Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 787/2013

Ședința publică de la 28 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E______ P____

Judecător M____ Ș________

Judecător A_______ M__

Grefier C_______ C____

Pe rol judecarea recursului declarat de intimata-recurentă C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, _________________.401.A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.8196/15.05.2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu petenta - intimată ____________________ SRL, cu sediul în orașul B_____, Al.Constructorilor nr.1, __________ ________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este motivat, nu s-a formulat întâmpinare, după care:

Având în vedere lipsa părților, faptul că recurenta a solicitat judecarea și în lipsă conform art.242 pct.2 C.pr.civ., tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei B____ la data de 23.02.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta ____________________ SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/11.01.2012 întocmit de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-CESTRIN.

In fapt, petenta a arătat ca in data de 22.07.2011 a fost surprinsa circulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2 Km 115+80 m fără a deține rovinieta valabila. A arătat ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, fiind sancționata o alta persoana decât cea care a săvârșit contravenția.

In drept au fost invocate prevederile OG 2/2001.

Intimata nu a formulat întâmpinare însa a depus la dosarul cauzei certificat calificat, planșa foto și a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Prin sentința civilă nr.8196/15.05.2013 Judecătoria B____ a admis plângerea contravențională, formulată de către petenta ____________________ SRL, a anulat procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/11.01.2012 încheiat de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN , luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/11.01.2012, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, petenta ____________________ SRL a fost sancționata cu amendă în cuantum de 250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 și sancționate de art.8 alin.2 din O.G. nr.15/2002, constând în aceea că, la data de 22.07.2011, orele 05.47, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentei a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B____ fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, în temeiul art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002, petenta a fost obligata la plata echivalentului în lei al sumei de 28 euro (120,34 lei) reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.

Instanta a reținut ca potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar art. 1 alin. 1 lit. b definește noțiunea de utilizatori ca reprezentând persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite utilizatori români.

Conform art. 9 alin. 2, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, în cazurile prevăzute la alin. 2 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

În drept, instanța a avut în vedere că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevedea că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, s-a conferit legii contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

S-a reținut de asemenea că mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări, pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii, iar pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens. Astfel, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv: existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012; toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului și legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen se reține în considerentele sentinței, rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

Textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Instanța de fond a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținuta în sarcina petentului a fost constatată la data de 22.07.2011, ora 05.47, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la data de 11.01.2012, ora 16.02, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii acestora răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, instanța de fond a reținut că potrivit art II din legea 144 privind modificarea OG 15/2002 - tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza. Așadar, prin anularea procesului verbal, se va înțelege anularea acestuia în totalitate, cu privire la toate dispozițiile conținute de acesta, inclusiv cele privitoare la tariful de despăgubire.

În temeiul art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., care statuează principiul disponibilității în procesul civil, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Împotriva sentinței a declarat recurs C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, în temeiul dispozițiilor art. 208 N.C.P.C., solicitând modificarea sentinței si pe fond admiterea in parte a plângerii contravenționale, in sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate petentului - intimat prin procesul-verbal contestat.

Apreciază sentința menționata ca fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, fiind criticabila, raportat la prevederile art. 304 pct. 9 si art. 312 (3) Cod proc.civ.

În motivarea în fapt a recursului se arată că prin Sentința civila nr. 8196/15.05.2013, pronunțata de Judecătoria B____ in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea contravenționala si s-a dispus anularea procesului verbal contestat _________ nr xxxxxxx / 11.01.2012.

Susține recurenta că instanța de fond in mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, apreciind ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa, considerând ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede că "Procesul-verbal se întocmește si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin (1)".

Termenul de 30 de zile, prevăzut in art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, așa cum a fost modificata prin Legea 144/2012, este un termen prohibitiv, in sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis al încheierii altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinieta, si nu un termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.

Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Așadar, in speța dedusa judecații, fapta a fost săvârșita la data de la data de 22.07.2011, iar sancțiunea a fost aplicata la data de 11.01.2012, data care coincide cu data emiterii Procesului Verbal de Constatare a Contravenției _________ nr. xxxxxxx/11.01.2012 de către C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adică in interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

Procesul Verbal de Constatare a Contravenției contestat a fost comunicat contravenientului, prin afișare, în data de 08 02.2012, la un interval mai mic de o luna de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii (12.12.2011)."

Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fără echivoc faptul ca, prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției sa nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

In acest sens, solicită să se tina seama de faptul ca normele cuprinse in O.G. 15/2002 au caracter special (incidente in anumite spete, si anume aplicarea tarifului de utilizare si trecere pe rețeaua de drumuri naționale), pe când O.G. 2/2001 cuprinde norme cu caracter general (aplicabile in materia regimului juridic al contravențiilor). Invoca regula potrivit căreia "normele speciale deroga de la normele generale", ceea ce înseamnă ca, in cazul unui conflict intre o norma cu caracter special si o norma cu caracter general, se aplica cu prioritate norma speciala, iar când norma cu caracter special tace, se completează cu dispozițiile normei cu caracter general.

Având in vedere cele mai sus enunțate, precizează ca in cuprinsul O.G. 15/2002, așa cum a fost modificat prin Legea 144/2012, nu este prevăzut un termen de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, sens in care cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale prin procesul verbal contestat se aplica dispozițiile art. 13 din O.G. 2/2001.

Totodată arată că instanța de fond, in mod greșit a considerat ca termenul de 30 de zile prevăzut in art 9 alin. 3 din O.G 15/2002, este termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, încălcând astfel principiul de drept "ubi lex non distinpuit, nec nos distinquere debemus", din punctul său de vedere acesta fiind un termen prohibitiv, prin care se interzice o anumita conduita, respectiv încheierea altor procese verbale in acest interval.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței in sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate petentului prin procesul verbal contestat.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, art.312 alin. (3) Cod proc. civ.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Critica recurentei, potrivit căreia instanța fondului a interpretat eronat dispozițiile legale în materie este întemeiată.

Prin sentința recurată instanța fondului a admis plângerea formulată de intimată , anulând procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/11.01.2012 întocmit de recurentă, urmare a modificării O.G 15/2001 prin Legea nr. 144/2012, reținând că dreptul recurentei de aplicare a amenzii era prescris dat fiind că, procesul verbal de contravenție a fost comunicat în 6 luni de la săvârșirea faptei, iar în urma modificărilor înscrise în Legea nr. 144/2012 prescripția intervine după 30 de zile de la constatarea contravenției , dacă în acest interval nu se întocmește și nu se comunică contravenientului actul sancționator.

Chiar dacă recurenta beneficiază, în temeiul art.15 al.2 din Constituția României, de prevederile legii contravenționale mai favorabile, tribunalul constată că, așa cum corect a susținut și recurenta, textul de lege invocat de aceasta nu-și găsește aplicare în speță din moment ce el prevede că procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 al.9 din O.G. nr. 15/2002.

Tribunalul apreciază că termenul de 30 zile nu este un termen de prescripție specială a dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale, derogatoriu de la termenul de 6 luni prevăzut în acest sens de art 13 al 1 din OG 2/2001 ci un termen care definește caracterul continuu al contravenției prev. de art 8 din OG 15/2002 de vreme ce el interzice organului constatator ca în acest interval să mai încheie alte procese verbale de contravenție pentru aceiași faptă.

Din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor art. 9 alin. 3 teza finală din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, rezultă că legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o prescripție specială a răspunderii contravenționale pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 2/2001, distinctă de cea reglementată de dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001, ci doar să stabilească în mod expres un termen limită de 30 zile în care agentul constatator trebuie să întocmească și să comunice contravenientului procesul-verbal de contravenție.

Rațiunea pentru care s-a introdus termenul de 30 zile, ce se regăsește în expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, a fost aceea de a permite celui ce a încălcat dispozițiile legale în materia achiziționării rovinietei, ca într-un termen rezonabil de 30 de zile de la săvârșirea faptei să ia cunoștință de faptul că a încălcat legea și să intre în legalitate.

Tribunalul constată că, ori de câte ori legiuitorul a dorit a stabili un termen de prescripție specială la definit ca atare în lege și nu a lăsat loc la interpretare în ceea ce-l privește.

Pe de altă parte, procesul verbal fiind deja încheiat și comunicat acesteia la momentul modificării O.G.nr. 15/2001 prin Legea nr. 144/2012, nu se poate verifica legalitatea lui prin raportare la un termen, acela de 30 de zile, care nu exista la momentul întocmirii și comunicării, termenul prevăzut de lege la acel moment, sub sancțiunea prescrierii dreptului de aplicare a sancțiunii amenzii contravenționale este acela de 6 luni prevăzut de art. 13 – al 1 din O.G. nr. 2/2001.

Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 304 pct.9 cu referire la art. 312 c.p.c., urmează a admite recursul , a casa sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de intimata-recurentă C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, _________________.401.A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.8196/15.05.2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu petenta - intimată ____________________ SRL, cu sediul în orașul B_____, Al.Constructorilor nr.1, __________ ________________.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013.

Președinte, E______ P____	Judecător, M____ Ș________	Judecător, A_______ M__
	Grefier, C_______ C____

Red MȘ

Th. red. CC/MȘ/ 2 EX./16.12.2013

Dosar fond XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria B____;

Judecător fond B______ M_____ A______