ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A- II- A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCA

DECIZIA NR. 16/A/2013 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SEDINȚA PUBLICĂ DIN 11 NOIEMBRIE 2013.

Președinte: S____ D_____ -judecător

D_____ I___- judecător

C___-A___ A___ -grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de intimatul I____________ Județean de Poliție al Județului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 2561/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, la prima și la a doua strigare nu s-au prezentat părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2561/2013 a Judecătoriei Petroșani s-a admis în parte plângerea formulată de petentul T________ L____ L____ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/24.03.2013 încheiat de I____________ de Poliție al județului Hunedoara – Poliția orașului P______.

S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 200 lei cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/24.03.2013 încheiat de I____________ de Poliție al județului Hunedoara – Poliția orașului P______., a fost sancționat petentul cu amenda contravențională în sumă de 200 lei, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.61/1991 reținându-se că au fost săvârșite contravențiile prevăzută de art.3 pct.11 din aceeași lege.

Procesul verbal nu a fost semnat de petent, agentul constatator făcând mențiunea ,,Refuză să semneze procesul verbal” și a fost semnat de martorul A_____ I___.

Ulterior, procesul verbal a fost comunicat petentului prin afișare.

Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/24.03.2013, instanța a reținut următoarele:

Prin acest proces verbal petentul a fost sancționat pentru săvârsirea contravențiilor prevăzute de art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, ,,Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: … 11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat;”, faptă sancționate de art.4 alin.1 lit.a din aceeași lege, ,, Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) și 34);”, reținându-se că în data de 24.03.2013 ora 10 15 în orașul petrila la E.M. P______ , postul nr.7 ______________________ calitate de agent de pază la ____________________ a anunțat nejustificat organele de poliție reclamând furtul de fier vechi de către o persoană care s-a dovedit a fi administratorul clădirii dezafectate Preparație, fără a anunța șeful de tură conform obligației prevăzută de lege.

În ceea ce privește fapta reținută ca și contravenție, sub aspectul realității acesteia, instanța a reținut că organul constatator a aplicat sancțiunea contravențională pentru o faptă constatată personal.

In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că petentul sancționat contravențional beneficiazã de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja persoanele fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei.

In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

Potrivit art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, ,,Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: … descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite…”

În cauza de față, fapta constatată de agentul constatator nu este recunoscută de petent, însă acesta nu a făcut dovada contrară celor menționate în procesul verbal.

Astfel, declarația martorului A_____ I___ a confirmat fapta petentului de a anunța nejustificat organele de poliție despre un posibil furt de fier vechi.

Instanța a aapreciat că starea de fapt reținută de agentul constatator este conformă cu realitatea, petentul nefăcând dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, astfel încât această faptă este apreciată de instanță ca fiind o contravenție în sensul art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, cu modificările și completările ulterioare.

Procesului-verbal contestat este însă susceptibil de critică în privința cuantumului sancțiunii aplicate.

Astfel, potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art.21 alin.3 din aceeași ordonanța, sancțiunea contravenționala trebuie aplicată în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.

Având in vedere aceste criterii legale, instanța a constatat că, din situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de către agentul constatator, nu rezulta un grad de pericol social al faptei care să justifice aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 200 lei, aceasta apărând ca împovărătoare și excesivă.

În acest sens, instanța a reținut că petentul a considerat că astfel își îndeplinește atribuțiile de serviciu și nu a avut intenția de a alerta nejustificat organelle de poliție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen apelantul intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA solicitând desființarea hotărârii, iar în rejudecarea cauzei să se dispună respingerea plângerii.

În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a apreciat că fapta reținută de agentul constatator este conformă cu realitatea și a reținut și declarația martorului A_____ I___ care a confirmat fapta petentului. Instanța a apreciat că sancțiunea în cuantum de 200 lei aplicată petentului este împovărătoare nu are susținere. Legea prevede sancțiune între 100 și 500 lei, iar cea aplicată de agentul constatator nu este nici măcar jumătate din cuantumul maxim stabilit de legiuitor.

Se arată că nu există certitudinea că prin aplicarea sancțiunii avertisment petentul și-ar îndrepta comportamentul.

Sancțiunile, în general, sunt mijloace de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte cu rezultate grave (infracțiuni) și de respectarea disciplinei rutiere. Eficacitatea aplicării sancțiunii poate fi apreciază mult mai realist de agentul constatator care este specializat în activitatea prestată decât prin orice altă persoană, chiar prezentă la fața locului. Există multe situații în care agenții aplică sancțiunea avertisment.

În drept s-au invocat OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, L.61/1999 republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice; Cod Procedură Civilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel, se rețin următoarele:

Petentul a fost sancționat prin procesul verbal atacat cu amendă în cuantum de 200 lei în temeiul art.4 al.1 lit.a din Legea nr.6/1991 reținându-se în sarcina acestuia că a săvârșit contravenția prev.de art.3 pct.11 din aceeași lege, respectiv în calitate de agent pază a alarmat organul de poliție declarând furtul de fier vechi de către o persoană care s-a dovedit a fi administratorul clădirii dezactivate.

Procesul verbal atacat este întocmit în conformitate cu dispozițiile legale în materie, a fost semnat de un martor asistent întrucât petentul a refuzat să-l semneze.

Cu privire la temeinicia acestuia se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului în ceea ce privește săvârșirea contravenției prev.de art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 însă în conformitate cu art.5 al.5 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art.21 al.3 din același act normativ a aplicat petentului sancțiunea amenzii raportat la gradul de pericol social al faptei și ținând seama că petentul a considerat că-și îndeplinește obligațiile de serviciu neavând intenția de a alerta nejustificat organele de poliție.

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o soluție temeinică și legală, criticile formulate de apelantă prin motivele de apel sunt neîntemeiate.

În consecință, în temeiul art.480 Cod Procedură Civilă și art.34 al.2 din OG nr.2/2001, apelul intimatului I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelantul intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr.2561/2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 11.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER

S____ D_____ D_____ I___ C___-A___ A___

SD/HI/2 ex.

17.03.2014.