ROMANIA
TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX
Ședința publică din data de 2 decembrie 2015
Președinte : E______ I______
Judecător : C______ Șianțiu
Grefier : C_______ F_____
S-a luat în examinare apelul declarat de petenta ______________, împotriva sentinței civile nr. 4474 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform disp. art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 4474 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta ______________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – Regiunea nr. 5, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/20.04.2015. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/20.04.2015, contestatoarea a fost sancționată în baza art. 8 alin. 2 lit. n din OG nr. 37/2007 pentru că ansamblul auto XXXXXXXXX/XXXXXXXXX a circulat cu dovada de verificare a tahografului cu valabilitatea expirată, respectiv valabilitatea de 2 ani a expirat la data de 27.03.2015. Sancțiunea aplicată a fost de 6.000 lei, conform art. 9 alin. 1 lit. d din OG nr. 37/2007.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat, instanța de fond a constatat că, în baza art. 34 raportat la art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001, acesta este întocmit conform dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nelegalitate care să poată fi reținut de instanță și care să determine, în consecință, anularea procesului verbal.
Prima instanță a reținut că legea prevede posibilitatea întocmirii procesului verbal în lipsa contravenientului, deci fără semnătura sa, aspect care nu poate atrage nulitatea. În ceea ce privește nesemnarea de către un martor a procesului verbal nesemnat de către petent, instanța a avut în vedere că art. 19 din O.G nr. 2/2001 prevede obligația agentului constatator, în cazul în care procesul verbal nu este semnat de către contravenient sau de către un martor, de a „preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.” și a constatat că procesul verbal cuprinde o astfel de mențiune, deci că agentul contator a respectat prevederile legale la întocmirea acestuia, fapt ce nu poate determina nulitatea.
Se mai arată că formularul de control în trafic, care redă fapta săvârșită, a fost semnat de conducătorul auto.
Cu privire la temeinicia actului sancționator, instanța de fond a evidențiat că petentul nu a invocat nici un motiv care să combată starea de fapt și nici nu a contestat cele sancționate, iar la dosar există dovada verificării instalației tahograf, a cărei valabilitate a expirat la data de 26.03.2015, concluzionând că actul sancționator este unul temnic.
Referitor la sancțiunea aplicată, instanța de fond a reținut că scopul utilizării tahografului este asigurarea siguranței circulației prin realizarea unui control eficient asupra perioadei de condus, perioade limitate ca durată pentru a preveni oboseala șoferilor și, implicit, producerea unor accidente și utilizarea lui trebuie să permită verificarea identității șoferului, a perioadei de condus și a perioadei în care acesta s-a odihnit.
Prima instanță a avut în vedere că fapta săvârșită este încadrată ca fiind o abatere foarte gravă, prezentând un grad de pericol social ridicat, iar sancțiune aplicată a amenzii are un caracter efectiv, proporționat, disuasiv cu fapta săvârșită.
În ce privește cuantumul, instanța de fond a reținut că petenta a avut posibilitatea de a achita doar suma de 2.000 de lei, fapt pe care l-a și realizat și a concluzionat că sancțiunea este corect individualizată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta S.C. R____ MG S.A. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal __________ nr.xxxxxxxx din data de 20.04.2015 prin care societatea a fost sancționată cu amendă în valoare de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.2 lit. n din O.G. nr. 37/2007, anularea procesului-verbal ca fiind netemeinic și nelegal, constatarea nulității sancțiunilor aplicate și restituirea amenzii achitate.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment și restituirea amenzii achitate, cu cheltuieli de judecată.
Consideră petenta că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu încălcarea art. 466 și urm. Noul Cod de procedură civilă.
Apelanta petentă a învederat că prin procesul verbal contestat a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 8 alin. 2 lit. n din OG 37/2007, constatându-se că la data de 20.04.2015, ora 15:52 pe raza localității A___, a fost oprită în trafic și verificat ansamblul de autoturisme format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX pe care-l utilizează în baza copiei conforme a licenței de transport cu nr. xxxxxxx, în timp ce efectua transport de marfă. În urma controlului agenții constatatori au reținut că dovada de verificare tahograf, respectiv limitator de viteză a fost valabilă până în 26.03.2015, societatea fiind sancționată cu amendă.
În opinia petentei, procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea art. 19 din OG nr. 2/2001, nefiind semnat de către contravenient sau de către un martor asistent, astfel cum prevede legislația în materie.
Totodată, petenta a invocat prevederile art. 5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și întrucât, fapta nu prezintă un pericolul social ridicat, consideră justificată înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. Noul Cod de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 37/2007.
Intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier – Regiunea 5 T____, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului, respingerea plângerii contravenționale și menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal de contravenție, ca fiind temeinice și legale, având în vedere împrejurările descrise în procesul-verbal de contravenție și faptul că în concret, pericolul social al faptelor contravenționale există iar sancțiunile pecuniare aplicate nu depășesc limitele unor sancțiuni proporționale.
A solicitat intimata instanței de apel să constate că sunt întrunite în sarcina petentei elementele constitutive ale contravenției reținută în sarcina sa, precum și corecta individualizare a sancțiunii aplicate întrucât fapta contravențională reținută și constituie contravenție, fiind sancționată conform art. 8 alin. 2 lit. n din OG nr. 37/2007 , modificată și completată cu O.G. nr. 8/2014, întrucât reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului European și al Consiliului CE nr. 561/2006, a Regulamentului (UE) nr. 165/2014.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.
Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.
Acestea fiind spuse, reține tribunalul că judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probelor administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă.
În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.
Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atât cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv dovada de verificare a tahografului cu valabilitatea expirată.
De altfel, bine a subliniat judecătoria în considerentele sentinței pronunțate că societatea petentă nu a invocat nici un motiv care să combată starea de fapt reținută în contextul în care probele de la dosar vădesc fără dubiu data expirării valabilității de 2 ani a respectivei verificări.
Astfel fiind, nu pot fi primite criticile pe care petenta le-a adus sentinței în sensul preconizat de către aceasta și care rezidă din chiar motivele căii de atac ordinare exercitată în cauză atâta timp cât legiuitorul a înțeles să clasifice gradul de pericol social al faptei contravenționale reținută a fi fost săvârșită de către petentă în categoria încălcărilor foarte grave a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și în orice caz contravenția în discuție nu este una de rezultat în sensul că nu este necesară și producerea unui prejudiciu urmarea periculoasă constând tocmai în posibilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează, așa încât aserțiunile petentei cu privire la atribuirea faptei sale unui grad de pericol social redus este nefondată.
Nu se pune problema, pe de altă parte, ca petentei să-i fi fost înfrântă prezumția de nevinovăție, dimpotrivă prin hotărârea judecătorească pronunțată s-a realizat justul echilibru ce trebuie să existe între aceasta și prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, în fine numai sancțiunea avertismentului nu ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de către legiuitor cu prilejul edictării normelor de drept reținute în mod corect a fi fost încălcate de către petentă.
În fine, în pofida criticilor din apel ale petentei este de reamintit de către tribunal și că însăși Curtea E.D.O. a stabilit în jurisprudența sa cu referire la întinderea noțiunii de previzibilitate că previzibilitatea legii nu înseamnă că persoana vizată nu se poate adresa unor specialiști spre a evalua într-un grad rezonabil în circumstanțele cauzei consecințele ce ar putea rezulta dintr-un act determinat fiind vorba mai ales de profesioniști obișnuiți cu obligația de a face dovada unei mari prudenței în exercitarea meseriei lor.
Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta ______________, având CUI RO1689176, JXXXXXXXXXXX, cu sediul în A___, ________________________. 1, jud. A___ împotriva sentinței civile nr. 4474 din 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2015
Președinte Judecător
E______ I______ C______ Șianțiu
Grefier
C_______ F_____
Se comunică:
- apelantului – ______________- A___ _______________________.1
- intimatului – I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier-ISCTR- A___ ____________________, jud A___
Red. CȘ/28.12.2015
Tehnored.MI/4 ex/ 2 ______________
Prima instanță – judecător H____ Ș_____