Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I E NR. 27

Ședința publică de la 26.01.2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE – L______ A_______ O_____

JUDECĂTOR – M________ M_____

GREFIER - N_______ M______

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului în contencios administrativ privind pe apelant S___ C_______ V_____ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____, apel declarat împotriva sentinței civile nr. 183/2015, pronunțată de Judecătoria Liești, în dosarul XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea apelului la data de 26.01.2016 și a pronunțat următoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21.10.2014 pe rolul Judecătoriei Liești, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul S___ C_______-V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean G_____, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost oprit de agentul constatator în localitatea V____, ocazie cu care i s-a comunicat că ar fi depășit viteza legală.

Petentul menționează că nu a depășit viteza legală, iar acuzația agentului constatator este nefondată.

Totodată, petentul precizează că avea permisul de conducere asupra lui, dar l-a găsit după ce agentul constatator a scris procesul-verbal de contravenție.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001.

În susținerea acțiunii, petentul a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 4-6).

Intimatul, legal citat, nu a fost reprezentat în instanță dar a depus la dosar documentele care au stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale (filele 12 – 16).

În drept, a indicat ca temei legal dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și a fost vizionat suportul CD.

Prin sentința civilă nr. 183/31.03.2015 Judecătoria Liești a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S___ C_______-V_____ și a menținut procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, petentul S___ C_______-V_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.350 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin. 3 lit. c și 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că în data de 15.10.2014, ora 11²⁷, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind înregistrat cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic, pe DN 25 pe raza loc. V____, cu viteza de 102 km/h, depășind viteza maximă admisă și fără a avea asupra sa permisul de conducere.

Petentul a semnat procesul-verbal, dar la rubrica obiecțiuni este făcută mențiunea „Am circulat cu viteza de 92 km/h, așa cum arăta mașina și nu sunt de acord cu sancțiunea”.

Prima instanță a arătat că deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese privind forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din ansamblul dispozițiilor din acest act normativ și în special din cele ale art. 34, reiese că procesul verbal face dovada cu privire la situația faptică și încadrarea în drept până la proba contrarie, care este în sarcina petentului.

În drept, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, respectă condiția legalității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. 4, art. 102 alin. 3 lit. e), art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 și Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002: (…) „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002: Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Totodată, în cuprinsul art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede: „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.

De asemenea, cu privire la limita de viteză admisă se observă că în cuprinsul art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 se indică: Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

Totodată, conform prevederilor Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”:

3.5. Cerințe tehnice funcționale specifice funcției de înregistrare

3.5.1. Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Potrivit înregistrării video a contravenției și a celor consemnate în încheierea de ședință din data de 17.03.2014 rezultă cu claritate următoarele elemente: data (15.10.2014) și ora (11²⁷), valoarea vitezei (102 km/h) și imaginea autovehiculului (XXXXXXXXX).

Referitor la cele invocate de petent, instanța de fond a constatat că aparatul radar a fost folosit cu respectarea dispozițiilor legale, la dosar fiind depus buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/14.04.2014 (fila 16 dosar) din care rezultă că aparatul tip radar Autovision _________ 510 poate măsura viteza de deplasare în regim staționar și în regim de deplasare, valabilitatea buletinului de verificare fiind până la data de 14.04.2015. Totodată, se poate observa că în cuprinsul procesului verbal au fost consemnate datele de identificare ale aparatului radar, respectiv aparatul tip radar Autovision _________ 510. De asemenea, la dosar a fost depus și atestatul operatorului radar - ag. șef M____ I___ (agentul constatator).

Petentul nu s-a prezentat în instanță dar a solicitat administrarea probei cu înscrisuri depuse la dosar, cerând să se analizeze dacă aparatul cinemometru a fost utilizat în deplină concordanță cu dispozițiile legale.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Referitor la afirmațiile petentului precum că circula cu viteza de 92 km/h și nu cu 102 km/h așa cum i-a comunicat agentul constatator, instanța de fond a arătat că a vizionat CD-ul depus de intimată la dosar, la termenul din data de 17.03.2015, ocazie cu care a încheiat un proces-verbal ce face parte integrantă din încheierea de ședință, înregistrare pe care se observă la ora 11:27:10 viteza înregistrată de 102 km/h, viteză atinsă de autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

În cauză, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv filmul cu vehiculul condus de petent și înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentului pentru lipsa permisului de conducere, prima instanță a constatat că, deși petentul a făcut obiecțiuni în ceea ce privește viteza, nu a obiectat sancțiunea aplicată pentru lipsa permisului de conducere, fapt ce întărește ideea că agentul constatator a aplicat în mod corect această sancțiune. Astfel, s-a apreciat că, dacă petentul ar fi avut permisul de conducere asupra lui, ar fi fost revoltat de o eventuală sancțiune aplicată în acest sens, iar obiecțiunile lui nu s-ar fi rezumat doar la viteză.

Prima instanță a arătat că petentul deși avea posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând în acest sens să fie administrate probe, nu s-a folosit de această posibilitate, astfel încât este evident că nu poate să-și invoce în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Astfel, din tot ansamblul materialului probator s-a constatat că la data de 15.10.2014, ora 11²⁷, agenții constatatori din cadrul intimatului au depistat în trafic petentul, care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind înregistrat cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic, pe raza loc. V____, cu viteza de 102 km/h, depășind viteza maximă admisă și fără a avea permisul de conducere asupra lui, instanța de fond apreciind că situația de fapt reținută corespunde adevărului, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014 îndeplinește condiția temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia, că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată. Astfel s-a apreciat ca neoportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, raportat la gravitatea contravenției săvârșite (a depășit cu peste 50 km/h viteza legală).

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, instanța de fond, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S___ C_______-V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean G_____ și a menținut procesul verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petentul S___ C_______ V_____, solicitând admiterea căii de atac, anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de apel petentul a criticat hotărârea primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de către intimat, sens în care consideră că a fost încălcat principiul contradictorialității și respectiv, motivat de faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la proba testimonială pe care a solicitat-o prin plângerea formulată.

De asemenea a arătat că instanța de fond a apreciat ca neoportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, considerând petentul că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea art. 7 și art. 5 teza I din OG nr. 2/2001, amenda aplicată fiind prea aspră.

În drept, a invocat prevederile art. 468 din NCPC.

Legal citat, intimatul nu a fost reprezentat în fața instanței dar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 183/2015 a Judecătoriei Liești.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În primul rând, solicitarea apelantului de a se anula hotărârea primei instanțe și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare nu poate fi primită, având în vedere că prin sentința criticată, instanța s-a pronunțat asupra fondului.

Or, potrivit art. 480 alin 3 din NCPC, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.

Pe fondul apelului se rețin următoarele:

În sarcina apelantului-petent S___ C_______-V_____ s-a reținut prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, că la data de 15.10.2014, ora 11²⁷, a condus autoturismul Audi A6 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 25, în localitatea V____, cu viteza de 102 km/h, fiind înregistrat cu aparatul R____ Autovision _________ 510 Hard 14 și că nu avea asupra sa permisul de conducere.

Faptele au fost apreciate ca fiind contravenții, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, petentului fiindu-i aplicate 15 puncte amendă în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile și respectiv, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 540 lei, amenda totală fiind de 1350 lei.

Din procesul-verbal de contravenție rezultă că petentul se afla singur în autoturism și că nu avea asupra sa permisul de conducere.

Petentul a semnat procesul-verbal, dar la rubrica mențiuni este consemnat „Am circulat cu viteza de 92 km/h, așa cum arăta mașina și nu sunt de acord cu sancțiunea”.

Verificând situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță sub toate aspectele deduse judecății, potrivit art. 476 din NCPC și ale art. 477 alin. 2 din NCPC, Tribunalul constată că prima instanță s-a raportat la toate cererile și apărările petentului, pe care le-a analizat și le-a raportat legislației pertinente aplicabile speței. Împrejurarea că argumentarea instanței nu i-a profitat contravenientului, ca de altfel întreaga soluție, nu constituie temei pentru schimbarea hotărârii.

În mod corect prima instanță a reținut veridicitatea celor consemnate în procesul verbal contestat în condițiile în care apelantul petent nu a făcut dovada existenței unei situații contrare.

Potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 și a art. 109 din OUG nr.195/2002 republicată, nerespectarea regimului de viteză stabilit se constată de către Serviciul Poliției Rutiere prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească prin mijloacele tehnice din dotarea sa săvârșirea contravenției.

În speță, intimatul IPJ G_____ a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 14.04.2014, atestatul operatorului radar pentru agentul constatator și înregistrarea video a contravenției (filele 13-16).

Potrivit art. 121 alin 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Având în vedere înregistrarea depusă la dosar de intimat, din care reiese că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h în localitatea V____, precum și celelalte înscrisuri care dovedesc constatarea faptei de către un agent competent, prin folosirea de mijloace tehnice certificate și verificate metrologic și cu respectarea dispozițiilor speciale privind folosirea și amplasarea aparatelor radar, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin 3 lit e din OUG nr. 195/2002, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta.

Pe de altă parte, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte-amendă), nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2. De asemenea, potrivit art. 35 alin. 2 din același act normativ, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

Această contravenție a fost constatată personal de agentul constatator și nu există motive care să contravină celor reținute, având în vedere că petentul nu a propus vreo probă de natură a combate temeinicia procesului verbal.

Cu privire la sancțiunile aplicate, Tribunalul apreciază că acestea au fost corect individualizate de către organul constatator, fiind în deplină concordanță cu gradul de pericol social al faptelor reținute și al împrejurărilor în care au fost săvârșite, fiind de notorietate multitudinea de evenimente rutiere cauzate de nerespectarea regulilor privind viteza de circulație, satisfăcând în acest fel principiile legii contravenționale.

În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, Tribunalul reține că potrivit acestor dispoziții „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Prin urmare, aplicarea sancțiunii complementare în speță este obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator sau, ulterior, a instanței de judecată.

Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată, condiții în care, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din NCPC, va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 183/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Liești, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – petent S___ C_______ V_____ cu domiciliul în T_____, _____________________. 6 A, jud. G_____, în contradictoriu cu intimatul IPJ G_____, cu sediul în G_____, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 183/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

L.A. O_____ M. M_____ N. M______

Red. M. M_____/Tehnored. N. M______/Fond S.E.M____

4 ex./ 17.02.2016 /________________________