R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 206/A/2014

Ședința publică de la 08 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE B_____ A____ A____

Judecător M_____ P_____

Grefier G________ M____ P_____

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta S.C.KĂTĂ A_____ FOREST SRL împotriva sentinței civile nr. 999/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata G____ N________ DE MEDIU-COMISARIATUL GENERAL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 24.04.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08.05.2014.

Față de actele depuse la dosar instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Câmpeni sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX, petenta S.C. KĂTĂ A_____ FOREST S.R.L., în contradictoriu cu intimata G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENENRA , a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:

În principal să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx încheiat de intimată la data de 17.04.2013;

În subsidiar:

- să se dispună anularea acestui proces verbal și exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de xxxxx lei, care i-a fost aplicată:

- să fie înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, avându-se în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și lipsa evidentă a pericolului social și a vinovăției, potrivit. art. 5 alin. 2 lit.a din OG 2/2001.

În drept invocă: art.16.al.1 art. 17, art.5 alin.2 lit.a, art.31 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor;

În cauză, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii și menținerea procesului verbal atacat.

Prin sentința civilă nr. 999/2013 a Judecătoriei Câmpeni, a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.C. KĂTĂ A_____ FOREST S.R.L., care a fost obligată să achite în favoarea statului suma de 120 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat la 17.04.2013 de către intimat, s-a aplicat petentei amenda contravențională de xxxxx lei, pentru comiterea faptei prev. la art. 96 alin. 2 pct.1 din OUG 195/2005 și sancțiunea avertisment conform art. 5 din OG 2/2001, pentru comiterea contravențiilor prev. de art. 94 alin. 1 lit. a și m din OUG 195/2005 . S-a reținut că în data de 17.04.2013 ora 11,15 , cu ocazia controlului efectuat la S.C. KĂTĂ A_____ FOREST S.R.L., aceasta își desfășura activitatea economică fără a deține documente de reglementare din punct de vedere al mediului, respectiv autorizația de mediu. S-a mai reținut că înafara incintei, petenta avea depozitări necontrolate de rumeguș, la drum, practic pe malul Arieșului. Procesul verbal a fost semnat de către reprezentanta societății petente, numita C______ I____, care a arătat că nu are obiecțiuni, iar constatările corespund cu realitatea din teren.

La acea dată s-a încheiat un alt proces verbal de către intimată, prin care se reiterează mențiunile din procesul verbal de contravenție, făcându-se referire că situația de fapt a fost imortalizată prin imagini foto. Ca și măsuri stabilite în sarcina petentei s-a dispus încetarea activității economice, până la obținerea actelor de reglementare din punct de vedere al mediului. Alături de acest proces verbal sunt prezentate un nr. de șase planșe foto, în care se descrie o anumită situație referitoare la depozitarea de rumeguș și resturi de lemn, fie în incinta societății, fie în apropierea punctului de lucru.

Conform art. 94 din OUG 195/2005, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice și în acest sens sunt obligate să solicite și să obțină acte de reglementare potrivit prevederilor acestei ordonanțe. La art. 94 alin. 1 din aceeași ordonanță de urgență se impune ca depozitarea deșeurilor de orice fel, să se facă doar pe amplasamente autorizate în acest sens. Dispoziții referitoare la autorizația de mediu se regăsesc la art. 14 din aceeași ordonanță, unde se arată că funcționarea fără o astfel de autorizație este interzisă, pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare, din punct de vedere al protecției mediului. Autorizația de mediu este obligatorie în cazul desfășurării activităților existente, sau a celor care se încep și care au un posibil impact semnificativ asupra mediului. Contravenția menționată la art. 94 alin. 1 lit. m este sancționată conform art. 96 alin. 1 pct. 15, cu amendă de la xxxxx lei la xxxxx lei. Astfel, referitor la această contravenție se sancționează încălcarea obligației de a nu degrada mediul prin depozitări necontrolate de deșeuri de ordine fel. Contravenția prevăzută la art. 94 alin. 1 lit. a din această ordonanță se sancționează cu amendă de la xxxxx lei la xxxxx lei, conform art. 96 alin. 2 pct. 1 din OUG. Astfel se sancționează cu amenda respectivă încălcarea obligației de solicitare și obținere a actelor conform prevederilor legale, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.

Conform ordinului 1798/2007, pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu, în acest act normativ de reglementează condițiile de solicitare, de emitere, și de revizuire a autorizației de mediu. Conform art. 5 solicitarea și obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii , atât pentru desfășurarea activităților existente, cât și pentru începerea activităților noi. În anexă la acest ordin, la poziția nr. 91 este menționată activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului; impregnarea lemnului, având cod CAEN 2010, pentru care este obligatorie procedura de emitere a autorizației de mediu. Printr-o altă anexă , tăierea și rindeluirea lemnului a primit cod CAEN 1610, fiind preluată parțial activitatea care a avut codul CAEN anterior, 2010.

Conform art. 2 alin. 2 lit. b din HG 2293/2004 se definesc ca deșeuri lemnoase și coaja, rumegușul, talasul, așchiile, marginile și altele asemenea, rezultate în urma exploatării sau prelucrării lemnului.

Conform art. 2 pct. 9 din OUG 195/2005, autorizația de mediu reprezintă actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și parametri de funcționare a unei activități existente sau ai unei activități noi, cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune.

La solicitarea petentei s-a audiat martorul B____ D____, din depoziția căruia rezultă că societatea are ca obiect prelucrarea materialului lemnos, iar activitatea propriu-zisă se desfășoară într-un șopron, societatea deținând și un spațiu betonat pentru adunat rumeguș. Societatea este situată în apropierea râului Arieș, iar după încetarea activității de către martor, în luna octombrie 2012, acesta nu a mai fost la sediul societății, până în luna aprilie 2013, când a sesizat că nu se desfășura activitate la această societate. Cu acea ocazie a sesizat că în incinta societății nu erau deșeuri de material lemnos. Martorului i s-au prezentat planșele foto realizate de către intimat și a confirmat doar că prima fotografie oglindește situația din incinta societății. Cu privire la celelalte fotografii se arată că acestea nu prezintă situația de la societate.

Cât privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că actul cuprinde elementele obligatorii menționate la art. 16 din OG 2/2001, în lipsa cărora s-ar putea constata nulitatea absolută. Nu s-a putut reține ca întemeiată afirmația petentei referitoare la nedescrierea concretă a faptei, întrucât la starea de fapt se menționează printre altele că petenta își desfășura activitatea economică fără a deține autorizația de mediu Pentru activitatea desfășurată de petentă, respectiv tăierea și rindeluirea lemnului, era necesară obținerea autorizației de mediu, întrucât activitatea desfășurată, având cod CAEN 1610, impunea obținerea acestei autorizații. Obligația obținerii autorizației de mediu pentru activitatea desfășurată de petentă, trebuie analizată în raport cu Ordinul nr. 337/2007 și cu Ordinul 1798/2007.

Pentru cea de-a doua faptă, instanța a reținut că petenta a depozitat, necontrolat, deșeuri lemnoase înafara incintei și pe malul Arieșului. Starea de fapt prezentată trebuie analizată și în raport cu poziția reprezentantului legal al societății, care a semnat procesul verbal recunoscând realitatea aspectelor constatate.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a apreciat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile recunoscute și garantate de art.6 CEDO, care face parte din dreptul intern, în temeiul art.11 din Constituția României și care are prioritate față de legislația internă în temeiul aceluiași act normativ.

Instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în speță cauza A_____ contra României în care s-a stabilit că în pofida caracterului pecuniar al sancțiunii contravenționale și a naturii civile a legii care sancționează contravenția în discuție, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, pentru că s-a constatat că dispoziția a cărei încălcare se reproșează reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetățenilor; aceasta le impune un anumit comportament și asociază acestei exigențe o sancțiune care încearcă să descurajeze și să reprime în același timp; sancțiunea contravențională, chiar dacă în concret are o valoare rezonabilă, poate atinge un maxim care ar crea dificultăți în plată.

Potrivit prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , faptele de natură contravențională sunt asimilate celor de natură penală și pe cale de consecință , persoana acuzată de comiterea unei contravenții este prezumată nevinovată până când vinovăția este legal stabilită. România a ratificat convenția prin Legea nr 30/1994, obligându-se să asigure interpretarea și aplicarea normelor interne în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului , cu pactele și tratatele internaționale la care a aderat , în caz de neconcordanță cu legislația internă, documentele sus – menționate având prioritate. Orientarea sus menționată a fost preluată fără rezerve de către instanțele judecătorești din România , în practica juridică de dată recentă , astfel ca în condițiile în care potrivit argumentelor mai sus expuse, este evident că sarcina probării temeiniciei actului administrativ sancționator revine agentului constatator. Astfel în măsura în care procesul verbal de contravenție nu este susținut de dovezi legale în baza cărora s-a întocmit , iar contravenientul nu are altă probă de vinovăție , nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la contravenții. Chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ împotriva României pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională . Față de cele de mai sus , instanța nu poate decât să concluzioneze că acuzația adusă petentului , este o acuzație contravențională și beneficiază de prezumția de nevinovăție care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților , motiv pentru care , sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată , revine în primul rând organului constatator și nu petentului. In privința probațiunii , este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă , astfel că își rezervă dreptul de a formula probațiunea după comunicarea tuturor actelor care au stat la baza procesului verbal de contravenție și care au fost solicitate a-i comunicate în finalul prezentei plângeri

Instanța a reținut, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că scopul Convenției este acela al garantării unor drepturi concrete și efective și nu al unora teoretice sau iluzorii (hotărârea Artico c.Italiei din 13 mai 1980) și că dreptul de acces la justiție nu se limitează la dreptul de a angaja o procedură civilă, ci aceasta trebuie să fie efectiv, incluzând dreptul de a obține o decizie a instanței sesizate (Hotărârea Kutic c.Croația din 1 martie 2002 ), instanță care trebuie să se bucure de jurisdicție deplină, în sensul că această instanță trebuie să fie competentă să analizeze atât aspecte de fapt, cât și cele de drept ale cauzei ( hotărârea Koskinas c. Greciei din 20 iunie 2002) și care să poată stabili ea însăși starea de fapt (hotărârea Peltier c. Franței din 21 mai 2002). O instanță care este ținută de interpretarea dată de către un organ administrativ unei chestiuni de fapt (hotărârea Devlin c. Marii Britanii din 30 octombrie 2001) sau de drept (hotărârea Chevrol c. Franție din 13 februarie 2003) deduse judecății nu va fi considerată ca având jurisdicție deplină.

S-a apreciat că organul constatator a procedat la individualizarea corectă a sancțiunilor conform art. 21 din OG 2/2001, în funcție și de împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social concret, conduita contravenientei. Pentru prima contravenție, organul constatator a aplicat minimul amenzii, respectiv xxxxx lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în 48 de ore. Pentru contravenția a doua s-a aplicat sancțiunea avertismentului. Cât privește sancțiunea amenzii s-a apreciat că aceasta este individualizată corect, reținându-se că activitatea desfășurată de petentă este pentru o perioadă îndelungată de timp. Gradul de pericol social al contravenției reținute poate fi analizat și prin limitele însemnate ale amenzii, prin aceasta legiuitorul urmărind să descurajeze activitățile economice cu impact asupra mediului și care s-ar desfășura fără o astfel de autorizație. Prin incriminarea acestei contravenții, legiuitorul a urmărit respectarea anumitor parametri pentru desfășurarea activității, pentru a reduce pe cât este posibil impactul asupra factorilor de mediu.

Constatându-se legalitatea procesului-verbal și temeinicia acestuia și întrucât sancțiunile au fost individualizat conform criteriilor legale, s-a menținut procesul verbal atacat, iar ca și consecință s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.

Potrivit art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, a obligat petenta să achite în favoarea statului suma de 120 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta _____________________ SRL, care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție.

În motivare, se arată că pentru a pronunța hotărârea instanța de fond a reținut sub aspectul legalității și temeiniciei procesului verbal contestat că „actul cuprinde elementele obligatorii menționate la art.16 din OG 2/2001 în lipsa cărora s-ar putea constata nulitatea absolută", iar sancțiunea amenzii se apreciază că aceasta este individualizată corect..."

Așadar instanța a apreciat că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, însă a reținute că „potrivit prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptele de natură contravențională sunt asimilate celor de natură penală, și pe cale de consecință persoana acuzată de comiterea unei contravenții esteprezumată nevinovată".

Cu toate acestea, din ansamblul probelor administrate în cauză s-a dovedit că starea de fapt reținută în procesul de contravenție nu este decât parțial conformă cu realitatea, în condițiile în care instanța fondului a considerat că „sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului".

Ba mai mult, prima instanță, a omis cu totul să analizeze legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție prin prisma activității concrete pe care societatea o desfășura atât la momentul controlului cât și anterior, în condițiile în care singura activitate desfășurată era aceea de comercializare a materialului lemnos și nicidecum de debitare sau prelucrare a lemnului.

Simplul fapt că printre obiectele de activitate ale petentei există și debitarea (tăierea și rindeluirea) materialului lemnos, nu obligă societatea la obținerea autorizației de mediu în lipsa desfășurării efective a activității respective.

În această ordine de idei, instanța fondului ignoră în totalitate motivul de nelegalitate al procesului verbal raportat la necesitatea deținerii unei autorizații de mediu la acel moment, raportat la activitatea desfășurată conform codurilor CAEN, aspecte arătate pe larg în plângerea formulată inițial.

Societatea are ca si activitate principală menționată pe Certificatul de înregistrare, cod CAEN 1610 Tăierea și rindeluirea lemnului, dar nu a desfășurat o asemenea activitate pentru a exista vreun temei pentru sancțiunea aplicată.

In fața instanței de fond a fost pus în discuție și următorul aspect: prin Ordinul nr. 1798/2007 modificat în 12.11.2012, în anexa 1 care prevede activitățile care necesită obținerea autorizației de mediu, acest cod CAEN 1610 nu figurează ca o activitate care ar necesita obținerea autorizației de mediu.

Ordinul nr. 1798/2007 în forma inițială la anexa 1 poziția 91 cuprinde Cod CAEN 2010 "Tăierea și rindeluirea lemnului; impregnarea lemnului", dar acest cod CAEN nu mai este utilizat de către societățile comerciale, mai mult, în cursul anului 2008 toți comercianții au fost obligați sa actualizeze aceste coduri CAEN ce reprezintă obiectele de activitate menționate în actele constitutive, sens în care au introdus pentru fiecare activitate noul cod CAEN REV 2 din 2008, astfel că din punct de vedere legal atâta timp cât codul CAEN 2010 nu mai există ci acesta a fost înlocuit cu 1610 în anul 2008, cod care nu se regăsește în anexa 1 a ORD 1798/2010, pentru acest cod 1610 nu este necesar obținerea autorizației de mediu, întrucât legea nu prevede o astfel de obligație așa cum am arătat.

Faptul că nu a fost operată modificarea codului CAEN în ordonanță, nu poate fi primită ca apărare din partea intimatei, deoarece obligația fiecărei societăți comerciale este de a desfășura activitatea economică potrivit acestor coduri CAEN care au rolul de a arăta(explica) activitatea ce urmează să o desfășoare.

In susținerea celor arătate subliniază din nou că nici pe site-ul Gărzii Naționale de Mediu — la secțiunea " Lista coduri CAEN ce se supun autorizării codul CAEN 1610 nu se regăsește în această listă, ceea ce presupune că nu este necesară obținerea autorizației de mediu pentru acest cod CAEN.

Apreciază că instanța fondului a interpretat greșit o mare parte din probe, restul fiind ignorate în întregime.

Analizând în principal declarația martorului B____ D____, dată în fața instanței, rezultă că societatea petentă nici măcar nu a mai desfășurat activitate de tăiere și rindeluire (debitare) a materialului lemnos, încă din cursul anului 2012, parte din angajați fiind în șomaj.

Aceste aspecte sunt susținute și de încrisurile „Balanță de verificare" depuse la dosarul cauzei pe care instanța le-a ignorat, dar din care rezultă lipsa activității de debitare din coloana „Denumirea contului” unde sunt prezentate detaliat activitățile, și unde debitarea ar fi fost înregistrată separat în conturile 345,346 și 348.

Este de asemenea relevantă mențiunea martorului cu privire la existența în incinta societății a unei platforme betonate pentru depozitarea rumegușului, unde evident că dacă societatea ar fi deținut deșeuri lemnoase, probabil le-ar fi depozitat, și nicidecum nu le-ar fi aruncat pe malul râului Arieș.

În acest sens, martorul a precizat iar instanța a consemnat, că doar o singură fotografie din cele care i-au fost prezentate și conținute de planșele foto depuse de intimată, „oglindește situația din incinta societății", ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la exactitatea celor consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției, cu privire la pertinența probelor intimatei care ar trebui „ să convingă instanța m privința vinovăției „acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă ", și în cele din urmă cu privire la temeinicia sancțiunii aplicate.

Se insistă în mod nejustificat de către intimată pe faptul că la momentul efectuării controlului, reprezentanta societății petente a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni. Acest aspect este nerelevant atâta timp cât reprezentanta societății petente nu a dat nicio declarație liber exprimată, ca o afirmare deschisă a unor convingeri sau opinii proprii, ci a semnat un formular tipizat, cu rubricatură limitativă completat de funcționarii intimatei, fiind evident indusă în eroare și timorată de acțiunea autoritară întreprinsă de aceștia.

Cu toate acestea, funcționarii Gărzii Naționale de Mediu Comisariatul General ca organ specializat, trebuie să dovedească o mai mare diligentă în probarea faptelor ce constituie contravenții, raportat la cuantumul exorbitant al amenzilor, care aplicate fără o probațiune temeinică și irefutabilă, pot lăsa loc de erori și abuzuri cu consecințe grave asupra activității economice a unei societăți comerciale mici care oricum cu mare greutate își achită obligațiile fiscale și salariile angajaților.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța de fond a reținut prin sentința pronunțată că "gradul de pericol social al contravenției reținute poate fi analizat și prin limitele însemnate ale amenzii". Acest raționament este greșit, deoarece modalitatea de apreciere a gradului de pericol este cea prevăzută de art.21 al.3 din OG 2/2001, urmând ca sancțiunea să se aplice între limita minimă și cea maximă a amenzii, indiferent care ar fi aceste limite, după ce este stabilit nivelul gravității respectiv al pericolului social reprezentat de faptă.

Raportat la acest aspect, instanța nu a analizat în mod temeinic pericolul social real și concret raportat la datele dosarului.

În acest sens a preluat în mare parte apărările intimatei formulate prin întâmpinare și a apreciat că " sancțiunea amenzii ...este individualizată corect...".

Nivelul gradului de pericol în general al faptei astfel cum este prevăzută de lege este întradevăr unul ridicat, însă gradul de pericol social concret al faptei astfel cum a fost reținută de instanța de fond, este cel puțin discutabil, raportat la aspectele anterior învederate referitoare la tipul de activitate desfășurată și deșeurile lemnoase depozitate în alte locații decât incinta societății fără a exista vreo dovadă irefutabilă că societatea sancționată se face cu adevărat vinovată de depozitarea acestor deșeuri.

In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției instanța de fond face o ________ trimiteri la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului precum și la prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, reținând că " sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

Cu toate acestea, instanța consideră că procesul verbal de contravenție constituie o prezumție simplă, chiar dacă probele administrate sunt de natură a răsturna această prezumție și a dovedi că acea stare de fapt nu întrunește elementele unei contravenții de natură a atrage o sancțiune drastică cu amendă de 30.000 ron.

Raportat la toate aceste aspecte instanța de fond nu numai că suprimă în întregime prezumția de nevinovăție a petentei, ba chiar instituie o veritabilă prezumție de vinovăție a acesteia, în condițiile în care, analizând și alte decizii ale instanței de la Strasbourg, instanțele românești ar trebui să respecte în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în principal cele referitoare la respectarea prezumției de nevinovăție.

În același context al individualizării răspunderii contravenționale, instanța fondului nu acordă o suficientă eficiență prevederilor art.21 al.3 din OG 2/2001 care prevede că " Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

Așa cum se poate observa, sancțiunea a fost aplicată luându-se în considerare doar aspectul obiectiv și anume simpla prezență a unor deșeuri lemnoase pe malul râului Arieș fără a fi avute în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, și fără a se face dovada că prin conduita petentei s-ar fi produs efecte juridice care să pericliteze valorile sociale ocrotite de OUG 195/2005, existând o simplă prezumție cu privire la activitatea desfășurată de petentă.

Față de acest aspect, materia dreptului contravențional exclude categoric ideea de răspundere obiectivă, deoarece existența obiectivă a unei fapte este nerelevantă contravențional, dacă nu are corespondență morală ca o activitate conștientă și voită, un act de conduită reprobabil care periclitează ori vatămă o valoare socială.

Apreciază că în luarea măsurii sancționării cu amenda de 30.000 Ron a subscrisei, instanța fondului susține și încurajează o excesivă aplicare a legii, aspect ce contravine principiilor care au stat la baza elaborării actului normativ justificator pentru sancțiune, această atitudine fiind în contradicție cu principiile OG 2/2001 republicată privind regimul juridic al contravențiilor.

Societatea petentă a fost și continuă să fie de bună credință, nu a mai fost constatată nici o altă abatere de la normele legale și achită la zi obligațiile legale și fiscale față de stat.

Considerăm că în situația în care va confirma soluția instanței de fond cu privire la existența contravenției, aplicarea unui avertisment ar îndeplinii scopul punitiv al sancțiunii, cu argumentul textului de lege al art.5 alin.(2) lit.a). din OG 2/2001.

Mai mult decât atât, cuantumul dezechilibrat de mare al amenzii reprezintă salariul pentru aproape un an de zile al unui număr de 3 angajați ai societății, iar indisponibilizarea unei asemenea sume de bani care nu ar mai fi folosită la plata salariilor sau reinvestită în dezvoltarea societății, ar reprezenta adevărata vătămare.

În drept, art.466 Cod pr.civilă, OG 2/2001.

Prin întâmpinare, intimata G____ Națională de Mediu a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție.

În motivare, se arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că apelanta a încălcat prevederile art. 96, alin. 2, pct. 1 din OUG nr. 195/2005, respectiv că a desfășurat activitate de tăierea și rindeluirea lemnului fără autorizație de mediu - faptă sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 RON și încălcarea dispozițiilor art. 94 alin.l lit. m din OUG nr. 195/2005, respectiv depozitări necontrolate de deșeuri lemnoase în afara incintei și pe malul stâng al râului Arieș - faptă sancționată cu avertisment.

Prin sentința atacată s-au reținut în esență următoarele:

Procesul verbal de contravenție contestat cuprinde elementele obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Nu se poate reține ca întemeiată afirmația petentei referitoare la nedescrierea concretă a faptei, întrucât se menționează printre altele că petenta își desfășura activitatea economică fără a deține autorizație de mediu;

Cu privire la temeinicia procesului verbal, starea de fapt prezentată trebuie analizată și în raport cu poziția reprezentantului legal al societății, care a semnat procesul verbal, a arătat că nu are obiecțiuni, iar constatările corespund cu realitatea din teren;

Cât privește sancțiunea amenzii se apreciază că aceasta este individualizată corect, reținându-se că activitatea desfășurată de petentă este pentru o perioadă îndelungată de timp, gradul de pericol social al faptei putând fi analizat și prin limitele însemnate ale amenzii, prin aceasta legiuitorul urmărind să descurajeze activitățile economice cu impact asupra mediului și care se desfășoară fară autorizație de mediu.

Starea de fapt reținută prin actul de sancționare corespunde realității și este confirmată de materialul probator administrat în cauză: Nota de constatare nr. 81/17.04.2013 (f. 32) semnată fără nicio obiecțiune de reprezentantul legal al apelantei și cu mențiunea expresă că „cele menționate corespund cu realitatea din teren", planșele fotografice (f. 34 - 36).

Prin completarea la întâmpinare, intimata a susținut:

Având în vedere starea de fapt reținută de agenții constatatori, confirmată de întreg materialul probator administrat în cauză și analizând normele legale incidente în speță, în mod corect instanța de fond a concluzionat că apelanta a încălcat prevederile art. 96, alin. 2, pct. 1 din OUG nr. 195/2005, respectiv că a desfășurat activitate de tăierea si rindeluirea lemnului fără autorizație de mediu -faptă sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 RON și încălcarea dispoziților art. 94, alin.l, lit. m din OUG nr. 195/2005, respectiv depozitări necontrolate de deșeuri lemnoase în afara incintei și pe malul stâng al râului Arieș - faptă sancționată cu avertisment.

Referitor la legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, prin sentința atacată s-a reținut în mod corect că acesta cuprinde elementele obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Instanța de fond a concluzionat că este neîntemeiată afirmația petentei referitoare la nedescrierea concretă a faptei, întrucât se menționează printre altele că petenta își desfășura activitatea economică fară a deține autorizație de mediu. Arătăm că nu există niciun dubiu cu privire la ce fel de activitate desfășura apelanta deoarece în alin. 3 al actului de sancționare, după indicarea datelor de identificare ale contravenientei, la rubrica „ocupația (profil de activitate -cod CAEN)"` este specificat 1610 - codul CAEN aferent activității de tăiere și rindeluire a lemnului. Subliniem faptul că procesul verbal de contravenție contestat (f. 12) a fost întocmit în prezența reprezentantului legal al societății, administrator C______ I____ A______, care l-a semnat fără nicio obiecțiune, la rubrica aferentă acestora consemnându-se „NU SUNT OBIECȚIUNI CONSTATĂRILE CORESPUND CU REALITĂȚILE DIN TEREN".

In ceea ce privește susținerea apelantei că singura activitate concretă pe care a desfășurat-o este aceea de comercializare material lemnos, nicidecum de tăiere și rindeluire lemn, vă rugăm să constatați că este nefondată și nedovedită, întrucât:

Potrivit Adresei nr. xxxxx/11.10.2013 emisă de ORC A___ activitatea principală a _____________________ SRL este „tăierea și rindeluirea lemnului"- cod CAEN rev. 2: 1610, pe care o desfășoară la sediul social, principal din com. Vadu Moților, ____________________. 39, jud. A___; societatea nu are înregistrat niciun punct de lucru, iar ca și activități secundare și-a înregistrat o mulțime de coduri CAEN - în jur de 364, de la 0111 - cultivarea cerealelor până la 9609 - alte activități de servicii n.c.a, printre acestea regăsindu-se și codurile CAEN 4673 - „comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamente sanitare " sau codul CAEN 4613 - „intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții". Deși apelanta susține că desfășoară numai activitate de comerț cu material lemnos, de subliniat este faptul că aceasta nu este declarată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A___, singura activitate pe care societatea a declarat că o desfășoară efectiv este cea de tăiere si rindeluire a lemnului!

În Nota de constatare nr. 81/17.04.2013 (fila 32) s-a consemnat de asemenea codul CAEN al activității desfășurate - 1610 tăierea și rindeluirea lemnului, iar actul de control a fost semnat fără nicio obiecțiune.

Interpretarea apelantei în sensul că, în anexa nr. 1 din Ordinul nr. 1798/2007, care prevede activitățile care necesită obținerea autorizației de mediu, codul CAEN 1610 nu figurează ca o activitate care ar necesita obținerea autorizației de mediu este eronată și trunchiată.

Solicită să se aibă în vedere următoarele:

Societatea desfășoară activitate cod CAEN rev. 2 1610, stabilit prin Ordinul INS nr. 337/2007. care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2008. Anterior acestei date, activitatea reglementată în prezent la codul CAEN 1610 se regăsea la codul CAEN 2010, fiind vorba de aceeași activitate - tăierea și rindeluirea lemnului.

Având în vedere că Ordinul MMDD nr. 1798 a fost emis în data de 19 noiembrie 2007, anterior intrării în vigoare a noilor coduri CAEN, ESTE EVIDENT CĂ ÎN ANEXA NR. 1 –LISTA ACTIVITĂȚILOR SUPUSE PROCEDURII DE EMITERE A AUTORIZAȚIEI DE MEDIU se regăsește vechiul co CAEN - rev. 1 al activității desfășurate de către apelantă, adică 2010. Prin Ordinul INS nr. 337/2007 și prin HG nr. 656/1997 privind aprobarea clasificării activităților din economia națională - CAEN nu s-a prevăzut obligativitatea actualizării actelor normative în care se face referire la codurile CAEN. împrejurarea că Anexa Ordinului nr. 1798/2007 nu a fost actualizată cu noile coduri CAEN rev. 2 nu poate duce în niciun caz la concluzia că pentru codurile CAEN rev. 2 nu mai este necesară obținerea autorizației de mediu, atâta timp cât pentru aceleași coduri rev. 1 exista această obligație. în prezent, sunt în vigoare și se aplică o mulțime de acte normative în care nu au fost actualizate cuantumul amenzilor în lei RON (de ex. HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor prevede în art. 9: „Constituie contravenții si se sancționează cu amendă de la 30 milioane lei la 75 milioane lei următoarele fapte..", cuantumul actual fiind 3.000 lei la 7.500 lei.

Susținerea apelantei că nici pe site-ul GNM nu se regăsește o listă actualizată a codurilor CAEN nu are relevanță în cauză, paginile de internet nefiind actualizate la zi. Orice persoană fizică/juridică are obligația de a cunoaște și de a respecta legislația în vigoare, publicată în Monitorul Oficial, nu informațiile postate pe Internet, cu caracter orientativ.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de sancționare, starea de fapt reținută prin actul de sancționare - desfășurarea activității de tăiere și rindeluire a lemnului fără autorizație de mediu și depozitări necontrolate de deșeuri lemnoase în afara incintei și pe malul stâng al râului Arieș corespunde realității și este confirmată de materialul probator administrat în cauză, analizat în mod corect de către instanța de fond:

Nota de constatare nr. 81/17.04.2013 (f. 32) a fost întocmită în prezența reprezentantei legale a apelantei, administrator C______ I____, care a semnat-o și ștampilat-o FĂRĂ NICIO OBIECȚIUNE, atestând veridicitatea constatărilor făcute de către comisarii de mediu si însușindu-și aspectele reținute. Susținerile apelantei în sensul că reprezentanta societății nu a dat nicio declarație liber exprimată si a semnat formularul tipizat, cu rubricatură limitativă, completat de funcționarii GNM, fiind indusă în eroare si timorată de acțiunea autoritară întreprinsă de aceștia NU CORESPUNDE ADEVĂRULUI, NU ESTE DOVEDITĂ PRIN NICIUN MIJLOC DE PROBĂ și nu a fost invocată în fața instanței de fond. în primul rând „rubricatură limitativă" este prevăzută prin HG nr. 1005/2012, anexa nr. 2 și Ordinul MM nr. 464/2009 și în opinia noastră spațiul aferent obiecțiunilor (3-4 rânduri) este suficient pentru consemnarea acestora concisă și clară, în ipoteza în care sunt formulate. în al doilea rând, dacă reprezentanta societății a considerat că agenții constatatori din cadrul GNM au avut un comportament abuziv, necorespunzător, avea posibilitatea de a se adresa cu o sesizare instituției din care aceștia fac parte sau altor autorități competente, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. în ultimul rând, învederăm Onoratei Instanțe faptul că reprezentanta societății nu a formulat niciun fel de obiecțiune în două rânduri: la întocmirea Notei de constatare si la redactarea procesului verbal de contravenție contestat.

Certificatul de înmatriculare al apelantei atestă împrejurarea că activitatea principală a acesteia este tăierea și rindeluirea lemnului - cod CAEN re. 2 1610. Mai mult, potrivit adresei nr.

249/11.10.2013 emisă de ORC A___, SINGURA ACTIVITATE PE CARE SOCIETATEA A DECLARAT CĂ O DESFĂȘOARĂ ESTE CEA DE TĂIERE SI RINDELUIRE A LEMNULUI.

Planșele fotografice (f. 34-35) confirmă desfășurarea recentă a activității (rumegușul din incinta societății este proaspăt, având o culoare deschisă), precum și săvârșirea celei de-a doua fapte contravenționale sancționată cu avertisment - depozitări necontrolate de deșeuri lemnoase în afara incintei, pe marginea drumului și pe malul stâng al râului Arieș.

Balanța de verificare din 01.03.xxxxxxxxxxxxxxx13 (f. 13 -14) și balanța de verificare din 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx13 confirmă faptul că în acea perioadă societatea a desfășurat activitate, fiind operate sume în conturile de mărfuri (371), furnizori (401) si clienți (4111) Susținerea apelantei in censul că instanța de fond a ignorat aceste înscrisuri din care rezultă lipsa activității de debitare lemn întrucât nu apar înregistrări în conturile 345, 346 și 348 este eronată. învederăm Onoratei Infante că agentul economic are mai multe opțiuni de înregistrare în contabilitate. Tocmai de aceea, pentru a nu exista niciun dubiu, am solicitat instanței de fond să pună în vedere societății să depună la dosar Balanța analitică la conturile „Clienți" și „Furnizori" pentru lunile martie si aprilie 2013, întrucât balanța de verificare este un document cu caracter general. Instanța de fond a încuviințat cererea noastră (încheierea din 10.09.2013), însă ulterior la termenul de judecată din 08.10.2013 a revenit, considerând că nu se mai impune administrarea acestei probe, față de restul materialului probator existent la dosar.

Declarația martorului B____ D____ confirmă faptul că „această societate are ca obiect de activitate debitare material lemnos". Afirmațiile sale nu sunt în măsură să infirme starea de fapt reținută de agentul constatator întrucât nu a mai fost angajatul societății din luna octombrie a anului 2012, nu a fost prezent la momentul controlului efectuat de comisarii GNM, arătând doar că „după momentul în care mi-am încetat activitatea, am mai fost la societate în luna aprilie, am sesizat că nu se desfășura activitate la sediul societății, dar nu pot preciza dacă înainte de 17 aprilie sau după ".

Referitor la individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța de fond a reținut în mod corect că organul constatator a procedat Ia individualizarea corectă a sancțiunilor, conform art. 21 din OG 2/2001, în funcție și de împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social concret, conduita contravenientei „Pentru prima contravenție s-a aplicat minimul amenzii, respectiv 30.000 lei, iar pentru a doua s-a aplicat avertisment. Cât privește sancțiunea amenzii s-a apreciat că aceasta este individualizată corect, reținându-se că activitatea desfășurată de petentă este pentru o perioadă îndelungată de timp, gradul de pericol social al faptei putând fi analizat și prin limitele însemnate ale amenzii, prin aceasta legiuitorul urmărind să descurajeze activitățile economice cu impact asupra mediului și care se desfășoară fără autorizație de mediu". Cu privire la acest aspect, învederăm Onoratei Instanțe următoarele:

- amenda contravențională a fost corect stabilită, fiind MINIMUL SPECIAL prevăzut de lege și cu posibilitatea achitării a jumătate din minim -15.000 lei, în termen de 48 h;

- sancțiunea este expresie a principiului „poluatorul plătește", principiu statuat în legislația română privind protecția mediului care a transpus directivele europene. Pericolul social al faptei rezultă și din cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile acesteia, fiind apreciat sub acest aspect de către legiuitor

- desfășurarea unei activități cu impact asupra mediului fără autorizație de mediu este una din cele mai grave contravenții prevăzute de OUG nr. 195/2005, întrucât autorizația de mediu nu este un simplu act tehnico-iuridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, ci aceasta stabilește anumite condiții și parametrii pentru desfășurarea activității, astfel încât impactul asupra factorilor de mediu să fie cât mai redus. Subliniem faptul că apelanta a funcționat ilegal din punct de vedere al protecției mediului încă de la înființare, nefiind niciodată autorizată să desfășoare activitate de tăiere și rindeluire a lemnului. Astfel că, din martie 2012 si până la data controlului din aprilie 2013 (aproximativ 1 AN), apelanta a debitat material lemnos, la întâmplare, punând în pericol calitatea factorilor de mediu (aer, sol, apă). Precizăm faptul că această activitate s-a derulat în imediata vecinătate a râului ARIES, aprox. 20 m (declarația martorului B____ D____).

- vă rugăm să remarcați faptul că nici după aplicarea amenzii contravenționale în cuantum minim societatea nu si-a îndreptat conduita si nu a solicitat eliberarea autorizației de mediu, aspect confirmat de Adresele emise de APM A___ nr. 4861/25.06.2013 (f. 87) și nr. 1157/18.02.2014. Față de această împrejurare nu poate fi luată în considerare buna credință a apelantei „care își achită la zi obligațiile leșale si fiscale11.

- referitor la susținerea că amenda aplicată ar reprezenta salariul pentru aproape un an de zile al unui număr de 3 angajați ai societății, arătăm că în opinia noastră, acest aspect nedovedit, nu poate justifica o reindividualizare a sancțiunii. Dacă societatea era interesată să protejeze interesele salariaților săi, ar fi trebuit să respecte normele legale în viitoare, pe care însă le-a ignorat și le nesocotește în continuare.

Consideră că în speța de față nu este oportună transformarea amenzii contravenționale în avertisment, întrucât fapta reținută prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită deșeurilor rezultate (cantități considerabile, depozitate necorespunzător), zgomot, praf, a amplasamentului pe care se desfășoară activitatea (în imediata vecinătate a râului Arieș), a perioadei îndelungate de timp (mai bine de 1 an). Instituind obligativitatea solicitării și obținerii actelor de reglementare și stabilind amendă între 30.000 și 60.000 lei, legiuitorul a reliefat importanta acordată acestei fapte, or a sancționa cu avertisment funcționarea în lipsa actului de reglementare, atunci când aceasta este interzisă de le2e (art 14. alin. 2 din OUG nr. 195/2005). ar însemna, m opinia noastră aducerea în derizoriu a dispoziției legale.

- depozitarea deșeurilor lemnoase (rumeguș, margini) în imediata apropierea a cursurilor de apă este interzisă întrucât prezintă risc de poluare a apei cu consecințe grave - mortalitate piscicolă, de asemenea depozitarea deșeurilor din lemn direct pe sol conduce la degradarea acestuia, la distrugerea microorganismelor, etc.

- învederează Onoratei Instanțe că societatea era pasibilă de aplicarea mai multor amenzi contravenționale, cumulate, care puteau ajunge până la 120.000 lei, însă s-a aplicat UNA SINGURĂ, pentru fapta cea mai gravă și avertisment pentru depozitarea improprie a deșeurilor; totodată i s-a trasat măsură cu termen de realizare, pentru remedierea deficiențelor constatate. Având în vedere condițiile socio-economice actuale, apreciem că agenții constatatori au dat dovadă de indulgență și au aplicat, așa cum am mai arătat, o singură sancțiune pecuniară, cu un cuantum mai puțin împovărător.

- solicită să se ia în considerare și conduita contravenientei, care inițial a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, însă ulterior, cu rea-credință, a formulat prezenta plângere contravențională, având în vedere efectul suspensiv al executării sancțiunii ca urmare a demarării procedurii litigioase. Mai mult aceasta neagă săvârșirea faptelor, nu le regretă și nu a dovedit reeducarea sa.

- de asemenea, solicită să se aibă în vedere si practica judiciară, precum și faptul că Tribunalul A___ în mod constant a reținut că funcționarea fără autorizație de mediu prezintă pericol social ridicat, sens în care au fost respinse plângeri contravenționale formulate în spețe similare, de ex. dos.nr. XXXXXXXXXXXXX - dec, nr. 95/A/12.12.2013: dos, nr. XXXXXXXXXXXX - dec, nr. 39/A/24.10.2013: dos, nr. XXXXXXXXXXXXX - dec. 454/R/l 8.04.2013: dos, nr. XXXXXXXXXXXXX -dec.nr. 522/09.05.2013. dos, nr. XXXXXXXXXXXX - dec, nr. 94/06.03.2014.

În drept, art.205 Cod pr.civilă, OG 2/2001, OUG 195/2005, Ordinul MMDD 1798/2007.

În probatoriu s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La dosar s-au depus mai multe înscrisuri: adresa ORC A___ xxxxx/11.10.2013, adresa APM A___ 1157/18.02.2014, practică judiciară.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de petenta apelantă tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:

Prin procesul verbal ________ nr.xxxxx/17.04.2013, încheiat de intimată, petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.96 alin. 2 pct.1 din OUG 195/2005 și cu avertisment pentru încălcarea art.94 alin.1 lit.m din OUG 195/2005, constând în aceea că a desfășurat activitate de tăierea și rindeluirea lemnului cu încălcarea obligației de a deține documentația de reglementare din punct de vedere al protecției mediului și a depozitat necontrolat deșeuri lemnoase în afara incintei, pe malul stâng al râului Arieș.

Cu aceeași ocazie s-a dispus încetarea activității până la obținerea actelor de reglementare.

Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, asa cum corect a retinut si prima intantă. De altfel, deși în fața instanței de fond au fost invocate vicii de formă ale actului sancționator, în apel aceste apărări nu au fost reluate.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, petenta nu a făcut dovada că a solicitat și obținut actele de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, deși la sediul său se desfășura activitate de debitat masă lemnoasă.

Nu pot fi primite apărările petentei în sensul că în realitate nu desfășura o asemenea activitate (ci doar de comercializare a materialului lemnos); aceasta, în condițiile în care, pe de o parte, din certificatul ORC depus la dosar (f.14-18 apel), rezultă cu certitudine că principalul obiect de activitate al petentei este „Tăierea și rindeluirea lemnului” și printre obiectele secundare de activitate nu se regăsește comercializarea materialului lemnos, iar pe de altă parte, chiar martorul propus de petentă și audiat în fața primei instanțe, a declarat expres că a fost angajat al acesteia (până în luna octombrie 2012) și că petenta desfășoară activitate de prelucrare a materialului lemnos. În plus, martorul a precizat că fotografia nr.1 de la fila 33 este realizată în fața halei aparținând petentei; or, rezultă fără dubiu că la momentul efectuării controlului, când au fost realizate și planșele foto, petenta desfășura activitate, fiind greu de crezut că materialul lemnos și rumegușul care se observă în imagini se află în starea și în locația respectivă încă din anul 2012, de când petenta susține că nu a mai desfășurat activitate de debitare. De altfel, tocmai pentru că petenta recunoaște că la nivelul anului 2012 a desfășurat activitatea pentru care i se pretinde autorizație de mediu și afirmă că o parte din angajații săi de află în șomaj (din cauza faptului că nu mai desfășoară acea activitate), rămânea în sarcina ei obligația de face proba datei la care acei angajați au intrat în șomaj, or o asemenea dovadă nu a fost făcută.

În același context, nu pot fi luate în considerare afirmațiile martorului în sensul că a sesizat că nu se mai desfășura activitate la sediul societății, la jumătatea lunii aprilie 2013 când a făcut o vizită în localitatea în care petenta își avea sediul, tocmai pentru că aceste afirmații sunt contrazise de fotografia aflată la fila 33.

De asemenea, nu pot fi luate în considerare documentele contabile de care se prevalează petenta, tocmai pentru că procesul verbal de contravenție a fost încheiat raportat la starea de fapt constatată de agenții intimatei la fața locului, iar pe de altă parte, nu face obiectul litigiului analizarea împrejurării dacă starea de fapt a fost sau nu reflectată în mod corespunzător în contabilitatea societății.

Nici apărările referitoare la codul CAEN nu pot fi primite.

Este incontestabil că la momentul eliberării certificatului ORC activitatea de „Tăierea și rindeluirea lemnului” este corespunzătoare codului CAEN 1610 și că acesta nu figurează în Anexa 1 a Ordinului 1798/2007 cu modificările și completările ulterioare, ca și cod pentru o activitate supusă procedurii de emitere a autorizatiei de mediu; însă nu poate fi ignorat faptul că în această anexă este indicat în acest sens codul CAEN 2010 aferent activității de „Taierea si rindeluirea lemnului; impregnarea lemnului”, pentru care este evident că este necesar a se urma procedura de solicitare și obținere a documentației de reglementare din punct de vedere al protecției mediului.

Așa fiind, ceea ce este relevant pentru se stabili dacă pentru obiectul principal de activitate al petentei este necesară obținerea autorizației de mediu, este activitatea efectiv desfășurată de petentă și nu codul CAEN atribuit la înființare ori modificarea numărului codului CAEN. În aceste condiții, dovedit fiind în cauză că petenta a desfășurat activitate de „Tăierea și rindeluirea lemnului”, care se regăsește în Anexa 1 a Ordinului 1798/2007 cu modificările și completările ulterioare, concluzia este aceea că petenta nu putea desfășura această activitate în lipsa unei autorizații de mediu.

În ce privește împrejurarea că pe site-ul intimatei, la data de 04.05.2013, conform extrasului listat de către petentă (f.8-11 dosar primă instanță), nu se regăsește și codul CAEN 1610, printre cele care se supun autorizării, este lipsită de relevanță, neputând fi în măsură să o exonereze pe petentă de răspundere contravențională. Aceasta, întrucât, site-ul oricărei instituții are doar caracter informativ, fiind evident că persoanele interesate sunt obligate să facă toate demersurile necesare pentru desfășurarea oricărei activități economice în conformitate cu reglementările legale în vigoare, prin raportare la actele normative și nu prin raportare la informațiile furnizate prin intermediul unui site.

Referitor la a doua contravenție reținută în sarcina petentei, se reține că în chiar cuprinsul plângerii aceasta recunoaște că în fața imobilului în care s-a desfășurat activitate erau depozitate resturi – capete de lemn încă din anul 2012 (fără a se face vorbire despre existența vreunei platforme betonate, folosită în acest scop), fiind așadar fiind așadar lipsită de orice echivoc încălcarea de către petentă a dispozițiil