Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal de contravenție

Apel

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 11.12.2015

Instanța constituită din:

Președinte - T________ C_______

Judecător - B______ L_____

Grefier - C____ I_____

D E C I Z I A N R. 1283 A

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu intimatul H________ R_____-M______, împotriva Sentinței civile nr. 2713/12.03.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată depus la dosar, prin serviciul registratură, un înscris formulat de intimat (fila 17 dosar).

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată apelul în stare de judecată.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cererii de apel, de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2713/12.03.2015, Judecătoria B_______ a admis plângerea contravențională formulată de petentul H________ R_____ M______, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din 04.08.2014 și măsurile dispuse prin acesta și a obligat intimata la plata către petent a sumei de 620 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în fapt, prin procesul-verbal _______ 14, nr. xxxxxxx din data de 04.08.2014 (fila 4), încheiat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, prin CESTRIN București, petentul H________ R_____ M______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că, în data de 24.03.2014, ora 07:19, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat pe DN2 Km456+245m, pe raza localității Iacobești, jud. Suceava, fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ.

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, motiv pentru care nu a fost semnat de acesta.

Prima instanță a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, prima instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărît asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, prima instanță a reținut că acesta nu a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsind semnătura olografă a agentului constatator.

Prima instanță a reținut că, deși procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea, acesta nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul–verbal de constatare a contravenției.

În situația acestor contravenții, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, modificată și completată, procesul-verbal de constatare se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese - verbale de constatare a aceleiași contravenții.

Art. 10 din O.G. nr. 15/2002 conține o normă de trimitere la O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală, și în privința contravențiilor prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002.

Excepțiile de la aplicarea procedurii contravenționale de drept comun sunt indicate expres și limitativ în cuprinsul O.G. nr. 15/2002 și constau, pe de o parte, în posibilitatea încheierii procesului-verbal de constatare a contravențiilor în condiții derogatorii de la art. 19 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la semnarea procesului-verbal de contravenient și prezența unui martor, atunci când procesul-verbal se încheie în lipsa contravenientului și pe de altă parte, în stabilirea unei competențe teritoriale speciale a instanței care soluționează plângerea contravențională (art. 101 din O.G. nr. 15/2002 derogator de la art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001).

Sub toate celelalte aspecte care nu au primit o soluție legislativă specială prin O.G. nr. 15/2002 prevederile O.G. nr. 2/2001 rămân pe deplin aplicabile.

Prima instanță a reținut că, procesul-verbal de contravenție contestat în cauză nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, ci mențiunea că documentele au fost generate și semnate electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și Hotărârii de Guvern nr. 1259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Prima instanță a apreciat că aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1259/2001 este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de O.G. nr. 2/2001.

Așadar, fără a exclude de plano utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor de drept public, atunci când această posibilitate este permisă printr-o dispoziție expresă a legii, pentru a asigura compatibilitatea cu modalitatea în care actul este cunoscut de către destinatarul său, prin raportare la suportul de transmitere a informației, se observă că, în procedura contravențională, reglementată de O.G. nr. 15/2002 (lege specială), care se completează sub aspectele nereglementate expres și distinct cu O.G. nr. 2/2001 (dreptul comun în materie contravențională), de lege lata, o atare posibilitate nu există.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, dispoziții aplicabile, cu titlu de normă generală, în lipsa unor norme speciale, derogatorii în cuprinsul O.G. nr. 15/2002, procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat de agentul constatator în lipsa persoanei sancționate, precum și înștiințarea de plată se comunică acesteia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.

Această modalitate de comunicare prin care conținutul informațional al actului emis ajunge la cunoștința destinatarului său presupune eo ipso utilizarea formei scrise clasice, pe suportul de hârtie.

În plus, sfera de aplicare a semnăturii electronice, indiferent de forma acesteia, simplă sau extinsă, rezultă cu evidență dintr-o interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 4 pct. 1-4, art. 5, art. 7 din Legea nr. 455/2001.

Astfel, art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 definește înscrisul în formă electronică ca fiind o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Prin urmare, pentru ca un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.

Această specificitate distinge înscrisul electronic de înscrisurile pe suport de hârtie.

În caz contrar, atunci când manifestarea de voință a emitentului actului este expediată și ajunge la destinatarul său pe suport de hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronic și care servesc ca metodă de identificare.

Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar, b) asigură identificarea semnatarului, c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar, d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că, logic și juridic semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie.

Pe baza acestor considerente, instanța arată că procesului-verbal imprimat pe suport de hârtie, comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din O.G. nr. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă.

Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

Inserarea în cuprinsul procesului-verbal de contravenție transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 a mențiunii că procesul-verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității absolute care intervine în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, întrucât aceste nulități nu pot fi acoperite.

În același sens este și Decizia nr. 6/2015 a Î.C.C.J., prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, care statuează că:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.

Având în vedere starea de fapt expusă și dispozițiile legale incidente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul H________ R_____-M______, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Cestrin și va anula procesul verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 04.08.2014, ca fiind nelegal întocmit.

Întrucât, în cauză s-a constatat existența unui motiv de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că nu se mai impune și analizarea procesului-verbal contestat sub aspectul temeiniciei.

În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, prima instanță a reținut că potrivit art. 453 C.proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, în privința litigiilor deduse spre soluționare instanțelor judecătorești, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile proprii, cât și cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, cheltuieli de judecată care includ, printre altele, onorariul avocațial și taxele judiciare de timbru.

În speță, reprezintă cheltuieli de judecată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei (fila 7), dar și onorariul avocațial în cuantum de 600 de lei, achitat conform chitanței nr. 0001 din data de 03.02.2015.

Dovada cheltuielilor de judecată fiind făcută în termenul prev. de art. 452 C.proc.civ., prima instanță a obligat intimata la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, apelanta - intimată CNADNR – CESTRIN, solicitând modificarea în parte a soluției primei instanțe, în sensul înlăturării cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că potrivit art. 451 alin. 2 C__, instanța poate să reducă motivat onorariul avocaților, în funcție de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei. Învederează apelanta că plângerea contravențională este o cerere de complexitate redusă, fiind necesare doar redactarea și susținerea acesteia.

A solicitat apelanta respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât plângerea a fost admisă pentru singurul motiv că a intervenit legea contravențională mai favorabilă, C_______ nefiind în culpă procesuală.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingere apelului.

Analizând cererea de apel, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul va pronunța o soluție de respingere a acesteia, ca neîntemeiată, pentru argumentele ce succed:

În cauza de față, reclamantul H________ R_____-M______ a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată avansate în dosar, respectiv 20 lei taxă de timbru și 600 lei onorariu avocat, cerere pe care prima instanță a admis-o integral.

Potrivit art. 451 alin. 2 din NCPC, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Observă Tribunalul că, reglementând posibilitatea diminuării onorariului avocațial, legiuitorul a impus condiția ca acest onorariu să se dovedească a fi vădit disproporționat, ceea ce presupune o exagerare absolut indiscutabilă a valorii remunerației avocatului, iar nu costuri eventual ridicate ale serviciilor prestate în beneficiul reclamantului. Prin raportare la această condiției a legii, onorariul de 600 lei din speță nu are, în mod cert, un caracter excesiv.

Se notează, pe de altă parte, că în pofida susținerilor apelantei, activitatea avocatului ales nu este limitată la formularea acțiunii și la înregistrarea acesteia pe rolul instanței, demersurile pregătitoare reclamând ele însele suficient timp și atenție. În condițiile date, remunerația de 600 lei nu este lipsită de justificare, chiar dacă, în sine, litigiul dedus judecății nu prezintă o complexitate deosebită.

Cu argumentele prezentate, Tribunalul apreciază că în speță nu sunt date condițiile diminuării onorariului solicitat.

În ceea ce privește motivele pentru care prima instanță a procedat la anularea procesului-verbal, Tribunal reține, contrar opiniei apelantei, că în speță nu se pune problema intervenției unei legi mai favorabile, respectiv a apariției unor noi reglementări, cu efect retroactiv, care să fi surprins pe emitentul procesului-verbal contestat.

Se reține, astfel, că deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii au rolul de a interpreta legea, în scopul aplicării unitare a acesteia, date fiind abordările diferite ocurente în practica instanțelor (art. 329 C__; art. 514 NCPC). Rezultă, din însăși reglementarea recursului în interesul legii, că interpretarea pe care o impune Înalta Curte există deja în plan jurisprudențial, ea grefându-se pe una și aceeași dispoziție legală, dispoziție care a generat însă interpretări diferite. Din momentul validării, de către ICCJ, a uneia sau alteia dintre aceste interpretări, conform dispozițiilor art. 330 alin. 4 C__/art. 517 alin. 4, ea devine general obligatorie, pentru toate instanțele.

Situația expusă este valabilă și în cauza de față, Judecătoria B_______ fiind ținută, la rândul său, să se conformeze Deciziei ICCJ nr. 6/2015 și, implicit, interpretării deja existente în jurisprudența națională, interpretare care, după cum s-a arătat, impune invalidarea proceselor-verbale semnate electronic.

În lumina dezlegării date de Înalta Curte, împrejurarea că apelanta a utilizat semnătura electronică apare ca rezultat al propriei interpretări eronate a textului legal, ceea ce înseamnă că desființarea ulterioară a proceselor-verbal astfel semnate nu este imputabilă unei alte persoane și, cu atât mai puțin, petentului din cauză, care a avansat cheltuieli pentru a i se recunoaște drepturile nesocotite prin întocmirea, în modalitatea arătată, a actului administrativ contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de apel formulată de apelanta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, ____________________. 401A, în contradictoriu cu intimatul H________ R_____-M______, cu domiciliul în __________________________, județul B_______, împotriva Sentinței nr. 2713/12.03.2015 a Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. TC

Tehnored. CI/TC

Jud. fond. A__-M____ C____

4 ex./ 28.12.2015