Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX – anulare proces verbal de contravenție -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA nr. 1135

Ședința publică din 02.09.2015.

Instanța constituită din:

Președinte C_______ P_____

Judecător C_______ - D______ D_____

Grefier A_____ R_____

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECTIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECTIA REGIONALĂ ANTIFRAUDA FISCALA 1 SUCEAVA - cu sediul în ______________________.1, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5248/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind _______________________________ SRL Suceava – prin reprezentant legal – cu sediula ales la Cabinet avocat Dusceac V______ – din ______________________, nr.14, ____________._____________________.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile, situație în care, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, părțile au fost lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constatând cercetarea judecătorească finalizată în baza art. 244 NCPC și potrivit art. 392 din NCPC reține apelul pentru soluționare.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava data de 11.03.2014, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX, petenta _______________________________ SRL, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrație Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Suceava, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx din 24.02.2014 încheiat de intimată, solicitând să se dispună anularea în parte a procesului verbal de sancționare și contestare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx din 24.02.2014, în sensul reindividualizării sancțiunii amenzii de 5.000 lei aplicate, și înlocuirea amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petenta a arătat că, potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în perioada 01.09.2013 – 23.02.2014 societatea comercială B_______ B_______ Consulting SRL a efectuat plăți în numerar către persoane juridice care pe cumulatul unei zile au depășit plafonul maxim admisibil de 10.000 lei contrar prevederilor art. 5 alin. 2 lit. c) din OG 15/1996. Ex: 02.12.2013 – plăți în numerar către persoane juridice în sumă totală de xxxxx lei; 09.12.2013 – plăți în numerar către persoane juridice în sumă totală de xxxxx lei și 30.01.2014 – plăți în numerar către persoane juridice în sumă totală de xxxxx lei. De asemenea, societatea comercială B_______ B_______ Consulting SRL a plătit în numerar către o singură persoană juridică sume care au depășit plafonul maxim admisibil de 5000 lei pe zi contrar prevederilor OG 15/1996. Ex: 02.12.2013 – plăți în numerar către _________________________ în sumă de 9800 lei; 30.01.2014 – plăți în numerar către ________________ Suceava în sumă de xxxxx lei. Faptele constituie contravenția prevăzută de art. 6 alin. 2 din OG 15/1996, pentru care s-a aplicat amendă în cuantum de 5000 ron.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că, la data de 24.02.2014, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 1 – Suceava au efectuat un control operativ și inopinat la societatea _______________________________ SRL, unde au constatat faptul că societatea încalcă prevederile O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar – valutare. Astfel, în perioada 01.09.2013 – 23.02.2014 a efectuat plăți în numerar către persoane juridice care pe cumulatul unei zile au depășit plafonul maxim admis de 10.000 lei, contrar prevederilor art. 5, alin. 2, lit. c. Așadar, petenta a efectuat plăți în numerar către o singură persoană juridică, sume care au depășit plafonul maxim admisibil de 5.000 lei/zi, contrar prevederilor O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar – valutare.

În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. nr. 15/1996, privind întărirea disciplinei financiar – valutare, ale H.G. nr. 520/24.07.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin sentința civilă nr. 5248/07.11.2014 dată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX de către Judecătoria Suceava s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta _______________________________ SRL în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECTIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECTIA REGIONALĂ ANTIFRAUDA FISCALA 1 SUCEAVA ; s-a înlocuit amenda în cuantum de 5000 lei aplicată petentei prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________, nr. xxxxxxx/24.02.2014 cu sancțiunea avertismentului și i s-a atras petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx din data de 24.02.2014, petenta S.C. B_______ B_______ Consulting S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei reținându-se, în esență, că, în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx14, societatea a efectuat plăți în numerar către persoane juridice care pe cumulatul unei zile au depășit plafonul maxim admisibil de 10.000 lei și plăți plăți în numerar către o singură persoană juridică depășind plafonul maxim admisibil de 5000 lei, contrar prevederilor art. 5 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 15/1996.

Amenda contravențională în cuantum de 5.000 lei a fost aplicată în temeiul art. 6 alin.2 din O.G. nr. 15/1996.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat __________ nr. xxxxxxx din data de 24.02.2014, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Instanța a reținut și aspectul că petenta nu a formulat în conținutul plângerii și nici ulterior în fața instanței de judecată critici privind legalitatea procesului verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - instanța a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 5000 lei cu sancțiunea avertismentului.

Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și de art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”, instanța a reținut și că riposta autorității poate fi diminuată și prin prisma faptului că societatea petentă a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale, aspect ce relevă conștientizarea pericolului social al acesteia și, implicit, caracterul probabil al conformării pe viitor la dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECTIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECTIA REGIONALĂ ANTIFRAUDA FISCALA 1 SUCEAVA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că:

În mod greșit instanța de fond a analizat speța numai prin prisma Convenției Drepturilor Omului fără a face o analiză a împrejurărilor de fapt în care a fost săvârșită fapta contravențională. Se arată că, contravenienta în perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx14 a efectuat plăți în numerar către persoane juridice care pe cumulatul unei zile au depășit plafonul maxim admis de 10.000 lei, contrar prevederilor art.5 alin.2, lit. c din OG nr. 15/1996. Au mai arătat că petenta a efectuat aceste plăți către ________________ Suceava sume de bani care depășesc plafonul maxim admis pe zi de 5000 lei conform prevederilor art.5 alin.2, lit.c din OG nr. 15/1996 potrivit cărora : „ pentru întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale, operațiunile de încasări și plăți între persoanele juridice se vor efectua numai instrumente de plată fără numerar”.

In ceea ce privește sancțiunea, instanța de fond a reținut pe de o parte că agentul constatator a aplicat în mod corect sancțiunea și a aplicat minimul legal al acesteia și pe de altă parte dispune reindividualizarea sancțiunii aplicate.

În drept s-au invocat disp. art. OG nr. 15/1996, HG nr. 520/24.07.2013 și OG nr. 2/2001.

Intimata petentă nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul constată următoarele:

În concret, critica apelantului vizează greșita reindividualizare a sancțiunii și aprecierea eronată a gravității faptei din partea instanței de fond, apreciindu-se că aplicarea sancțiunii amenzii era necesară.

Critica este întemeiată.

Prima instanță a evaluat greșit gradul de pericol social, sens în care a reținut argumentele legate de obiectul de activitate al petentei, data recentă de înființare, precum și lipsa antecedentelor contravenționale.

Tribunalul apreciază că deși sunt corecte premisele silogismului primei instanțe, aplicarea sancțiunii amenzii neputându-se face nici ab initio, nici ope legis, ci în urma unei evaluări atente a proporționalității și necesității aplicării sancțiunii, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, dimpotrivă, fapta reținută prezintă un grad ridicat de pericol social ce impune aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare, contravenția fiind una de tip mijloc, iar instituirea interdicției de depășire a plafonului maxim urmărind stoparea fenomenului evazionist prin transparența surselor tranzacțiilor pentru justificarea provenienței banilor și justa stabilire a impunerilor, fenomenul evaziunii fiscale având implicații adânci și profunde asupra bugetului general consolidat.

De aceea, argumentele apelantului sunt pertinente și juste, întrucât, într-adevăr, în cauza de față alegerea unei sancțiuni cu avertisment nu îndeplinește exigențele de proporționalitate și necesitate față de criteriile legale de individualizare enumerate în art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și în lumina dispozițiilor art. 5 alin. 5 din acest act normativ, neimpunându-se reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal, sancțiunea fiind necesară și impusă de caracterul continuat al abaterilor, consecințele fiscale, ca și de nivelul rezonabil al amenzii aplicate de 5000 lei care în mod evident nu depășește posibilitățile financiare ale petentei de vreme ce valoarea plăților efectuate peste plafonul legal au fost peste nivelul amenzii (18.950 lei).

Pentru acestea, apelul de față este găsit întemeiat, cu consecința admiterii sale, potrivit disp. art. 480 alin. 2 C. proc. civ., și a schimbării în tot a sentinței apelate în sensul respingerii ca nefondate a plângerii.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECTIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECTIA REGIONALĂ ANTIFRAUDA FISCALA 1 SUCEAVA - cu sediul în ______________________.1, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5248/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind _______________________________ SRL Suceava – prin reprezentant legal – cu sediula ales la Cabinet avocat Dusceac V______ – din ______________________, nr.14, ____________._____________________.

Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:

Respinge ca nefondată plângerea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2015.

PreședinteJudecător Grefier

C_______ P_____ C_______ - D______ D_____ A_____ R_____

Jud.fond Cosovăț A.

Red.D.C.D.

Tehnored. R. A.

2 ex/ 19.10.2015.