Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel- plângere contravențională -

R O M A N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1838

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____-C_______

Grefier: B________ C_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul Ș_____ V___, domiciliat în mun. București, __________________, ______________, ________________ și cu domiciliul ales la C______ avocat „I____ S_______” cu sediul în mun. Fălticeni, _______________________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 266 din data de 02.02.2015, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în _______________.9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic M_____ R____-D______, pentru intimat, lipsa fiind petentul apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că intimatul IPJ Suceava a răspuns la adresa instanței, în sensul că nu mai există un exemplar al suportului magnetic privind abaterea reținută în sarcina contravenientului din prezenta cauză.

Consilier juridic M_____ R____-D______, pentru intimat, depune la dosar delegația de reprezentare. Totodată arată că nu mai există nici planșe foto.

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul cu privire la dezbaterea apelului.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinare.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința nr. 266 din data de 02.02.2015, Judecătoria Fălticeni a respins plângerea formulată de petentul Ș_____ V___ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/27.04.2014 încheiat de intimatul IPJ Suceava și a menținut procesul verbal atacat, ca fiind legal și temeinic.

În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27.04.2014 a fost întocmit de către un polițist din cadrul IPJ Suceava, procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă în cuantum de 765 lei (echivalentul a 9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că, la data de mai sus, a condus auto marca Audi model A3 cu nr. XXXXXXXX pe DN2, în interiorul localității Vadu Moldovei, cu viteza de 124 km/h (+64 km peste limita legală).

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost semnat de către petent, rubrica Alte mențiuni nefiind completa

Examinând actul constatator prin prisma motivelor de nulitate absolută ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că acesta este legal întocmit, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală mai sus menționată.

Cât privește motivele de nulitate invocate de către petent, respectiv împrejurarea că agentul de poliție nu a consemnat în cuprinsul procesului verbal ocupația și locul de muncă al contravenientului, precum și faptul că nu i-a prezentat înregistrarea video, instanța a apreciat că aceste critici sunt neîntemeiate.

Pentru a reține acestea, a avut în vedere considerentele instanței supreme care a dat o interpretare restrictivă a situațiilor în care actul constatator este lovit de nulitate absolută prin Decizia nr. XXII/2007 a Secțiilor Unite, în care a arătat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr.2/2001. Or, neregularitățile privind cele anterior menționate nu se regăsesc în enumerarea de la acest articol.

Cât privește solicitarea contestatorului, în sensul ca intimatul să remită ordinul de serviciu, ordinul de deplasare sau orice alt document care să ateste calitatea de agenți constatatori a polițiștilor care au încheiat procesul verbal, instanța a avut în vedere art. 179 din HG nr. 1391/2006, potrivit căruia poliția rutieră poate acționa pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa, dispoziții care se impune a fi coroborat cu art. 182 alin.1 din HG nr. 1391/2006, conform căruia oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează prin executarea semnalelor regulamentare de către polițistul rutier…, atunci când constată încălcări ale normelor rutiere ori în situația în care există indicii temeinice despre săvârșirea unei contravenții ori a unei fapte de natură penală, pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte și a bunurilor care fac obiectul urmăririi, precum și pentru verificarea deținerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege.

Rezultă că agentul poliției rutiere poate opri vehicule și atunci când există indicii temeinice despre săvârșirea unei contravenții, tocmai legea abilitând polițistul rutier să acționeze în sensul arătat.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care intervine nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv forma, nulitatea acestuia să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Față de acest aspect, instanța a respins și critica contestatorului relativ la forma procesului verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului întregii ordonanțe rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele contravenționale ce i se impută nu este absolut. Curtea a statuat recent într-o cauză împotriva României că prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale, reamintind că această prezumție specifică acuzațiilor în materie penală nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibilă, în mod practic, sancționarea contravențiilor în materie de circulație rutieră (Decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ contra României, paragraful 12).

În ceea ce privește sarcina probei, instanța a apreciat că, în lumina jurisprudenței CEDO (cauza A_____ c. României, cauza I___ P__ c. Romaniei), se impune realizarea distincției că, în ipoteza în care procesul verbal a fost încheiat de agentul constatator fără ca acesta să fi constatat personal săvârșirea contravenției - precum este cazul în speță, acesta trebuie să probeze cu alte mijloace de probă cele afirmate și constatate în actul de constatare și sancționare, sarcina probei revenind în acest caz părții intimate.

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că fapta reținută în procesul-verbal contestat a fost constatată cu respectarea dispozițiilor art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care prevăd posibilitatea constatării contravențiilor cu un mijloc tehnic certificat, potrivit legii, din dotarea poliției, în procesul-verbal contestat menționându-se că acesta a fost încheiat în baza înregistrării cu aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx.

De asemenea, din coroborarea înregistrării video (f. 36) cu atestatul de operator al agentului constatator (f. 34) și cu buletinul de verificare metrologică (f. 35), reiese că mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale stabilite de Norma de metrologie legala NML 021-05/23.11.2005.

Prin urmare, din ansamblul acestor înscrisuri, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, respectiv conducerea autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 124 km/h în localitate, deci pe un sector de drum cu limita de viteză admisă de 60 km/h.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat ca procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de savârsirea contraventiei reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a avut în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului.

Pentru considerentele mai sus expuse, ținând cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că plângerea contravențională dedusă judecății este neîntemeiată și a respins-o cu această motivare, menținând procesul verbal atacat, ca fiind legal și temeinic.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul Ș_____ V___.

În motivare, a arătat că nu a săvârșit fapta reținuta în sarcina sa. La momentul opririi autovehiculului condus de apelant, agentul constatator a procedat la identificarea sa, refuzând însa să prezinte legitimația si ordinul de serviciu privind desfășurarea sarcinilor de serviciu, obligatorii în zona în care efectua controlul. De asemenea, agentul constatator a refuzat si prezentarea înregistrării de către aparatul radar a depășirii de viteza. Mai mult, în procesul verbal este consemnata doar săvârșirea contravenției, fără identificarea exacta a porțiunii de drum unde staționa aparatul radar si neindicându-se direcția si ruta pe care circula autovehiculul pe care il conducea.

In plus, conform dispozițiilor art.109 alin 2 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările si completările ulterioare, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției.

Solicită a se observa ca aceasta dispoziție legala, deși are caracter imperativ, ea nu a fost respectata de către agentul constatator. In speța, având în vedere ca depășirea limitei de viteza pe o anumita porțiune de drum public se constata doar cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, era obligatoriu consemnarea acestui lucru în procesul verbal contestat precum si a seriei aparatului radar care a înregistrat presupusa depășire a limitei de viteza. Totodată trebuia menționat în procesul verbal de constatare a contravenției si numărul de înmatriculare al autoturismului pe care era montat aparatul radar.

Conform disp. art.16 alin.1 din O.G. 2/2001, "procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde , în mod obligatoriu : (....) datele personale din actul de identitate, inclusiv ocupația si locul de munca al contravenientului”, însă nici aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către agentul constatator.

De asemenea, conform dispozițiilor art.181 si art.225 din HG nr. 1391/2006, forma procesului verbal care se întocmește în cazul depășirii regimului legal de viteza este cea prevăzuta în Anexa 1D a actului normativ (si nu modelul din speța, care este prezentat in Anexa 1A exemplarul 2). In cazul în care agentul constatator ar fi utilizat modelul din Anexa 1 D, era obligatoriu ca procesul verbal de contravenție sa cuprindă mențiuni legate de ________ numărul aparatului radar care a înregistrat viteza, precum si mențiunea ca înregistrarea se păstrează la sediul organului constatator timp de 6 luni de la data constatării contravenției.

Separat de toate acestea, arată că nu s-a făcut dovada ca agentul constatator are atestat de operator aparat radar valabil, iar mașina pe care era amplasat aparatul radar nu era inscripționata cu însemne si nici nu era semnalizata, nefiind făcută nici publicitatea necesara de către organul constatator a existentei radarului la acea data si în acel loc.

De asemenea, a înteles sa se prevaleze de prezumția de nevinovăție, prevăzuta de art. 6 paragraf 2 din CEDO, care prevede că, „orice persoană acuzată de săvârșirea unei contravenții este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, aceasta purtând și asupra sarcinii probei care revine în primul rând agentului constatator, iar îndoiala profită persoanei acuzate”.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate, admiterea plângerii, astfel cum a fost precizată și anularea procesului verbal de contravenție contestat.

Prin întâmpinarea formulată intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că motivele de apel invocate de apelant au fost invocate și la instanța de fond, care le-a analizat și s-a pronunțat motivat în fapt și în drept, în baza probatoriului administrat, inclusiv prin prisma practicii CEDO în materie contravențională.

Sentința apelată este legală și temeinică, fapta fiind constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătută decât cu o probă de cel puțin aceeași valoare. Instanța de fond a conformat cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității, iar petentul nu a făcut dovada contrară celor consemnate și reținute prin procesul verbal de contravenție.

A mai arătat că motivul invocat de petent prin cererea de apel, în sensul completării formularului de la Anexa 1 A, conform art. 180 din R.O.U.G. nr. 195/02, este neîntemeiat și în mod corect s-a întocmit procesul verbal conform anexei 1 D, așa cum prevede art. 181 din același act normativ.

Și nu în ultimul rând, a arătat că nerespectarea normelor rutiere privind regimul de viteză reprezintă una din principalele cauze ale producerii de evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unor astfel de soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale ce sunt stabilite conform art. 1 alin 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Pe cale de consecință, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În mod corect instanța de fond a reținut că sub aspectul legalității procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu.

Susținerile apelantului referitoare la faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu este prevăzut modelul și ________________ radar (cinemometru) care a înregistrat presupusa depășire a limitei de viteză, sunt nefondate, motivat de faptul că în procesul verbal este trecut numărul de înmatriculare al autospecialei, respectiv MAI xxxxx, pe care era montat aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul în data de 27.04.2014.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat se are în vedere jurisprudența CEDO care în cauza Ozturk contra Germaniei, a statuat că: „distincția dintre contravenții si infracțiuni existenta în legislația interna a unora dintre statele semnatare ale convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție, a acuzațiilor în materie penala”, iar în cauza A_____ contra României s-a reținut că:”acuzația adusă petentului este o acuzație penala în sensul convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravenționala de prezumția de nevinovăție, care a fost instituita cu scopul de a proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autorităților” motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenționala desfășurata în fata instanței de judecata revine în primul rând organului constatator și nu petentului. Totuși, în aceeași cauza (A_____ contra României) s-a recunoscut dreptul oricărui sistem juridic de a cunoaște prezumții de fapt si de drept, însa în materie penala, acestea nu pot sa depășească limite rezonabile.

În mod constant, jurisprudența națională a creat o prezumție relativă de veridicitate a mențiunilor cuprinse în procesul verbal de contravenție întocmit cu respectarea cerințelor de forma prevăzute de OG nr. 2/2001 .

Potrivit art.109 alin.(2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar potrivit art.102 alin.(3), lit. „e” din același act normativ, constatarea contravenției pentru săvârșirea căreia a fost sancționat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Analizând argumentele apelantului, care se cantonează apărării esențiale vizând netemeinicia procesului-verbal prin inexistența faptelor imputate prin actul contestat, Tribunalul arată că prin probele administrate, în condițiile în care nu s-au depus planșe foto, iar CD depus de intimat nu era funcțional, nu s-a demonstrat dincolo de orice îndoială existența faptelor, respectiv că autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXX pe DN2,a circulat la data de 27.04.2014, în interiorul localității Vadu Moldovei, cu viteza de 124 km/h.

Aceste împrejurări, sunt apreciate de instanță ca dincolo de limitele rezonabile ale prezumțiilor de fapt recunoscute chiar de jurisprudența românească în materie și de care face vorbire CEDO în cauza A_____ contra României și, făcând aplicarea principiilor „in dubio pro reo” (dubiul profita învinuitului) și „in dubio quod minimum in dubio quod mitrius” (în caz de îndoiala se ia în considerare ceea ce este mai puțin împovărător), Tribunalul conchide că organul constatator nu a probat, fără dubiu, săvârșirea contravenției de către apelant.

În consecință, cum din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă cu certitudine că apelantul ar fi săvârșit la data de 27.04.2014 contravenția reținută în sarcina sa în procesul verbal de constatare a contravenției contestat, iar cum dubiul îi profită petentului, în baza art. 480 al.2 C. proc. civ., va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă nr. sentința apelată nr. 266 din data de 02.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni, va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/27.04.2014 încheiat de către intimatul IPJ Suceava-Poliția municipiului Suceava.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de petentul Ș_____ V___, domiciliat în mun. București, __________________, ______________, ________________ și cu domiciliul ales la C______ avocat „I____ S_______” cu sediul în mun. Fălticeni, _______________________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 266 din data de 02.02.2015, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în _______________.9, jud. Suceava.

Schimbă în tot sentința apelată nr. 266 din data de 02.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni.

Admite plângerea contravențională.

Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/27.04.2014 încheiat de către intimatul IPJ Suceava-Poliția municipiului Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25 noiembrie.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____-C_______ B________ C_______

Red.O.G.

Jud. fond.C________ S.

Tehnored. B.C.

Ex.4/21.12.2015