Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din 05 octombrie 2015

Președinte – U________ M______

Judecător – R_____ M______

Grefier – U________ G_______

DECIZIA NR. 861 A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I____________ T_________ de Muncă B_______ cu sediul în B_______, Calea Națională nr. 83 A, județul B_______, în contradictoriu cu intimata petentă S__________ M______, cu domiciliul în B_______, _____________________. A________, nr. 33, ____________, ___________________>sentinței civile nr. xxxxx din 18.12.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 18.12.2014, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S__________ M______, cu domiciliul în B_______, ________________________________, nr. 33, ______________________________________ cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, cu sediul în Calea Națională, nr. 83A, B_______, jud. B_______ și pe cale de consecință a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx din data de 15.04.2013, întocmit de intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului. Totodată a menținut restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx din data de 15.04.2013.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx/15.04.2013, intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ a reținut că angajatorul Întreprinderea Individuală S__________ M______ nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă până în ziua de 01.03.2013, când a început activitatea (nici până în ziua de 03.04.2013, intervalul orar 11:23-11:45, când a fost efectuat controlul inopinat) pentru salariata O_________ I_____. Totodată, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor s-a reținut că, în urma controlului inopinat efectuat la punctul de lucru magazin second-hand din cadrul Complexului Comercial din localitatea Corni, jud. B_______, a fost identificată numita O_________ I_____, care desfășura activitate ca vânzătoare pentru întreprinderea individuală S__________ M______ începând cu data de 01.03.2013, fără a avea încheiat contract individual de muncă. S-a mai menționat că aceasta nu figura nici în registrul general de evidență a salariaților, ținut în formă electronică și că în data de 04.04.2013, un delegat al II S__________ M______ a prezentat documentele solicitate prin înștiințarea emisă de intimat, printre care și contractul individual de muncă pentru O_________ I_____, cu dată de începere 15.03.2013.

În conținutul aceluiași proces-verbal, s-a stipulat faptul că angajatorul a încălcat prevederile art.16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată.

Pentru fapta reținută în sarcina sa, întreprinderea individuală S__________ M______ a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 10.000 lei, conform art. 260, alin.1 lit. e Legea nr.53/2003, pentru nerespectarea prevederilor art. 16, alin. 1 din aceeași lege.

Cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost reluate și în cuprinsul procesului-verbal de control nr. 3149 din data de 15.04.2013.

Față de data formulării plângerii, instanța de fond a constatat că plângerea contravențională este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, putându-se trece la soluționarea pe fond a cauzei.

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit rezoluției nr. 2611/22.05.2013 a Directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B_______ și certificatului de radiere din data de 27.05.2013, întreprinderea individuală S__________ M______ a fost radiată prin voința persoanei. Pe cale de consecință, ținând cont de dispozițiile art. 26 din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, conform cărora persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul, instanța de fond a constatat că numita S__________ M______ are calitate procesuală activă, putând formula în mod legal plângerea contravențională.

În temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 O.G.nr.2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.

În plus, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxxx/15.04.2013, respectă condiția legalității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16, alin.1 Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), angajatorul are obligația de a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, pentru fiecare dintre angajații săi, prin aceasta asigurându-se, pe de o parte, respectarea drepturilor angajatului care decurg din raportul de muncă cu angajatorul, iar pe de altă parte, protecția angajatorului față de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor specifice de către angajat, nefiind omise nici raporturile acestora cu organele statului.

Totodată, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 260, alin. 1, lit. e din același act normativ, ”Constituite contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (...) e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16, alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.”

Instanța de fond a constatat faptul că petenta, la cererea de chemare în judecată, a anexat înscrisuri, neînțelegând să propună administrarea vreunei alte probe. De asemenea, la termenul de judecată din data de 16 iunie 2014, petenta a solicitat, prin apărător, și administrarea probei testimoniale cu martora O_________ E____-I____ (O_________ E____-I_____, conform cărții de identitate anexate la dosarul cauzei).

Tot sub aspect probatoriu, instanța de fond a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți și că, deși a încuviințat pentru petentă proba testimonială cu martora O_________ E____-I_____, având în vedere imposibilitatea punerii în executare a mandatelor de aducere emise pe numele acesteia, instanța a procedat la judecarea cauzei, conform dispozițiilor art. 313, alin. 3 Cod proc. civ.

Cu privire la probațiune, prima instanță a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Din materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, coroborat cu procesul-verbal de control și cu fișa de identificare, rezultă cu claritate că întreprinderea individuală S__________ M______ nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă până în ziua de 01.03.2013, când a început activitatea (nici până în ziua de 03.04.2013, intervalul orar 11:23-11:45, când a fost efectuat controlul inopinat) pentru salariata O_________ E____-I_____.

De altfel, petenta nici nu a negat faptul că nu i-a încheiat contract individual de muncă salariatei O_________ E____-I_____ începând cu data efectivă a primirii la muncă, ci a învederat în cuprinsul plângerii contravenționale doar faptul că sancțiunea aplicată este disproporționată față de împrejurările concrete ale cauzei și față de realitățile economice. În fața instanței de fond, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, petenta, prin apărător, a arătat că numitei O_________ E____- I_____ i s-a încheiat contract individual de muncă după 5 zile, motivat de faptul că aceasta a fost în perioadă de probă, i s-a arătat modalitatea de vânzare a produselor începând cu data de 10.03.2013, când s-a făcut curățenie, s-a așezat marfa, magazinul fiind deschis începând cu data de 15.03.2013. De asemenea, în nota de relații anexată la fila 36, reprezentanta contravenientei a declarat că salariata O_________ E____- I_____ a început activitatea din data de 10.03.2013 și că nu i-a fost încheiat contract individual de muncă până în data de 15.03.2013 deoarece a fost în perioadă de probe.

În ceea ce privește data de la care angajata a început activitatea în cadrul întreprinderii individuale, instanța de fond a constatat că declarațiile angajatei din cuprinsul fișei de identificare sunt contrazise de susținerile petentei menționate în nota de relații, respectiv în fața instanței prin apărător. Având în vedere faptul că atât fișa de identificare, cât și nota de relații reprezintă înscrisuri utilizate ca mijloace de probă în cauză, instanța va avea în vedere data de 01.03.2013 ca fiind punctul de inițiere al relațiilor de muncă desfășurate între întreprinderea individuală și angajată, în considerarea faptului că acest element temporal este menționat și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, act constatator ce se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară. Cu alte cuvinte, fișa de identificare completată de angajată se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, pe când nota de relații constituie un ansamblu de explicații furnizate de însăși reprezentanta legală a întreprinderii individuale, respectiv petenta din prezenta cauza.

Indiferent însă de data exactă la care a început angajata activitatea, din coroborarea mijloacelor de probă rezultă cu claritate faptul că aceasta este anterioară datei de 15.03.2015, stipulată în contractul individual de muncă.

În legătură cu susținerile petentei privind neîncheierea contractului individual de muncă pentru numita O_________ E____-I_____ odată cu începerea activității, motivat de faptul că se afla în perioada de probă, instanța de fond a considerat că acordarea unei perioade de probă nu constituie o situație care să înlăture caracterul contravențional al faptei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din OG nr. 2/2001. În plus, astfel cum a subliniat și intimatul, inclusiv în perioada de probă, salariatul beneficiază de toate drepturile și toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 32, alin. 3 și ale art. 31, alin. 4 din Codul Muncii.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În speță, s-a constatat de către prima instanță că norma în baza căreia a fost constatată fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum total de 10.000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că acuzația adusă petentei este acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentei.

Referitor la procesul-verbal, instanța de fond a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

În acest sens s-a constatat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.

Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În speță, instanța de fond a apreciat că petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimat și având posibilitatea formulării unui răspuns la întâmpinare, obținând totodată încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.

Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Având în vedere că petenta nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța de fond nu a reținut o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contravenție.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și sancționate de art. 260, alin. 1 , lit. e din același act normativ.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art. 260, alin.1 lit. e din Codul muncii, instanța de fond a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia și având în vedere că petenta, ulterior controlului efectuat, a prezentat contractul individual de muncă încheiat cu numita Hoboroceanu E____-I____ (în realitate, este vorba despre O_________ E____-I_____, astfel cum rezultă din carte de identitate anexată la dosar, întrucât CNP-ul menționat coincide cu cel al numitei O_________ E____-I_____), contract încheiat la data de 14.03.2013, având menționată ca dată de începere a activității data de 15.03.2013 și înregistrat în Registrul General de Evidență a Salariaților la data de 03.04.2013, ora 14:09:44, în aceeași zi așadar cu data efectuării controlului, instanța de fond a considerat că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale.

Totodată instanța de fond a atras atenția petentei cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx din data de 15.04.2013, instanța de fond, în temeiul art.34 O.G. nr.2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S__________ M______, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, a modificat procesul-verbal întocmit de intimat, în sensul că a înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicate cu sancțiunea avertismentului și a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.

Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ și al dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Consideră apelantul că nu se justifică înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea de avertisment, întrucât petenta a săvârșit fapta contravenționala cu vinovație și nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, iar prin admiterea plângerii și înlocuirii sancțiunii ar însemna o grava sfidare la adresa celorlalți angajatori care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile și o primă de încurajare pentru societățile care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare activitatea, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.

Astfel, arată apelantul că la controlul efectuat în data de 03.04.2013 între orele 11,23- 11,45 la punctul de lucru al petentei-magazin second hand- situat în Complexul Comercial din _______________________ a fost identificată numita O_________ I_____ care presta activitate pentru petentă. În fișa de identificare completată de O_________ I_____ se arată că aceasta desfășoară activitate în beneficiul petentei începând cu data de 01.03.2013 câte 8 ore pe zi. Din verificările făcute, la data controlului, în registrul de evidență al salariaților al petentei, numita O_________ I_____ nu figura ca fiind salariată la aceasta. În data de 04.04.2013 soțul titularului întreprinzător a prezentat documentele solicitate prin înștiințarea lăsată de către organul de control printre care și contractul individual de muncă încheiat cu O_________ I_____ având ca dată de începere a activității, 15.03.2013. În nota de relații dată de titularul întreprinzător, petenta în data de 15.04.2013 la sediul Inspectoratului T_________ de Muncă B_______ a arătat că numita O_________ I_____ lucrează cu data de 10.03.2013 și nu i-a încheiat contract individual de muncă până la data de 15.03.2013 întrucât a fost în perioadă de probă.

Fapta reținută în actele de control și anume prestarea activității fără a avea contract individual de munca încheiat în formă scrisă, constituie contravenție conform art.260 alin.1 lit. e din Codul Muncii.

Susține apelanta că, controlul s-a finalizat prin încheierea procesului verbal de control nr. xxxxxx/15.04.2013 în care sunt consemnate cele constatate (anexa 1). Totodată s­-a încheiat și procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxx din15.04.2013 prin care petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii de 10.000 lei conform art.260 alin.1 lit.e din Codul muncii pentru încălcarea prevederilor art.16 alin. 1 din Codul muncii, respectiv pentru primirea la muncă a unei persoane identificate fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, cu toate că aceasta presta activitate în beneficiul angajatorului –petent.

Fapta reținută în procesul verbal de contravenție contestat, sancționată cu amendă pecuniară, constituie contravenție conform art.260 alin.1 lit. e din Codul Muncii „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisă, în limba romană. Obligația de Încheiere a contractului individual de munca în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoana juridică, persoana fizica autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în forma scrisă, contractul individual de munca anterior începerii raporturilor de muncă” și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

În concluzie, apelantul consideră că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de către organul de control, amenda contravențională fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit și urmările produse reflectându-se în gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, drept pentru care solicită admiterea apelului formulat, modificarea sentinței apelată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca fiind nefondată și să se mențină procesul verbal de contravenție contestat așa cum a fost încheiat, ca fiind temeinic și legal.

Intimata petentă S__________ M______ legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Tribunalul apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, că aceasta nu a infirmat cele reținute prin procesul verbal, ci doar a reapreciat sancțiunea, în funcție de împrejurările în care fapta s-a săvârșit, având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 21 din OG nr. 2/2001.

Prin urmare, instanța a respectat dispozițiile legale aplicabile în această materie, respectiv disp. art. 34 din OG 2/2001 care îi conferă competența de a hotărî și asupra sancțiunii aplicate, procedând la înlocuirea justificată a sancțiunii amenzii cu avertisment.

Circumstanțele săvârșirii contravenției, precum și inexistența unor abateri similare anterioare, sunt aspecte care justifică aprecierea primei instanțe referitoare la reținerea unui pericol social redus al contravenției săvârșite, fiind posibilă aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Totodată tribunalul constată că, raportul juridic contravențional de răspundere are ca obiect sancțiunea juridică aplicată de către stat, prin intermediul agenților săi, subiectului pasiv al acestui raport.

Spre deosebire de sancțiunile aparținând altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv – educativ – scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Prin urmare, aplicarea unei sancțiuni mai grave, a amenzii, se justifică pentru combaterea săvârșirii contravențiilor - scop, însă, care poate fi considerat atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment, atunci când există premisele faptului că petentul a înțeles necesitatea respectării normelor legale încălcate, cu consecința respectării acestora pe viitor.

Operațiunea de aplicare a unei sancțiuni contravenționale trebuie însă să se facă cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv: limitelor sancțiunilor, proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, etc., nefiind înlăturată posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, contrar celor afirmate de către apelantă, chiar și în situația în care cuantumul amenzii stabilite de legiuitor este unul ridicat, cum este cazul în speță.

Această concluzie rezultă atât din cuprinsul actului sancționator aplicabil, respectiv art. 260 alin. ultim din Legea nr. 53/2003, dispoziție prin care se prevede expres că pentru contravențiile prevăzute de acest articol se aplică dispozițiile legislației în materie contravențională în vigoare, nefiind astfel exclusă aplicarea dispozițiilor privind avertismentul - cât și din prevederile generale ale acestei ordonanțe care reglementează regimul juridic al contravențiilor – prin care este oferită posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, doar prin raportarea la pericolul social al faptei și nu la limitele sancțiunii amenzii prevăzute de lege pentru săvârșirea acesteia.

Ca urmare, în mod întemeiat prima instanță de judecată, reținând ________________________ petentei, cât și lipsa unor abateri similare anterioare, a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social redus și că aplicarea unei sancțiuni cu amenda este disproporționată în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, procedând la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Constatând astfel că nu sunt date motivele de apel de ordine publică invocate de către apelantă, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul intimat I____________ T_________ de Muncă B_______ cu sediul în B_______, Calea Națională nr. 83 A, județul B_______, în contradictoriu cu intimata petentă S__________ M______, cu domiciliul în B_______, _____________________. A________, nr. 33, ____________, ___________________>sentinței civile nr. xxxxx din 18.12.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. R.M / 21.10.2015

Jud. fond A__-M____ C____

Tehnored. . U.G./Ex. 4