însă că, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu mențiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 și funcționează corect. Prin urmare, măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale și nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligația de a constata valoarea indicată de cinemometru.

De altfel, Biroul Român de Metrologie Legală – Institutul Național de Metrologie a avut a se pronunța în spețe similare cu privire la acest aspect arătând că, norma citată prevede și cerințele de utilizare ale cinemometrelor, cerințe ce nu cuprind și eventuale modalități de corecție ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferențiată de către agenții constatatori. Această instituție abilitată arată că atât timp cât aceste măsurători sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic și admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o valoare de 4 km/h. Verificarea cerințelor cuprinse în NML 021 – 05 (printre care se numără și erorile tolerate ), se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică, fiind legale, asupra lor neputându-se interveni.

În aceste împrejurări instanța a reținut că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 113 km/h.

Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.

Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie și se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 63 Km/h, instanta a retinut ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (9 puncte-amenda, 810 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.

Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.

Instanța a apreciat că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.

Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere atitudinea oscilanta si nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el semnand initial procesul-verbal de sanctionare fara obiectiuni, pentru ca ulterior sa il atace formuland o ________ critici care vizeaza atat legalitatea, cat si temeinicia acestuia, declarand ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere.

In aceste conditii, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.

F___ de cele ce preceda, instanta a apreciat ca minimul sanctiunii aplicate corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să convinga instanta ca se impune reindividualizarea sanctiunii sau care sa permită instanței să considere că o reindividualizare ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.

Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune inlocuirea sanctiunilor aplicate cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.

Întrucât sancțiunea complementară a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petenta, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.

Instanța considera că masura complementara nu poate fi înlăturată, întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

Instanta a retinut ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petentul ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.

Având în vedere cele menționate, instanța a considerat că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M____ A________, prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în principal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

În motivarea apelului declarat, petentul a arătat că procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit în forma prevăzută în mod obligatoriu de Anexa 1D din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, astfel încât în mod greșit s-a apreciat că acesta este legal întocmit.

Menționează că a solicitat în fața primei instanțe proba materială cu înregistrarea video și proba cu înscrisuri, în cadrul căreia să se depună ordinul de serviciu privind acțiunea agenților constatatori, dovezi privind locația autoturismului, autorizația agentului care a manevrat aparatul radar, dovada omologării acestuia, fiind necesară și existența autorizației agentului radar pentru vehiculul pe care era amplasat acesta.

Apreciază că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.

Intimatul a depus întâmpinare la data de 23.07.2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Împrejurarea că agentul constatator nu a respectat forma prevăzută de anexa 1D din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în momentul întocmirii procesului verbal, nu este de natură a-i produce petentului vreo vătămare, în condițiile în care formularul tipizat întocmit de agentul constatator și comunicat intimatului cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 din OG 2/2001 și cele din anexa 1D, astfel încât în mod corect instanța de fond a apreciat că este legal întocmit actul sancționator.

Contrar susținerilor apelantului, tribunalul constată că acesta, nici prin plângerea contravențională și nici ulterior, la termenul de propunere și administrare a probelor nu a solicitat proba materială cu înregistrarea video (ci doar cu planșe fotografice, ce au fost depuse de intimat la dosarul cauzei), și proba cu înscrisuri constând în dovada omologării aparatului de tip cinemometru și autorizația agentului radar pentru vehiculul pe care era amplasat acesta.

Având în vedere că intimatul a depus la dosarul cauzei fila de registru abateri radar, atestatul de operator radar al agentului N_____ M____, buletinul de verificare metrologică a aparatului de tip cinemometru, cum acesta îndeplinește toate condițiile impuse de lege, față de împrejurarea că prin Ordinul nr.187/2009 au fost abrogate dispozițiile art.4.2 și 4.3. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, singurele cerințe de legalitate impuse în prezent de Ordinul nr.301/2005, astfel cum a fost modificat, fiind cele prevăzute la art.5.2.1. și 5.2.2. din acest act normativ, cerințe ce în cazul concret au fost respectate, în condițiile în care a fost depus buletinul de verificare metrologică, singurul act necesar (iar nu și ordinul de serviciu privind acțiunea agenților constatatori, dovezi privind locația autoturismului, sau alte înscrisuri solicitate prin cererea de apel, cum susține petentul), tribunalul constată că în mod corect s-a respins cu privire la aceste aspecte cererea sa de probatorii.

Totodată, tribunalul apreciază că mențiunile din cuprinsul actului sancționator, coroborate cu cele ale registrului radar și cu planșa fotografică depusă la dosarul cauzei sunt suficiente pentru a proba că aparatul radar se afla montat pe raza teritorială a localității Mărăcineni, astfel încât nu se impunea depunerea unui proces-verbal în acest sens, cum solicită petentul, iar atestatul operatorul radar N_____ M____ a fost depus la dosarul cauzei (f.27 din dosarul de fond).

În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de apelant prin plângerea contravențională și prevăzută de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reține că din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nu se poate susține de către petent că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (cauza A_____ c.României).

Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acestuia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumții de fapt și de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franței).

Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârșită de petent, încheind în acest sens un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, reținând că planșa fotografică confirmă săvârșirea faptei de către petent, în condițiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de intimat, iar sancțiunea aplicată acestuia nu este de o gravitate ridicată (amendă contravențională în cuantum minim și suspendarea dreptului de a conduce autoturismul), instanța apreciază că în mod corect s-a constatat că acesta se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa.

Reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, în condițiile în care petentul a circulat în interiorul localității cu viteza de 113 km/h, astfel încât nu se poate susține că fapta sa este de o gravitate redusă, care să fi justificat, eventual, aplicarea sancțiunii „avertisment”, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier, în condițiile în care sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce se aplică în mod automat, față de natura faptei contravenționale săvârșite, neputând fi înlăturată, indiferent de sancțiunea principală aplicată, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de petent ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul formulat de apelantul –petent M____ A________, cu domiciliul in comuna Micesti, ______________________, jud. Arges, împotriva sentinței civile nr. 2027/03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în P______, _____________________, jud. Argeș, ca nefondat

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.

Președinte, R_______ V_______		Judecător, D______ D_____ A________
	Grefier, A_____ M_____ S_____ P_____

red.R.V.

dact. R.V./4 exp.- 19.11.2015